O scrisoare din RFG
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 30.07.2021

O scrisoare din RFG

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Prin aprilie, la Amnaş fiind, am găsit într-un dulap o scrisoare veche primită de ai mei de la soţia unuia dintre fraţii lui tata, scrisoare scrisă şi trimisă după ce fuseseră în vizită în România. Pe cât de banală pare, pe tot atât de interesantă este totuşi această relativ scurtă misivă venită din Republica Federală Germania, deci din Germania de Vest. Iat-o:

Dorheim, 29.10.75

Dragii Mei!

Multe salutări din Dorheim Vă trimit Mathias şi Martha şi copiii.

Am trimis pe 24.10.75 coletul promis. 2 umbrele şi două geci pentru fete şi câteva alte haine de îmbrăcat. Şi pentru Mischi e ceva în colet. Să sperăm că e ce trebuie. St. /ofa?/ neagră e pentru Tine dragă cumnată...

Acum încă odată multe mulţumiri pentru buna ospitalitate. Trebuie din nou şi din nou să povestim despre România, întrucât cu toţii întreabă cum a fost. Cadourile le-am adus cu bine acasă. Toate au plăcut. Doar toarta cu strugurii s-a desprins deja la Viena. Dar strugurii au fost cu toate astea delicioşi. Anita e foarte mândră de bluzele ei. Pe aici nu prea există de astea.

Acum vrem să-i urăm Mariei toate cele bune cu ocazia nunţii ei. Când e ziua? Probabil că deja veţi fi având multă treabă de pregătire. Aşa că să sărbătoriţi frumos şi dragă cumnatule zi mersi că nu-s acolo, altfel ţi-aş ţine iarăşi sticla să nu-ţi mai umpli paharul. Dar de ziua cea mare a dragii tale fiice probabil că vei fi cât se poate de cuminte. Deci şi Vouă toate cele bune pentru ginere. Salutări calde şi pentru mama Weber şi bunicul Astner.

Multe salutări de la noi toţi

Martha.

Când am găsit-o şi-am transcris-o apoi, n-am ştiut la ce anume să mă gândesc când Marthatante a scris că der schwarze St. ar fi pentru mama: de la ce naiba o fi prescurtarea şi oare de ce nu va fi scris tot cuvântul? Abia când m-am apucat să traduc scrisoarea mi-a picat fisa: stai aşa, mama a făcut un curs de croitorie la Sibiu pe când lucra şi ea (ca atâtea fete săsoaice) ca fată-n casă pe la vreo familie mai înstărită (pentru a învăţa menaj) din Sibiu, în cazul ei (şi al surorii ei, de altfel). Mama a fost mereu casnică, dar şi-a utilizat cunoştinţele de croitorie în mod curent acasă, confecţionând de la bluze şi fuste pentru ea până la feţe de pernă şi plicuri de cearşaf. Aşa că St. vine mai mult ca sigur de la Stoff, adică stofă.

Mai departe, umbrelele pentru surorile mele vor fi fost foarte probabil unele tip Knirps, umbrele de negăsit decât în „putredul” Occident capitalist. Ce va fi fost pentru mine în colet, din păcate eu unul nu ţin minte.

Bluzele-cadou pentru verişoara noastră Anita, apoi, trebuie să fi fost nişte ii româneşti.

Singura treabă neelucidabilă pentru mine a fost aia cu toarta: cum adică „toarta cu struguri”? Dar asta-i ceva fără vreo importanţă. Esenţa informaţiei e că au luat cu ei struguri (probabil nişte Gutedel, un soi de ceasla), iar după 1990, mai ales după intrarea României în UE, unchiul meu a mai venit să petreacă câte zece zile ori două săptămâni în satul natal, iar una dintre plăcerile sale a fost să mănânce struguri „transilvane”, adică struguri de acasă, de negăsit prin magazinele germane...

Apropo de Mathiasonkel (Moattesiehm, în săseşte): soarta lui ilustrează la rândul ei o bucată de istorie, căci după ce, în 1943, Antonescu a semnat cu Hitler o înţelegere în urma căreia etnicii germani (saşii, şvabii) au fost încorporaţi automat în Wehrmacht sau SS, şi el a ajuns în armata germană, iar după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial a rămas (ca atâţia alţi şvabi şi saşi) în Germania, căsătorindu-se cu o nemţoaică-nemţoaică. A fost, pe undeva, cam prima „sămânţă” pentru ce avea să urmeze: emigrarea în RFG e etnicilor germani începând cu sfârşitul anilor 1960, urmată, după cum se ştie, de emigrarea masivă de după căderea comunismului.

În context, trebuie precizat că România a fost prima ţară din lagărul socialist care a stabilit relaţii diplomatice cu RFG, anume în ianuarie 1967 - exceptând URSS, care avea relaţii diplomatice cu RFG încă din 1955.

