anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

O ţintă neserioasă

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Poate că ar fi indicat ca, dincolo de toate argumentele pro sau contra, România să renunţe la obiectivul nerealist asumat în prezent. Dacă doreşte neapărat, viitorul executiv poate muta termenul către începutul sau mijlocul deceniului următor, ori îl poate abandona.

Vom vedea, în zilele următoare, care va fi deznodământul noii crize a datoriilor Greciei. Foarte probabil, pe această bază vom putea discuta mai mult despre perspectivele zonei euro, ale Uniunii Europene şi ale proiectului de integrare continentală, în sens larg.

Deocamdată, câteva consideraţii punctuale.

Într-un recent discurs, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, ura viaţă lungă monedei naţionale. Cred că e bine să ne alăturăm şi noi acestor urări. Mai mult, ar trebui să le spunem clar politicienilor care vehiculează date de intrare în zona euro că o asemenea decizie va trebui luată doar în urma unui referendum. Suedia - o ţară care nu a primit drept de opt out în privinţa monedei unice - a organizat o asemenea consultare şi, în urma verdictului popular, a decis să rămână în afara Uniunii Monetare Europene. Ţările postcomuniste care au introdus deja moneda unică nu au recurs la referendumuri, dar aceasta nu înseamnă că România trebuie să le urmeze exemplul.

De altfel, în discuţiile neoficiale începute în anii de vârf ai crizei, o serie de ţări aflate în aceeaşi situaţie ca România şi-au făcut deja cunoscute părerile. Spre exemplu, faptul că statutul juridic al zonei euro este, acum, diferit de cel din 2004 sau 2007 (anii intrării în UE) a fost adus drept argument pentru renegarea obligaţiei asumate prin tratatele de aderare. Polonia, Ungaria şi Cehia au fost destul de tranşante. România, pe de altă parte, a preferat să adopte un ton mai scăzut şi să-şi menţină o dată-ţintă a aderării. E drept, una total nerealistă - 2019.

Cred că această atitudine este explicabilă doar prin dorinţa Bucureştiului de a nu-i enerva prea mult pe responsabilii de la Bruxelles şi pe şefii de guvern ai marilor state din zona euro, în condiţiile în care ţara noastră este menţinută, spre exemplu, în afara spaţiului Schengen. Chiar dacă e vorba de teme total diferite, în negocieri ele pot fi corelate, iar poziţia autorităţilor române este de înţeles. Cred, totuşi, că ar fi cazul ca guvernul, Banca Natională şi celelalte instituţii implicate să împingă termenul spre 2022, urmând ca decizia să vină în timp util şi pe cale democratică.

În ceea ce mă priveşte, nu văd cum aş putea vota „da” într-un asemenea referendum, dacă el ar fi organizat în următorii cinci-şase ani. Chiar presupunând că zona euro ar scăpa relativ neşifonată din criza datoriilor periferiei sudice, una dintre lecţiile cele mai importante ale ultimilor ani este aceea că statele slabe (în sensul capacităţii administrative) nu au ce căuta înăuntru, pentru că vântul bate mult prea tare.

De asemenea, urmărind şi dezbaterea publică ce a însoţit recentul referendum grec, mi-aş dori ca o eventuală intrare a ţării noastre să se producă doar după ce un număr cât mai mare dintre români ajung să înţeleagă, în mare, exigenţele participării. Deocamdată, acest obiectiv pare îndepărtat, dar s-ar putea ca peste cinci-şase ani lucrurile să stea mai bine. Oricum, nu cred că există vreun motiv pentru care o asemenea decizie ar trebui rezervată elitei politice. Fără a fi un susţinător al instituţiei referendumului, cred că în acest caz ar trebui să hotărâm cu toţii, prin vot.

Se ştie, ERM II (mecanismul ratelor de schimb) este o anticameră în care o ţară trebuie să petreacă cel puţin doi ani, înainte de aderarea la moneda unică. În teorie, poţi rămâne acolo un timp mult mai îndelungat; de asemenea, poţi ieşi dacă apreciezi că interesul naţional îţi dictează să-ţi reiei autonomia. Danemarca, spre exemplu, a ales să participe deşi beneficiază de opt-out în privinţa aderării la euro, iar cetăţenii nu doresc să renunţe la moneda naţională. Totuşi, cuplarea la ritmul monetar european este văzută drept o măsură avantajoasă pentru economia naţională.

Însă, dată fiind situaţia României, intrarea în ERM II trebuie să fie un gest responsabil: să intrăm doar dacă ne gândim serios să introducem moneda unică, doi ani mai târziu. Aceasta nu înseamnă că am renunţa la dreptul de a lua decizia finală, prin referendum - ar fi vorba doar de o exprimare a seriozităţii. Aşadar, date fiind problemele actuale ale zonei euro, ar fi de aşteptat ca guvernul să nu se grăbească în privinţa ERM II. Mai mult, poate că ar fi cel mai bine ca viitorul cabinet, învestit după noile alegeri legislative, să-şi elaboreze planul şi să-l supună dezbaterii publice.

În concluzie, poate că ar fi indicat ca, dincolo de toate argumentele pro sau contra, România să renunţe la obiectivul nerealist asumat în prezent. Dacă doreşte neapărat, viitorul executiv poate muta termenul către începutul sau mijlocul deceniului următor, ori îl poate abandona. Până atunci, menţinerea ţintei 2019 este o dovadă de neseriozitate. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.