O savuroasa satira swiftiana

Am cumparat cartea si-am pornit spre casa. Inca de pe drum, insa, a-ncoltit indoiala in mintea mea, m-a strafulgerat – ca o ironie ante-festum – un gind nelinistitor: pot eu, oare, sa dau cadou o asemenea carte? Daca destinatarul se va simti mai mult sau mai putin luat la misto? Apoi, ajuns acasa, am constientizat de-a binelea „bulina" rosie (un patrat, de fapt), pe care scrie mindru: „bestseller librariile HUMANITAS"! Si numaidecit s-a nascut inca dinaintea citirii cartii despre renuntarea la gindire al doilea gind: ce chestie, mi-am zis, care va sa zica tara-i plina de intelectuali, iar buna parte dintre acestia-s epuizati! Altfel nu se explica succesul cartii, nu? Si nici situatia tarii…

Apoi am lasat cartea deoparte. N-am mai dat-o, adica, in dar. Zilele astea, am rasfoit-o, apoi am inceput s-o citesc, apoi n-am mai pus-o jos pina ce-am ajuns la final. Voi incerca in cele ce urmeaza sa rezum demersul neamtului Stein.

Care Stein (n. 1965) in introducere ne-mbie viclean sa-i luam in serios demersul ce-ar urma sa ne converteasca la non-gindire (la necugetare, cum spune traducatorul Mihai Moroiu). Ne prezinta „neajunsurile inteligentei", „intreitul blestem" (1. „Prin gandire iti distrugi sansele unei cariere"; 2. „Gandirea insingureaza"; 3. „Gandirea duce la plictiseala"), ca apoi sa ne prezinte beneficiile „necugetarii": „Putere, Bogatie, Liniste interioara, Incredere in sine, Curaj, Respect de sine, Sanatate, Sex", iar in cele din urma sa enunte „cele opt cai" prin care putem scapa de gindire – acestea urmind sa fie tratate fiecare in cite-un capitol.

„Prima cale: Sa traiasca Armonia! Ocoliti disputele. Cu orice pret!" Ingrediente: referiri la aventurile lui Asterix, concret: la Tullius Destructivus („Combateti-l pe Tullius Destructivus din interiorul dumneavoastra"), la Karl Popper, urmate de o „Lauda" adusa „miscarii germane pentru pace" si de „Paradisul necugetarii"… De retinut ca fiecare capitol (cale) se-ncheie cu doua-trei exercitii practice de genul: „Procurati-va un rezumat al sondajelor de opinie. In conversatii, sustineti intodeauna parerea majoritatii."

„A doua cale: Biserica sa ramina la tara! Identificati-va cu grupul dumneavoastra etnic. Pe deplin!" Idei atacate, printre altele: „identitatea redegista" („s-a indepartat tot mai mult de realitatea ticaloasa, a devenit tot mai curata si mai lipsita de substanta si tot asa a supravietuit pana si sfarsitului RDG"). Apoi aduce un „avertisment impotriva filmelor evreiesti" („un film este evreiesc doar atunci cand prezinta o minoritate etnic-religioasa care indrazneste sa se amuze pe seama ei"). Afirma fara sa clipeasca: „O minoritate care se autoironizeaza se transforma obligatoriu si firesc intr-o varianta a poporului ales". Apoi ne prezinta „infricosatoarea" si „nefericita America"…

„A treia cale: Rasul este permis! Dovediti-va simtul umorului. Racniti impreuna cu gloata!" Ingrediente, printe altele: Aristotel („Teoria comediei"), bancuri (Moise: „Ianche, unde te grabesti asa?" „Ma duc la bordel" „si de ce ai luat si cartea de rugaciune cu tine?" „Daca-mi place acolo, raman si de sabat."). Aflam ca, „conform invataturii evreiesti, Mesia ar veni imediat ce toti evreii din lume ar respecta aceasta sarbatoare /sabatul, m.a./ de doua ori la rand. si, deodata, intreaga idee mesianica se vede luminata de fulgerul suprarealist." Aduce laude „celui ce se prosteste", „distractiei", „cabaretului politic" (toate moduri de-a evita gindirea, nu-i asa?) si declama: „Jos ironia!". Argument? „Invingatorii nu sunt niciodata ironici – ironia este semnul distinctiv al celor infranti." Exemplu de exercitiu practic: „Priviti cel putin patru ore la rand programele amuzante la televizor."

