O premieră promiţătoare la Fix
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

O premieră promiţătoare la Fix

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil.

Ultima dată când Teatru Fix propunea în premieră un performance interactiv - Dreaming Romania - au urmat participări la festivaluri şi Marele premiu la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Independent (4-10 noiembrie 2013, Bucureşti). De data aceasta, cu scurta piesă de teatru, Ce am ales să uit, de Petro Ionesco, un text montat în premieră naţională pe 28 iunie, de Raul Coldea, un tânăr regizor de la Cluj, s-ar putea aspira la recunoaşteri similare în festivalurile dedicate teatrului independent. Deja, spectacolul a fost promovat în cadrul Festivalului Perform (inclus în FIE), care a avut loc la Iaşi în luna iunie.

Deşi fragmentaritatea constituie trăsătura de bază a acestui performance, am discutat cu regizorul despre o posibilă întărire a legăturii dintre scene. Acest lucru nu era greu de realizat în momentul respectiv, dat fiind că spectacolul nu avea suficiente reprezentaţii pentru a se ”aşeza”; în plus, la premieră actorii au fost uşor inhibaţi de observatorii culturali din primul rând. Cu toate acestea, actorii pun mult patos în joc şi aduc probleme actuale în faţa publicului, cerând, implicit, un feedback intelectual şi emoţional. Atât în rol principal, cât şi secundar, entuziasmul lor este deplin şi funcţionează a o echipă. Textul ocupă un loc foarte important în cazul acestui spectacol, este plin de situaţii dificile de la crize de ordin social, politic, personal şi până la problema educaţiei din România. Proiecţiile video, în background, sunt de efect (Andrei Cozlac), numai că nu constituie un element de coeziune internă.

Actorii îşi întâmpină spectatorul, jucându-se în diverse moduri; unii fac baloane de săpun, alţii le sparg, uneori sunt trimise înspre spectator. De aici, încep să se deruleze vreo 20 de scene scurte, fiecare fiind dominată de o idee şi de o dispoziţie afectivă, mereu alta. De exemplu, deficienţele învăţământului, consecinţele de ordin psihologic asupra educatului; absenţa unor discuţii reale privind discriminarea şi egalitatea dintre oameni; neacceptarea dreptului la opinie al elevului; accentul pus pe învăţarea mecanică şi inutilitatea acesteia pentru viaţa omului în societate - cultura civică ar trebui să se ”manifeste în stradă la proteste”; şcoala nu te pregăteşte nici pentru viaţă în general şi nu îi dezvăluie omului jocurile de putere ale istoriei, modul în care istoria se rescrie în funcţie de interesele celor ce ne guvernează, devenind o ”fabulă”. Asemenea lucruri sunt rostite de un actor, în timp ce altul mimează la microfon sau invers (o soluţie regizorală interesantă).

Titlul spectacolului trimite înspre experienţe umane pe care oricare dintre noi şi le poate nega: putem alege să uităm că suntem emotivi, că ne-am fi dorit să ne naştem într-un alt loc, că ne este frică de viitor, că suntem ambivalenţi, contradictorii, paradoxali, nesiguri, însinguraţi, blânzi - într-o societate agresivă, reci şi nonconformişti - dar echilibraţi, dornici să ne facem plăcuţi altora, că uneori credem fără a cunoaşte, că ne iubim semenii şi ştim să ascultăm etc. În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil. Când visurile puteau deveni realitate (13-14, în fapt până la 18 ani - tinerii au curajul să-şi trăiască propriile visuri, fără restricţii).

Un cuplu (actorii care îi joacă pe protagonişti se schimbă) traversează, de-a lungul spectacolului, patru etape de vârstă diferite: 13-14, 23-24, 33-34, 43-44. De fiecare dată, acest cuplu care străbate spectacolul, printre scenele fragmentare, manifestă anumite trăsături care evidenţiază respectiva etapă de vârstă: 1. maturizare precoce (Delia, Alex); 2. dragoste împlinită, nu fără temeri, cum ar fi teama de a-l pierde pe cel pe care-l iubeşti sau aberaţiile inerente vârstei - neacceptarea faptului că celălalt ar putea avea un trecut, din care partenerul să lipsească; nevoia de intimitate deplină, dar şi absurditatea posesivităţii uşor agresive (Bogdan, Anca); 3. dezabuzare şi plictis (Adi, Andreea); 4. injurioasa pasiune (Cătălin, Stanca). Ideea de reamintire a ”ceea ce am ales să uit”, de reîntoarcere, de reconfirmare a identităţii străbate de la un capăt la altul acest performance. În permanenţă, trecerile personajelor prin mai multe categorii de vârstă se întâmplă cu nostalgia unei stări iniţiale (”Hai înapoi la 13-14”).

