Este un proiect îndrăzneţ, care va combina progresele făcute cu secvenţierea ADN-ului antic, tehnologia de editare a genelor şi biologia sintetică, iar cercetătorii speră că vor fi pionierii unei noi tehnici care să asigure conservarea păsărilor.

Beth Shapiro, profesor de ecologie şi biologie evoluţionistă la Universitatea California din Santa Cruz, este paleogenetician principal la Colossal Biosciences, un start-up în domeniul biotehnologiei şi al ingineriei genetice fondat de antreprenorul în domeniul tehnologiei Ben Lamm şi de geneticianul George Church de la Harvard Medical School, care lucrează la proiecte la fel de ambiţioase pentru a readuce la viaţă mamutul lânos şi tigrul tasmanian.

Shapiro a finalizat deja un prim pas cheie în cadrul proiectului - secvenţierea completă a genomului dodo din ADN antic, pe baza materialului genetic extras din rămăşiţe de dodo găsite în Danemarca.

Următorul pas a fost compararea informaţiilor genetice cu cele ale celor mai apropiate rude ale păsării dodo din familia porumbeilor - porumbelul Nicobar, care încă există, şi solitarul Rodrigues, dispărut, un porumbel uriaş care nu putea zbura şi care a trăit cândva pe o insulă din apropiere de Mauritius. Este un proces care le-ar permite să restrângă aria şi să vadă care mutaţii din genom "fac din dodo un dodo", a explicat Shapiro.

PROVOCĂRILE UNEI REÎNVIERI

Cu toate acestea, munca ulterioară necesară pentru a reînvia animalul - programarea celulelor de la o rudă vie a dodo-ului cu ADN-ul păsării pierdute - va fi semnificativ mai dificilă. Shapiro a declarat că speră să adapteze o tehnică existentă, care implică celule germinale primordiale - precursorii embrionari ai spermatozoizilor şi ouălor - şi care a fost deja folosită pentru a crea un pui dintr-o raţă.

Abordarea implică prelevarea celulelor germinale primordiale dintr-un ou, cultivarea lor în laborator şi editarea celulelor cu trăsăturile genetice dorite înainte de a le injecta înapoi într-un ou afllat în acelaşi stadiu de dezvoltare, a explicat Shapiro.

Chiar dacă echipa va avea succes în acest demers, nu va realiza o copie fidelă a păsării dodo care a trăit acum patru secole, ci o formă modificată, hibridă. Shapiro spune însă că perfecţionarea acestor instrumente de biologie sintetică va avea implicaţii mai largi pentru conservarea păsărilor. Tehnicile ar putea permite oamenilor de ştiinţă să transfere trăsături genetice specifice între speciile de păsări pentru a le proteja pe măsură ce habitatele lor se micşorează şi clima se încălzeşte.

"Această tehnologie, care funcţionează la găini, ar fi uimitor să o facem să funcţioneze la diferite alte păsări din arborele lor genealogic, pentru că ar avea un impact enorm asupra conservării păsărilor", a spus Shapiro. "Dacă descoperim că există ceva care oferă imunitate împotriva unei boli ce afectează o populaţie şi dacă ştim care sunt modificările genetice care stau la baza imunităţii sau a capacităţii de a lupta împotriva acelei boli, poate că putem folosi aceste instrumente pentru a transfera această imunitate chiar şi între specii înrudite", a adăugat cercetătoarea.

CONTROVERSE

Indiferent dacă start-up-ul Colossal şi echipa sa de oameni de ştiinţă vor reuşi sau nu să readucă la viaţă dodo şi alte creaturi dispărute, proiectele de combatere a extincţiei şi descoperirile tehnologice pe care le pot genera au entuziasmat investitorii. Colossal a anunţat marţi că a strâns încă 150 de milioane de dolari, ceea ce ridică la 225 de milioane de dolari valoarea totală a finanţării obţinute de la lansarea companiei în 2021.

Cu toate acestea, criticii spun că sumele uriaşe implicate ar putea fi mai bine folosite pentru a proteja cele aproximativ 400 de specii de păsări şi multe alte animale şi plante, care sunt pe lista speciilor pe cale de dispariţie.

"Sunt atât de multe lucruri care au nevoie disperată de ajutorul nostru. Şi de bani. De ce v-aţi mai obosi să încercaţi să salvaţi ceva care a dispărut de mult, când sunt atât de multe lucruri care sunt disperate în acest moment?", se întreabă Julian Hume, paleontolog aviar la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care studiază pasărea dodo.

MITURI DESPRE DODO

Hume spune că se ştiu foarte puţine lucruri despre dodo şi că există o mulţime de mituri în jurul creaturii. Chiar şi originea numelui său este un mister, deşi el crede că provine de la sunetul pe care se spune că l-ar fi făcut pasărea - o emisie joasă, asemănătoare cu cea a unui porumbel.

Cu milioane de ani în urmă, strămoşii dodo au trăit în Asia de Sud-Est, iar când nivelul mării a scăzut, au ajuns pe Insula Mauritius, unde păsările au rămas izolate de prădători odată ce nivelul mării a crescut.

"Zborul este foarte costisitor (din punct de vedere energetic). De ce să te deranjezi să-l întreţii dacă nu ai nevoie de el? Toate fructele şi mâncarea sunt la sol, iar când nu mai zbori, poţi deveni mare. Asta a făcut dodo, a devenit din ce în ce mai mare, şi mai mare, şi mai mare", a explicat Hume.

Potrivit unui model digital 3D al păsării, dezvoltat de Hume pe baza unui schelet de la Muzeul de Ştiinţe Naturale Durban din Africa de Sud, dodo avea cândva o înălţime de aproximativ 70 de centimetri şi cântărea între 15 şi 18 kilograme. Modelul a dezvăluit că dodo era, probabil, o pasăre mai agilă decât ar putea sugera ilustraţiile ce o înfăţişează ca o pasăre grasă şi lipsită de agilitate.

În anii 1600, înainte ca primele fosile de dinozauri să fie cunoscute pe scară largă, "conceptul de extincţie nu exista. Totul era creaţia lui Dumnezeu şi erau aici pentru totdeauna. Ideea că ceva poate fi eliminat pur şi simplu nu era în vocabularul nimănui", spune Hume.

"Dodo era o pasăre extraordinară, chiar şi în momentul descoperirii", a adăugat el. "Dar au dispărut rapid. Aşa că, atunci când oamenii au vrut să afle mai multe despre ele, nu mai era niciuna", a punctat paleotologul.