„A patra cale: Eu sunt cel mai grozav! Fiti increzatori in fortele dumneavoastra. Protejati-va de critici!"

„A cincea cale: Vorbaria e de aur! Rezistati tentatiei de-a tacea. Conversati despre orice!" Referiri la „Dictionarul locurilor comune" al lui Gustave Flaubert. O lista actuala de locuri comune. Spicuiesc: „Comunism: Idee buna, prost aplicata", „Israelieni: Cei care ii persecuta pe palestinieni", „Palestinieni: Cei persecutati de israelieni". O noua lauda – „Lauda teoriilor conspiratiei": „In teoriile conspiratiei, lucrurile /se subintelege ca rele, m.a./ merg ca unse." (Nu intervine, adica, nici umbra de intimplare, hazard care sa-ncurce „planul" conspirationistilor!)

„A sasea cale: Allah este mare! Luati calea religiei! De preferinta musulmane". Subcapitole, printre altele: „De ce nu este indicat iudaismul", „De ce nu este indicat crestinismul" (motivatie: incita, totusi, la gindire!), „Bucuriile islamului" (explicatia-i implicita, nu?).

„A saptea cale: Cartile sunt un rahat! Evitati tipariturile! Cea de fata trebuie sa fie cea din urma lectura din viata dumneavoastra". Indemn: „Jos literele!" Urmat de: „Lauda pictogramei" (pentru ca ne scuteste de gindire si este inteleasa si de analfabeti, functionali au ba) (aflam aici ca numai in Germania exista ca. 4 milioane de analfabeti functionali – oameni care stiu citi, dar nu pricep ce citesc…). Tot aici, Stein descoase „Protocoalele inteleptilor Sionului" – exemplu de scriere care ocoleste cu maiestrie indoiala, ratiunea, pe scurt: gindirea, asta dupa ce s-a nascut dintr-o mareata rescriere manipulatorie a cartii „Dialog in iad" de Maurice Joly (aparuta in 1864 la Bruxelles).

„A opta cale: C-asa beu oamenii buni! Dati dovada de curaj! Deveniti dependenti de droguri!" Ni se recomanda pe rind: alcool, canabis, ecstasy, cocaina, LSD, opiate (heroina). Referiri la romanticii germani (Novalis, de ex.), Baudelaire etc. Ne sint descrise efectele acestor droguri – iar cel principal este, desigur, acela ca slabesc si in cele din urma curma gindirea! Iar moartea catre care duc mai mult sau mai putin rapid isi are si ea rolul ei in obtinerea necugetarii, nu-i asa? Hannes Stein aminteste de Razboiul Civil din Spania, cind fascistii strigau „Viva la muerte!" si „Jos intelectualitatea!" Ehei, in privinta asta, Romania iliesciana din 1990 a ilustrat si ea cit se poate de convingator simplitatea vietii fara de oameni ginditori, cind „poporul" fesenist le striga protestatarilor din Piata Universitatii: „Moarte intelectualilor!" ori „Noi muncim, nu gindim!"

Ce-ar mai fi de spus? A, da: in mare, traducerea este okay, ici-colo insa neglijenta, de exemplu cind dam de „doamne bancher in costume de haine" (? Nu-mi dau seama ce-o fi fost in original, poate „Hosenanzug" – costum de dame cu pantaloni?) sau de fraze precum „sa se lase de gandit la timp" (sensul, aici: „sa se lase la timp de gandit"). si ca, dupa lectura, m-am linistit intr-o privinta: puteam sa dau cartea in dar fara nici o problema. Dar de-as fi dat-o, acum despre ce-as fi scris? Despre tanti Norica? Brrr!

Publicitate și alte recomandări video