
PRIM PLAN
„He is our mother, our father”. Un amănunt ridicol, uitat de mulți, de pe vremea lui Crin Antonescu președinte interimar – Alexandru Călinescu

Ce vedem acum este o clasă politică amorțită, parcă hipnotizată și redusă la tăcere de gargara unui individ care delirează nestingherit și prostește mase de creduli. Dacă va fi lăsat să candideze (sunt destule motive care îl pot scoate din cursă), Georgescu este un pericol major. Iar șansele „candidatului comun” sunt reduse.
A trecut ceva vreme de la alegerile prezidențiale ratate și suntem în continuare în ceață. Motivele anulării turului întâi par subțiri fiindcă nu ni s-au dat explicațiile lămuritoare. Un clip publicitar al PSD din timpul campaniei începea cu: „Acum 14 ani ne-ați tăiat pensiile și salariile” și se încheia cu „Acum patru ani ne-ați închis în casă”, ceea ce lasă să se creadă că partidul lui Ciolacu împărtășește ideea că pandemia n-a existat și că măsurile luate au fost abuzive. În multe alte situații, ținta principală era USR. Am convingerea că Marcel Ciolacu a fost dublu umilit, fiind depășit și de Georgescu, și de Lasconi. Pe de altă parte, nu cred că jocurile erau făcute și că victoria lui Georgescu era inevitabilă. O mobilizare a electoratului proeuropean ar fi putut duce la câștigarea alegerilor de către Lasconi, care pornea totuși cu un „bagaj” de votanți deloc neglijabil. Perspectiva ajungerii lui Lasconi la Cotroceni a provocat reacția PSD-ului și a lui Ciolacu în primul rând, iar Curtea Constituțională s-a conformat și (după ce, cu același scop, impusese – împotriva oricărei logici – renumărarea voturilor) a anulat turul întâi. Consecința: Georgescu e în continuare favorit, iar șansele lui Lasconi au fost drastic diminuate. În rest, lucrurile au rămas ca înainte: Iohannis la Cotroceni, iar Ciolacu la Palatul Victoria, deși acesta din urmă declarase solemn că își dă demisia din funcțiile pe care le deținea. Cât de ulcerat a fost Ciolacu de poziția pe care îl situase turul întâi s-a văzut și din sceneta pe care a interpretat-o alături de Simonis, alt lider de partid care și-a descoperit brusc veleități de actor comic, pretinzând că voturi ale alegătorilor pesediști s-au dus, cu comandă de la centru, către Simion și apoi către Georgescu. Ce puteam deduce de aici dacă nu că acele voturi ar fi anulat diferența care îl despărțea de candidata USR? Nu știu care este adevărul, dar dialogul celor doi suna îngrozitor de fals.
După ce a decis repetarea prezidențialelor, coaliția a mai făcut o alegere proastă. Au optat pentru un candidat comun, ceea ce este o absurditate: cum pot prezenta niște partide care au, în principiu, programe diferite un candidat unic? Și ca și cum asta nu era de ajuns, alesul a fost Crin Antonescu, o persoană dispărută timp de zece ani din viața politică. E adevărat că nu am simțit lipsa lui în schimb ne-am amintit de isprăvile sale din anii când era activ. Antonescu a făcut cuplu cu Victor Ponta, fapt care arată lipsă de gust și lipsă de fler politic. Cei doi și-au făcut de cap, cu un tupeu siderant, în vara lui 2012. Antonescu a fost, o lună de zile, președinte interimar, dând măsura capacităților sale intelectuale. Rețin o secvență memorabilă. Interimarul primește la Cotroceni o delegație a Fondului Mondial Internațional (sper să nu mă înșel), la întâlnire participă și Ministrul Finanțelor, iar Antonescu, vrând să arate cât de important este – pentru țară – respectivul ministru, îl prezintă astfel oaspeților: „He is our mother, our father” (ar trebui să transcriu pronunția, care era tulburător de neaoșă). A fost singura prestație remarcabilă a lui Antonescu în calitate de președinte interimar, dar nu se poate spune că nu a lăsat amintiri de neșters. Dacă intră acum în campania electorală sunt toate șansele să se facă din nou de râs.
E totuși de neînțeles cum de nu a fost găsit altcineva pentru a-l contracara pe Călin Georgescu. Pălăvrăgeala stupidă a candidatului antieuropean, anti-NATO etc. poate fi totuși ușor demontată. Prostiilor sale despre România – slugă la străini, despre acapararea bogățiilor țării de către capitaliștii „globaliști”, despre inexistența unei economii naționale li se pot opune cifre exacte și argumente documentate. Or, ce vedem acum este o clasă politică amorțită, parcă hipnotizată și redusă la tăcere de gargara unui individ care delirează nestingherit și prostește mase de creduli. Dacă va fi lăsat să candideze (sunt destule motive care îl pot scoate din cursă), Georgescu este un pericol major. Iar șansele „candidatului comun” sunt reduse. „Strategii” coaliției, care vor fi ei, au ales o soluție riscantă.
Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Publicitate și alte recomandări video