Bianca Giuran (26 de ani) s-a mutat din România în Franţa pentru a scăpa de un sistem pe care îl descrie ca fiind bazat pe nepotisme, cunoştinţe şi prietenii. Şi face ce îi place în Franţa, în ligi inferioare, dar urmează cursul firesc al arbitrajului departe de ţară.

De ce arbitru de fotbal? Ce altă meserie practică în Franţa? Bianca a vorbit în exclusivitate cu OrangeSport.ro despre începuturi, dar şi planurile ei de viitor.

Ne-am obişnuit deja cu fete care sunt fotbaliste, dar e curios atunci când la centru apare o prezenţă feminină. Cum de ai fost atrasă de meseria asta? Care ţi-au fost începuturile?

Totul a fost o întâmplare. Din curiozitate, îl însoţeam pe tatăl meu, fost arbitru şi observator de fotbal, la cursurile de arbitrii pe care le organiza la Constanţa. Eram clasa a 7-a. Regulamentul jocului de fotbal nu mai avea secrete pentru mine. Îl comentam cu tata în fiecare seară. Era distractiv să concurez cu băieţii pe probleme de regulament în arbitraj. Pasiunea cred eu ca se moşteneşte. Bunicul a fost arbitru de fotbal, tata a fost arbitru de fotbal, eu sunt arbitru de fotbal. A fost o provocare la începuturile carierei, una transformată în pasiune pe parcurs.

Mai mult, pe orangesport