O prestigioasă aniversare ieşeană cu larg ecou internaţional: Muzicologul şi dirijorul Coralei studenţeşti „Cantores Amicitiae”, Nicolae Gâscă – 80 ani!

Ca o expresie a cinstirii domniei sale, dar şi al împământenitei tradiţii ieşene de a-şi preţui după cuviinţă personalităţile care, de-a lungul timpului istoric, n-au precupeţit strădanii de cuget şi faptă înnoitoare pentru a-i jalona bătrânului şi mereu tânărului Iaşi noi şi luminoase coordonate ale prosperităţii prezente şi viitoare, în pragul momentului aniversar „80”, Primarul şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi i-a conferit maestrului Nicolae Gâscă înaltul şi meritatul Titlu de „Cetăţean de Onoare a Municipiului Iaşi”.  În termeni muzicali această decizie a edililor ieşeni poate fi aplaudată cu.. Bravissimo!

 

Şi, totuşi, cine este maestrul Nicolae Gâscă?

 

Cu toate că-mi este aproape imposibil să conchid că ar mai putea fi vreun ieşean care să nu fi auzit încă de Corala studenţească „Cantores Amicitiae” şi nu i-ar fi ascultat de-a lungul anilor măcar una dintre măestritele ei „prestaţii corale”, de sub bagheta magică a inimosului ei dirijor, mereu înnoite cu melodii de primăvară, colinde şi cântece de Crăciun, piese muzicale de pretutindeni şi inspirate compoziţii proprii, care întruneau orice sufragii, cu atât mai mult cu cât numeroasele ei spectacole de excepţie erau oferite gratuit publicului ieşean spectator… Retrospectiv, nu mi-aş putea închipui că ar exista cineva care să nu fi fost cuprins de magia Crăciunului, surpriză de suflet, pregătită de nenumărate ori de inimosul dirijor Nicolae Gâscă şi corala lui…

 

Admiţând absurditatea gândului, să facem, fie şi o succintă  prezentare:

 

Nicolae Gâscă s-a născut la 30 sept. 1942, în Ţibirica-Orhei din Basarabia. Cursul primar l-a urmat la Iaşi, pe cel gimnazial, la Hangu-Neamţ, iar cursurile liceale le-a urmat la Liceul Internat „C.Negruzzi” de la Iaşi, fiind absolventul Secţiei reale,  Promoţia 1960. Ca elev „negruzzist”, a făcut parte din Orchestra şi Corul liceului. Deşi „realist”, a dat admiterea la Conservatorul de Muzică „George Enescu”, având o bună reuşită. Ca student la Conservatorul ieşean, sub îndrumarea unor renumiţi magiştri, s-a pregătit în  specialităţile: Dirijat cor academic şi Pedagogie muzicală. În 1965, după absolvirea Conservatorului, ca şef de promoţie pe ţară, a urmat o excelentă carieră didactică universitară, de la preparator (1965), la profesor (1990), în Dirijat cor academic şi Ansamblu coral, fiind ales şi Rector al Universităţii de Arte „George Enescu”, funcţie pe care o va deţine timp de două legislaturi (1990 – 2000). În 2003 obţine la Bucureşti titlul de „doctor în muzică”, iar din 2004 devine „conducător de doctorat” la Univ. de Arte. 

 

 

În întreaga sa carieră a elaborat solide lucrări ştiinţifice, publicate în reviste de specialitate sau editate, a desfăşurat o bogată activitate discografică prin numeroasele  LP, CD, DVD, înregistrate în ţară şi străinătate, cu muzică românească şi internaţională din concertele pe care le-a dirijat, dar punctul „vivace” îl reprezintă împresionanta activitate artistică dirijorală, concretizată în cele peste 1000 de concerte simfonice, camerale şi corale susţinute de-a lungul celor patru decenii ale strălucitei sale cariere, din care desprindem pe cel „fortissimo”, din 1976, când a avut iniţiativa fondării Corului studenţesc de cameră „Cantores Amicitiae”, pe care l-a dirijat, ca nimeni altul, de atunci şi până în 2020, când pandemia Covid i-a încetat definitiv faimoasa sa prestaţie.

 

Impresionanta poveste a Coralei studenţeşti „Cantores Amicitiae” o aflăm din volumul de 558 de pagini „A fost odată…” , Ed.Pim, 2021, autorul fiind chiar dirijorul acesteia, aflat „în exil la domiciliu”, care va mărturisi cu sinceritate: „ A fost odată…este o poveste de suflet, este povestea de succes a unei formaţii corale studenţeşti, este povestea tinereţii a 44 de generaţii care s-au întâlnit în cântec şi au adunat pe răbojul amintirilor cele mai frumoase momente din anii de studenţie, este o poveste cu tineri şi despre tineri.”  Întrezărim în această poveste, înfiripată în 1976, „munca de sisif” a iniţiatorului-dirijor pentru recrutarea, îndrumarea, şleifuirea studenţilor corişti (la fiecare nou ciclu universitar!), abordarea unui repertoriu bogat şi variat, inedite aranjamente şi prelucrări corale din folclorul popoarelor, prin care „Cantores Amicitiae”şi-a câştigat treptat o faimă de mare răsunet, situându-se în 2014 în rândul celor mai bune patru corale ale Europei, întrunind sufragiile auditorilor din  Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Spania, Italia, Germania, Austria, Belgia, Finlanda, S.U.A., Mexic, Grecia,Ungaria, R.Moldova ş.a.

 

Din şirul mărturisirilor mai desprindem: „Cantores Amicitiae a devenit o stare de spirit, o expresie a bucuriei de a cânta” , iar atmosfera în interiorul acesteia se desfăşura „ca într-o familie, numai şi numai din pasiunea de a repeta şi a cânta, fără aspecte financiare.” Se înţelege cu claritate că de-a lungul anilor îndelungatei şi remarcabilei sale prestaţii artistice Corala studeţească ieşeană n-a fost finanţată de nicio instituţie a României, cum nici „dirijatul” acesteia „n-a făcut parte dintr-o normă didactică”. 

 

„Bucuria de a cânta” a învins orice obstacol şi, astfel, Corala „Cantores Amicitiae”, dirijată măiastru de Nicolae Gâscă, a cântat pentru ieşeni şi a dus, „solie în cântec”, faima Iaşului legendar pe întreg mapamondul!

Să recunoaştem, dar, că nicio o altă personalitate ieşeană actuală n-a făcut-o cu atâta ardoare!