
O sentință dată la Iași schimbă etichetele de pe zahăr. OPC câștigă procesul cu o mare rețea de magazine

Zahărul de trestie și cel de sfeclă nu sunt la fel de dulci. Decizia a fost luată de magistrații Judecătoriei, chemați să se pronunțe asupra unei amenzi aplicate de Protecția Consumatorului. Oficial, dacă pe o pungă de zahăr nu scrie din ce este acesta făcut, faptul reprezintă o „practică comercială înșelătoare”, cumpărătorul fiind indus în eroare, iar responsabil este magazinul care a pus marfa în vânzare.
SC Profi Rom Food SRL s-a adresat Judecătoriei, reclamând faptul că fusese amendată cu 50.000 lei pentru ceea ce inspectorii Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului (CFPC) considerau a fi o neregulă gravă găsită la magazinul Profi din Tomești. Una care, de altfel, se regăsește în toate magazinele. Pe pachetele de zahăr la un kilogram de diverse mărci, pe cele de zahăr cu scorțișoară și pe cele de zahăr cubic brun nu se menționa materia primă din care era făcut produsul, respectiv dacă zahărul era extras din sfeclă de zahăr sau din trestie de zahăr. Faptul a fost considerat de inspectori ca fiind o practică comercială incorectă, de natură să inducă în eroare consumatorul mediu, făcându-l să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
„Dacă lista ingredientelor era incorectă, era vina producătorului, nu a vânzătorului”
Societatea achitase amenda, dar a contestat sancțiunea, cerându-și banii înapoi și desființarea procesului-verbal sau, eventual, înlocuirea amenzii cu un avertisment. Reprezentanții Profi Rom Food SRL au arătat că societatea nu poate interveni asupra mențiunilor făcute de producător pe ambalaj. Dacă lista ingredientelor era incorectă, era vina producătorului, nu a vânzătorului. „Societatea petentă nu poate interveni asupra altor mențiuni de pe ambalajul produsului având responsabilitate doar în privința prețului. Prin sancționarea sa, se realizează tragerea la răspundere pentru fapta producătorului şi reprezintă o eludare a responsabilităților pe care producătorul le are faţă de agentul economic”, au arătat reprezentanții supermarketului.
De cealaltă parte, reprezentanții CJPC și-au apărat decizia de amendare a supermarketului, apreciind că informația lipsă, respectiv numele plantei din care fusese extras zahărul era esențială. „Lipsa informației privind ingredientul din care este obținut produsul „zahăr”, ingredient care se reflectă în caracteristicile produsului final, respectiv produsul final este mai dulce sau mai puțin dulce, are putere de îndulcire mai mică sau mai mare, în funcție de materia primă utilizată reprezintă o practică comercială înșelătoare, respectiv acțiune înșelătoare deoarece inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare consumatorul în raport cu principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: compoziția, modul de fabricație, capacitatea de a răspunde scopului, specificațiile, astfel încât, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o”, au precizat reprezentanții CJPC.
Zahărul din sfeclă conține 99,9% sucroză, cel din trestie doar 96%
Aprecierea reprezentanților CJPC că puterea de îndulcire a zahărului diferă în funcție de materia primă utilizată la fabricarea lui este cel puțin discutabilă. Zahărul extras din sfeclă conține 99,9% sucroză. Zahărul brun, extras din trestie, conține și câteva procente de melasă, care îi dau culoarea specifică. Substanța care dă gustul dulce, sucroza, reprezintă 96% din volum. Diferența de dulceață dintre cele două tipuri de zahăr este practic nesemnificativă, comparabilă cu diferența de gust sărat dintre sarea de mare și sarea gemă. După cum menționează ediția online a Enciclopediei Britannica, în articolul https://www.britannica.com/story/whats-the-difference-between-cane-sugar-and-beet-sugar, cele două tipuri de zahăr sunt, chimic, identice.
Chemați să se pronunțe, magistrații Judecătoriei au constatat că procesul-verbal întocmit de inspectorii CJPC era perfect legal din punctul de vedere al formei și al informațiilor cuprinse. Pe fond, judecătorii au precizat că în Codul consumului, obligația de a comunica informațiile privitoare la lista ingredientelor revine producătorului, dar și importatorului sau distribuitorului produsului respectiv. „Instanța reține că intenția legiuitorului a fost de a stabili obligația de a comunica lista ingredientelor produselor alimentare şi în sarcina celor care comercializează produsele respective, nu numai în sarcina operatorului economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs”, au arătat judecătorii.
Aceștia au analizat practic doar argumentul adus de reprezentanții Profi, nu și dacă într-adevăr, lipsa numelui plantei din care era obținut zahărul reprezenta într-adevăr o practică comercială incorectă. Contestația depusă de Profi a fost respinsă, iar amenda, menținută. SC Profi Rom Food SRL a atacat sentința Judecătoriei cu apel. Acesta a intrat vineri pe rolul Tribunalului.
Publicitate și alte recomandări video