Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O sinucidere în stil retro

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Părea mult mai tânăr decât era în realitate. Chipul îi era, totuşi, obosit, trist, uşor umflat, iar ochii aveau o strălucire stranie. Ce uşor căzuse de pe faţa sa masca socratică! Waler întinerise, dar nu foarte mult.

Cunoşteam mai multe tertipuri de-a pune la cale o sinucidere şi a renunţa la ea în ultimul moment. Locuisem o bună perioadă de timp în preajma unui înrăit sinucigaş, care în fiecare weekend punea la cale o sinucidere cât mai devastatore, chemând prietenii să asiste la sfârşitul său, dar în ultima clipă, renunţa la gest. E posibil ca eu însumi să fi fost contaminat de schizofrenia lui... Poate că şi întâlnirile cu spectrul lui Urmuz, ca şi multe alte stări halucinante prin care am trecut de atâtea ori, îşi au ca punct de plecare tocmai nebunia sa. Nu intru în amănunte, poate voi dezvolta tema aceasta într-un alt loc. Precizez doar că scenariile pe care le punea la cale erau pe cât de ingenioase, pe atât de previzibile pentru un ochi atent. Sfârşitul însă era mereu acelaşi. Totul se termina cu o beţie cruntă, în care erau antrenaţi prietenii veniţi să asiste la acest festin funebru, cât şi droaia întreagă de pisici ce se oploşiseră în minusculul său apartament nezugrăvit de zeci de ani, situat la demisolul unui bloc vechi, dărăpănat, străbătut de o mulţime de conducte, plin de igrasie, aşezat, totuşi, într-un cartier rezidenţial. Pentru ceilalţi locatari, vecinătatea cu sinucigaşul devenise un coşmar. Alături de prieteni deseori veneau să asiste la spectacol şi fostele sale iubite, pe care Waler le teroriza şi-acum la telefon. Dragostea bolnăvicioasă pe care o avea faţă de pisici şi câini era compensată la el cu ura pe care o simţea faţă de oamenii săi cei mai apropiaţi, pe care încerca să-i terorizeze, şantajându-i în fel şi chip…

Într-o noapte, în timp ce mă plictiseam urmărind un thriller la televizor, a sunat telefonul. Deşi presimţeam că la celălalt capătului firului e un neavenit, am ridicat, totuşi, receptorul. Era, bineînţeles, prietenul meu Waler, falsul sinucigaş. Am vrut să pun receptorul în furcă, dar era prea târziu. Waler mă ruga cu limbă de moarte să stau câteva clipe de vorbă cu el. Voia să-mi spună ceva foarte important...

Ascultă-mă, i-am auzit vocea stinsă, altfel va fi prea târziu. Ştiu că eşti un om sensibil şi vei avea mustrări de conştiinţă dacă nu m-asculţi…

Dar spune odată, ce ai de spus şi nu mai umbla cu fofârlica, frate, nu mai merge, sunt un om păţit. Eram, într-adevăr, păţit. Exact cu o săptămână-n urmă Waler mă somase să vin de urgenţă-n toiul nopţii la el pe motiv că trece printr-o depresie şi vrea să-şi pună capăt zilelor. N-am putut să scap de insistenţe sale, am chemat taxiul şi m-am dus. În clipele de cumpănă, mi-am zis cu inimă-ndoită, un om e-n stare de orice…

Am oprit taxiul în dreptul vechiului imobil cufundat în noapte. Am plătit şi am coborât. Garsoniera sinucigaşului de profesie se afla la demisol. Am coborât treptele şi m-am oprit în dreptul uşii de carton.

Să sun sau să nu sun? m-am întrebat...

Intră, am auzit o voce de bărbat. Am apăsat clanţa şi-am intrat. Ascuns după o perdea de fum, Waler stătea într-o rână în pat, ţinând deasupra capului o cupă de şampanie, în care picurase otravă. Cucută în amestec cu clometiazol, care, după cum ne spusese amfitrionul, era letală. Strânşi în jurul lui, printre cuţite şi pahare, zăcea o scrisoare, cei câţiva prieteni adunaţi petreceau, aşteptând clipa finală. Pe masă, printre cuţite, resturi de mâncare, şi pahare zăcea testamentul lui Waler. Averea sa el o dona pisicilor. L-am privit cu atenţie. Sprijinit într-un cot, cu cealaltă mână înarmată cu o cupă, figura lui Waler mi-a amintit de tabloul Moartea lui Socrate al lui Jacques-Louis David… Waler deja golise cupa şi acum perora despre nemurirea sufletului, iar ceilalţi îl ascultau hlizindu-se şi dându-şi coate. L-am privit cu atenţie: faţa lui lată, cu pomeţii proeminenţi, şi nasul borcănat aveau ceva într-adevăr din fizionomia socratică. În timp ce mă gândeam la toate astea, l-am auzit spunând:

Iar acum, prieteni, e timpul să plecaţi: eu ca să mor, iar voi ca să trăiţi. Care dintre noi se va îndrepta spre un bine mai mare, nu ştie nimeni altcineva decât bunul Dumnezeu, dar poate că nici el…

Şi apoi, schimbând tonul: Hai, valea, valea, m-aţi prohodit destul, acum ce aşteptaţi?! Vreţi să vă scot unul după altul pe făraş afară?