În cazul majorităţii momentelor, impactul este dat de text şi voce - atitudine şi emfază. Mi-e greu să nu rememorez - ”Crezi ce vrei despre mine. Mi-e mai uşor să te urăsc când nu mă cunoşti. Arată-mi ce vrei despre tine. Mi-e mai uşor să te iubesc când nu te cunosc. Fă ce vrei!” şi multe alte fragmente de acest gen, care şochează prin sinceritate şi universalitatea mesajului: ”Toată lumea minte. Toată lumea visează. Toată lumea copulează. Toată lumea moare”. E vorba aici despre om, în pitorescul şi grotescul acţiunilor umane cele mai elementare, despre dragoste şi viaţă - pline de lirism şi ridicol. A fi om înseamnă a fi depăşit deja frica de ridicol!

În acelaşi timp se pune problema libertăţii sociale şi a celei personale, cea a drepturilor omului şi a posibilităţii unei societăţi mai bune. În permanenţă, două planuri - public şi privat - sunt luate, pe rând, în consideraţie. Pe de o parte, ”nu e nimic mai adevărat decât discuţia dintre doi oameni care există” ori decât sentimentul unui ”acasă”, pe de altă parte, condiţiile unei societăţi libere sunt clar exprimate, chiar dacă şi latura parodică este prezentă. Această latură parodică intervine atunci când sunt persiflate modele sezoniere, fiţele, societatea de consum. Prietenia, familia, partenerul de viaţă - sunt vitale, dar nu oricum: libertatea individului nu poate fi îngrădită de către celălalt.

În ceea ce îi priveşte pe actori, se remarcă prestaţia lui Bogdan Cantauz, care are norocul să aibă un rol central în destul de multe scene din performance, apoi Stanca Jabeniţan, care ştie, în bune doze, când să impresioneze şi când să fie de partea comicului detaşat, Alex Iuraşcu - integrându-se printre colegii cu mai multă experienţă de rol, Adrian Marele - o prestanţă scenică aparte, Ancuţa Gutui, o prezenţă sensibilă, la fel - Delia Neagu, Andreea Spătaru - cu ceva experienţă pe teritoriul comediei (acum în momente inexplicabil de patetice) şi Cătălin Mîndru - care-şi păstrează stilul de a juca un rol comic - un punct de referinţă rămânând A Midsummer Night’s Dream (regia - Radu Afrim).

 
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Armistiţiu ca să ce?

Cosmin PAȘCA

Armistiţiu ca să ce?

Propunerea unui armistiţiu este un semn de disperare din partea PNL. Un indiciu în plus că Iohannis şi Cîţu au aruncat ţara într-o criză politică fără să aibă un plan B, că baronii liberali joacă de două luni la cacealma, improvizează soluţii ca să câştige timp şi să se agaţe de putere.

Filmuletul zilei

opinii

O poveste (nebună) victoriană

Codrin Liviu CUȚITARU

O poveste (nebună) victoriană

Scriitorii sunt, din ce în ce mai mult, „regizorii” unor filme cu intrigi şocante, derulate, dinamic, în imagini pe hârtie, imagini creionate prin complicitate cu abilităţile onirice ale „consumatorului”, adică ale cititorului însuşi. Intervalul epic a ajuns spaţiul de desfăşurare a unor blitzkrieg-uri devastatoare cu imaginaţia celui de dincolo de fila cărţii.

Arta surâsului

Nicolae TURTUREANU

Arta surâsului

Această încercare de portret, săvârşită de mine în urmă cu cinci ani, şi reluată aici şi-acum, s-a vrut o punere în lumină a Vioricăi S. Constantinescu (27 mai 1943 - 22 oct. 2021). Pentru că Viorica însăşi emana lumină. Asta nu-i o metaforă (răsuflată), ci chiar modul de-a fi al unei fiinţe empatice, solare, exclamative şi interogative cât să nu tulbure „corola de minuni a lumii” celuilalt. A acceptat spontan să colaboreze la „Cronica veche”, bucurându-ne paginile cu traducţiuni şi comentarii „din lumi ce vorbeau în versuri”. Într-o vară şi într-o doară, mi-a spus (telefonic) că are o casă cu grădină, la Agapia, se duce să se odihnească în raiul acela. Îmi place să cred că-i tot acolo.

Instabilitatea politică şi performanţa economică

Alin ANDRIEȘ

Instabilitatea politică şi performanţa economică

Instabilitatea politică este considerată de economişti un factor care afectează negativ economia. Instabilitatea politică este definită în studiile economice ca fiind probabilitatea ca un guvern să fie demis şi înlocuit cu un alt guvern din cauza conflictelor sau a competiţiei vehemente dintre diferiţi politicieni sau partide politice.

pulspulspuls

Tot despre mâini înfinpe-n gât la partidoi: ce are nea Măricel şi n-are nea Vasile?

Tot despre mâini înfinpe-n gât la partidoi: ce are nea Măricel şi n-are nea Vasile?

Stăteam aseară la filosofat câte-n lună şi-n stele cu amicul Archibald Tănase, om cu doftorat magna cu lăute în sforăraie politică de Bahlui, iar la un moment dat, de la Prolegomenele lui Kant şi Zarathustra lui Nietzsche, am început a analiza, în context, şi oareşce psihologie socială legată de feţele unora sau altora de prin politichia locală. 

Caricatura zilei

Mall

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.