Acest frate de-al tatălui meu, de altfel, e ultimul unchi pe care-l mai avem în viaţă. În octombrie anul trecut, a împlinit 96 de ani. A făcut o bucată de război şi a fost apoi prizonier în Anglia. Marthatante (cu vreo doi sau trei ani mai tânără decât el) a murit, oarecum atipic (îndeobşte, bărbaţii-s primii care mor...) încă-n 2009. Ca să aflu câteva detalii, am sunat-o pe sora mea cea mare de la Bad Homburg. Aşa am aflat de la cumnatul meu şi că a încercat el să se-ntoarcă acasă, dar în drumul spre România a trebuit să mai lucreze ici-colo, pe la vreun Bauernhof (gospodărie ţărănească), pentru a face rost de bani. Aşa a cunoscut-o pe Martha(tante) (fiica unui ţăran din Dorheim, de pe lângă Kassel) şi nu şi-a mai continuat drumul spre plaiurile natale, căsătorindu-se în Germania (în 1955, cum am aflat din poza unui tablou brodat de mama cu ocazia nunţii de argint din 1980) şi lucrând apoi mulţi ani, până la pensie, ca miner. Ca fapt divers, n-a mai vorbit cu nimeni săseşte, nici măcar în vizitele sale în România (înţelegând ce se vorbea, dar parcă nedorind să mai rostească o vorbă-n săseşte), dar încă ştia cât de cât şi mai vorbea româneşte.

Numele sătucului, de altfel, parcă-i predestinat pentru cineva care timp de-o viaţă n-a reuşit să scape de Heimweh - de dorul de casă...

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

În căutarea Secretarului General

Lucian DÎRDALA

În căutarea Secretarului General

În ceea ce priveşte dimensiunea geografică şi politică, ideea unui secretar general venit din Est pare, şi ea, atractivă. Pe fondul relaţiilor tensionate cu Moscova, ea ar transmite un mesaj de fermitate, date fiind încercările Rusiei de a submina stabilitatea unora dintre ţările din flancul răsăritean.

Filmuletul zilei

opinii

Ciudăţenii şi nu prea

Alexandru CĂLINESCU

Ciudăţenii şi nu prea

Digi anunţă, pentru această toamnă, un curs intensiv de jurnalism cu durata de trei luni. Prima obiecţie care îţi vine în minte este că trei luni înseamnă mult mai puţin decât trei ani de facultate (plus doi pentru un eventual master). Să admitem totuşi că e vorba de nişte cursuri intensive, cu rol de iniţiere în secretele meseriei. 

Drum fără pulbere (I)

Neculai SEGHEDIN

Drum fără pulbere (I)

Întrebat fiind de ce a încheiat pactul cu diavolul, pact care includea şi romanul Drum fără pulbere, scriitorul Petru Dumitriu ar fi răspuns sec: De foame! Judecând după averea pe care o adunase până la fuga sa în Republica Federală Germania, în februarie 1960, se pare că marele romancier era posesorul unei pofte de mâncare insaţiabile! 

Despre tinerii care nu învaţă, nu muncesc şi nu urmează o formă de pregătire profesională

Ciprian IFTIMOAEI

Despre tinerii care nu învaţă, nu muncesc şi nu urmează o formă de pregătire profesională

Avem o problemă cu forţa de muncă, o ştim cu toţii, în special cu lipsa oamenilor pregătiţi profesional/ calificaţi/ disponibili de a munci. Care sunt cauzele acestei probleme? 

pulspulspuls

Domn premare a plecat în concediu în străinătăţuri fără să spună lumii

PULS

Domn premare a plecat în concediu în străinătăţuri fără să spună lumii

Ieri dimineaţă, când se îngâna ziua cu noaptea, ghici cine se îndrepta spre aeroport, stimaţi telespectatori? Da, aţi ghicit, era dom’ premare în persoană. Nu, nu, nu era în drum spre vreo Brazilie, vreun Madagascar sau alt stat cu care nu avem acord de extrădare, nu, nu… Omul cică s-a îmbarcat efectiv ca tot omul, într-o cursă de Altalya, unde a plecat cu famiglia pentru relaxare timp de zece zile, din ce am înţeles. Du pă cum ştiţi, chiar cu o zi înainte de plecare în zona Antalyei au izbucnit masive incendii de vegetaţie şi păduri din cauza caniculei ucigătoare, şi zic unii că premarele a stat niţel la îndoială din cauza asta, a urmărit cu mare atenţie ştirile tematice, apoi a decis că musai să plece, ca să nu piadă banii pe bilete. 

Caricatura zilei

Bumerang

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.