Apoi în timp ce ne îmbulzeam împiedicându-ne în prag, mai spuse: Să mă îngropaţi într-un loc liniştit cu verdeaţă, potrivit obiceiurilor voastre strămoşeşti. Şi să ţineţi minte că nu pe mine mă veţi îngropa, ci cadavrul meu, căci eu voi fi dus demult într-o lume mai bună… Unde nu e loc pentru voi...

A doua zi ne-am adunat la Boema. Bând halbă după halbă, drese cu câte-o votcă, mahmur, dar încă-n mare formă, Waler s-a amuzat pe seama prostiei noastre. Ce uşor puteam fi duşi cu zăhărelul.

Sunteţi nişte tâmpiţi, zău aşa, se amuză el, bătându-se cu mâinile pe genunchi. Şi cu toate astea, mie, unuia, îmi sunteţi nespus de dragi! Cum de aţi putut crede c-am să vă părăsesc înainte să-mi faceţi cinste la Boema?

La Boema, Waler a petrecut până la şase seara, apoi şi-a pus, cum se spune, picioarele-n spinare şi, căutând să-şi ţină cât mai bine echilibru, s-a îndreptat spre casă. După ce s-a urcat în tramvai, a venit controlorul, dar Waler nu avea bilet. Şi atunci, ieşindu-şi din sărite şi spurcându-l pe controlor în toate felurile, Waler s-a apropiat de el, abordând o mină extrem de agresivă. Cum controlorul se pierdu cu firea, Waler scoase din buzunar un brici vechi din recuzita teatrului şi mai făcu un pas în direcţia controlorului. Văzând lama agitându-se în aer, controlorul se trase îndărăt lipindu-se de-o bară. Waler îl privi crunt, apropiindu-se cu briciul deschis de faţa lui. Femeile ţipau care mai de care. Tremurând ca varga, controlorul îl privea drept în ochi. Confruntarea aceasta mută ţinu câteva secunde. Apoi evenimentele luară o altă turnură. În loc să îndrepte briciul spre gâtul controlorului, Waler îl îndreptă spre propriul său gâtlej. Între timp, tramvaiul se opri în staţie. Toată lumea se îmbulzi să iasă afară. Câţiva călători urcară în vagon, dar cum dădură ochii de Waler, coborâră înapoi.

În staţie se adună din ce în ce mai multă lume. În vagon, Waler stătea încremenit într-o atitudine marţială, cu briciul sclipind la jugulara lui. Vatmanul dădu să coboare, dar Waler îi porunci să stea la locul său... Până la urmă, cineva anunţă poliţia şi în cele din urmă, după negocieri purtate între Waler şi poliţie, sinucigaşul fu urcat în dubă şi dus la Urgenţe, apoi la balamuc. De acolo, după săptămâni de sedative, ţinut într-o celulă căptuşită cu plută, Waler fu pus în libertate.

Desigur, nu pentru mult timp. Căci, iată, acum mă suna din nou, în disperare de cauză, punând la cale scenariul unei alte farse, care avea să se termine, pesemne, la fel.

Pentru numele lui Dumnezeu, ascultă-mă, nu-nchide telefonul, dacă nu vrei să mă omori cu zile, i-am auzit vocea rugătoare.

Hai, sictir, i-am zis, lasă-mă în pace. M-ai sculat din somn, mâine am o zi extrem de grea. Inventează altceva decât cucuta, l-am sfătuit.

A mea va fi şi mai grea, căci nu va fi deloc, murmură el cu o voce cavernoasă. Mâine când vor vui ziarele, o să-ţi pară rău că nu m-ai ascultat. De astă data, totu-i calculat. Nu mai există pentru mine nici o portiţă de scăpare… Te-am sunat ca să-mi iau rămas bun… Desigur, cu limbă de moarte, îţi adresez şi-o ultimă, de asta te asigur că va fi ultima, rugăminte. Am lăsat pe masă o scrisoare deschisă, adresată presei…

Figurează, cumva, numele meu acolo?

Sigur că da, şi încă la loc de cinste, răspunse Waler.

Discuţia căpăta o tentă lugubră, am vrut să schimb vorba, însă n-am rezistat să nu întreb încă o dată în ce stil se va sinucide de data aceasta Waler.

În stil retro, răspunse el. E stilul care-ţi place. Îl voi imita de data aceasta pe Urmuz.

Îi mărturisisem o dată despre obsesia mea pentru Urmuz, şi acum Waler mă taxa.

Deschide net-ul şi ai să vezi noua mea înfăţişare. Am postat acolo o înregistrare. Poţi s-o accesezi, mă sfătui el.

Regretam că-i făcusem această confesiune la un pahar de vin. Waler profita de slăbiciunea mea. Descoperise punctul meu nevralgic, unde puteam fi atacat. Am deschis netul şi am accesat înregistrarea. Proaspăt ras şi pomădat, cu părul cănit, dat cu briantină, cu cărare la mijloc, şi o mustăcioară proustiană, cănită şi ea, îmbrăcat într-un costum elegant, de culoare gri închis, cu revere largi, cravată în dungi late, uşor metalizată şi vestă asortată la decor, Waler fuma un trabuc, învârtind un Colt Single în mâna dreaptă.

Părea mult mai tânăr decât era în realitate. Chipul îi era, totuşi, obosit, trist, uşor umflat, iar ochii aveau o strălucire stranie. Ce uşor căzuse de pe faţa sa masca socratică! Waler întinerise, dar nu foarte mult.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri