Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil.
Ultima dată când Teatru Fix propunea în premieră un performance interactiv - Dreaming Romania - au urmat participări la festivaluri şi Marele premiu la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Independent (4-10 noiembrie 2013, Bucureşti). De data aceasta, cu scurta piesă de teatru, Ce am ales să uit, de Petro Ionesco, un text montat în premieră naţională pe 28 iunie, de Raul Coldea, un tânăr regizor de la Cluj, s-ar putea aspira la recunoaşteri similare în festivalurile dedicate teatrului independent. Deja, spectacolul a fost promovat în cadrul Festivalului Perform (inclus în FIE), care a avut loc la Iaşi în luna iunie.
Deşi fragmentaritatea constituie trăsătura de bază a acestui performance, am discutat cu regizorul despre o posibilă întărire a legăturii dintre scene. Acest lucru nu era greu de realizat în momentul respectiv, dat fiind că spectacolul nu avea suficiente reprezentaţii pentru a se ”aşeza”; în plus, la premieră actorii au fost uşor inhibaţi de observatorii culturali din primul rând. Cu toate acestea, actorii pun mult patos în joc şi aduc probleme actuale în faţa publicului, cerând, implicit, un feedback intelectual şi emoţional. Atât în rol principal, cât şi secundar, entuziasmul lor este deplin şi funcţionează a o echipă. Textul ocupă un loc foarte important în cazul acestui spectacol, este plin de situaţii dificile de la crize de ordin social, politic, personal şi până la problema educaţiei din România. Proiecţiile video, în background, sunt de efect (Andrei Cozlac), numai că nu constituie un element de coeziune internă.
Actorii îşi întâmpină spectatorul, jucându-se în diverse moduri; unii fac baloane de săpun, alţii le sparg, uneori sunt trimise înspre spectator. De aici, încep să se deruleze vreo 20 de scene scurte, fiecare fiind dominată de o idee şi de o dispoziţie afectivă, mereu alta. De exemplu, deficienţele învăţământului, consecinţele de ordin psihologic asupra educatului; absenţa unor discuţii reale privind discriminarea şi egalitatea dintre oameni; neacceptarea dreptului la opinie al elevului; accentul pus pe învăţarea mecanică şi inutilitatea acesteia pentru viaţa omului în societate - cultura civică ar trebui să se ”manifeste în stradă la proteste”; şcoala nu te pregăteşte nici pentru viaţă în general şi nu îi dezvăluie omului jocurile de putere ale istoriei, modul în care istoria se rescrie în funcţie de interesele celor ce ne guvernează, devenind o ”fabulă”. Asemenea lucruri sunt rostite de un actor, în timp ce altul mimează la microfon sau invers (o soluţie regizorală interesantă).
Titlul spectacolului trimite înspre experienţe umane pe care oricare dintre noi şi le poate nega: putem alege să uităm că suntem emotivi, că ne-am fi dorit să ne naştem într-un alt loc, că ne este frică de viitor, că suntem ambivalenţi, contradictorii, paradoxali, nesiguri, însinguraţi, blânzi - într-o societate agresivă, reci şi nonconformişti - dar echilibraţi, dornici să ne facem plăcuţi altora, că uneori credem fără a cunoaşte, că ne iubim semenii şi ştim să ascultăm etc. În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil. Când visurile puteau deveni realitate (13-14, în fapt până la 18 ani - tinerii au curajul să-şi trăiască propriile visuri, fără restricţii).
Un cuplu (actorii care îi joacă pe protagonişti se schimbă) traversează, de-a lungul spectacolului, patru etape de vârstă diferite: 13-14, 23-24, 33-34, 43-44. De fiecare dată, acest cuplu care străbate spectacolul, printre scenele fragmentare, manifestă anumite trăsături care evidenţiază respectiva etapă de vârstă: 1. maturizare precoce (Delia, Alex); 2. dragoste împlinită, nu fără temeri, cum ar fi teama de a-l pierde pe cel pe care-l iubeşti sau aberaţiile inerente vârstei - neacceptarea faptului că celălalt ar putea avea un trecut, din care partenerul să lipsească; nevoia de intimitate deplină, dar şi absurditatea posesivităţii uşor agresive (Bogdan, Anca); 3. dezabuzare şi plictis (Adi, Andreea); 4. injurioasa pasiune (Cătălin, Stanca). Ideea de reamintire a ”ceea ce am ales să uit”, de reîntoarcere, de reconfirmare a identităţii străbate de la un capăt la altul acest performance. În permanenţă, trecerile personajelor prin mai multe categorii de vârstă se întâmplă cu nostalgia unei stări iniţiale (”Hai înapoi la 13-14”).
În cazul majorităţii momentelor, impactul este dat de text şi voce - atitudine şi emfază. Mi-e greu să nu rememorez - ”Crezi ce vrei despre mine. Mi-e mai uşor să te urăsc când nu mă cunoşti. Arată-mi ce vrei despre tine. Mi-e mai uşor să te iubesc când nu te cunosc. Fă ce vrei!” şi multe alte fragmente de acest gen, care şochează prin sinceritate şi universalitatea mesajului: ”Toată lumea minte. Toată lumea visează. Toată lumea copulează. Toată lumea moare”. E vorba aici despre om, în pitorescul şi grotescul acţiunilor umane cele mai elementare, despre dragoste şi viaţă - pline de lirism şi ridicol. A fi om înseamnă a fi depăşit deja frica de ridicol!
În acelaşi timp se pune problema libertăţii sociale şi a celei personale, cea a drepturilor omului şi a posibilităţii unei societăţi mai bune. În permanenţă, două planuri - public şi privat - sunt luate, pe rând, în consideraţie. Pe de o parte, ”nu e nimic mai adevărat decât discuţia dintre doi oameni care există” ori decât sentimentul unui ”acasă”, pe de altă parte, condiţiile unei societăţi libere sunt clar exprimate, chiar dacă şi latura parodică este prezentă. Această latură parodică intervine atunci când sunt persiflate modele sezoniere, fiţele, societatea de consum. Prietenia, familia, partenerul de viaţă - sunt vitale, dar nu oricum: libertatea individului nu poate fi îngrădită de către celălalt.
În ceea ce îi priveşte pe actori, se remarcă prestaţia lui Bogdan Cantauz, care are norocul să aibă un rol central în destul de multe scene din performance, apoi Stanca Jabeniţan, care ştie, în bune doze, când să impresioneze şi când să fie de partea comicului detaşat, Alex Iuraşcu - integrându-se printre colegii cu mai multă experienţă de rol, Adrian Marele - o prestanţă scenică aparte, Ancuţa Gutui, o prezenţă sensibilă, la fel - Delia Neagu, Andreea Spătaru - cu ceva experienţă pe teritoriul comediei (acum în momente inexplicabil de patetice) şi Cătălin Mîndru - care-şi păstrează stilul de a juca un rol comic - un punct de referinţă rămânând A Midsummer Night’s Dream (regia - Radu Afrim).
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Amenzi de 100.000 € dacă îți vinzi casa prea ieftin. Ce sumă trebuie să ceri pentru a nu fi anchetat
Cu câte sute de lei crește pensia la recalculare? Cum diferă sumele după județ? Anunț oficial
Profesor condamnat pentru agresarea sexuală a unei eleve. Daune de 35.000 de lei de achitat minorei
Apare un nou tip de concediu plătit în România. Cine va putea beneficia de el
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |