Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Oana Lazăr: Marius Constantinescu a lansat la Iaşi noua sa carte, ROSÉ

GALERIE
carte
  • carte
- +

Îl ştim pe Marius Constantinescu din rama televizorului. Cei mai mulţi dintre noi am şi uitat că, timp de 8 ani, acelaşi Marius Constantinescu a realizat o serie de emisiuni foarte speciale la Radio România Cultural.

Cum ziceam, azi îl ştim mai bine pe Marius Constantinescu din rama televizorului. Producţiile sale au marcat cultural programele televiziunii române – V... de la vizual, Maestro, Profil. Poveste. Personaj. La Festivalul Enescu e un fel de factotum. Marius C. vorbeşte telespectatorului pe înţeles, aproape ca nimeni altul de vârsta lui, despre muzica clasică. Nu ştim cum face, dar brusc ai chef de „muzica grea”, dacă îţi explică el ce şi cum. Ţi se face poftă de operă şi de lied. Cum aşa? Păi, aşa a crescut. Pe la trei ani îşi împărţea orele de joacă între cabinele de montaj din televiziune, unde era mama, şi cabinele soliştilor de la Opera Română, unde era tata. A venit apoi vârsta aceea neprecizată, de rebel fără cauză, când a refuzat tot ce primise până atunci. Dar, după rătăcire, s-a întors, îmbogăţit de rock, în dantelele şi jupoanele marii muzici.

De când e pe planeta audiovizualului, Marius Constantinescu traduce, scrie şi face interviuri. Zeci, sute. Cu figuri de prim generic: dive, nobelişti, actori, parfumieri, muzicieni. Concepe. Spune ce are de spus şi semnează. Prezintă evenimente cu guler tare şi papion, vorbeşte frumos, cu „Doamnelor şi Domnilor”, are discurs şi bună măsură.Se pare că a îndrăgit cândva, binişor, copywriting-ul şi publicitatea, deci e grijuliu cu mesajul în care îşi ambalează produsele. Cât priveşte istoria artei, în toate cutele şi volutele, e la el acasă. Şi nu doar pentru că are un master şi în acest domeniu. Ci pentru că îi place şi pricepe ce vede.

Şi, pentru că veni vorba, „Voi ce vedeți când priviți în gol?”

Aşa ne întreabă Marius Constantinescu într-un rând. Am citit ROSÉ, o carte ca un buchet de arome, vreo două sute şaptezeci de pagini de mărturisiri despre muzică, arte vizuale, cărţi, filme, muzee, personaje, întâlniri, călătorii, profesie, loisir, familie, natură. Sub transparenţa unui titlu voit în cheie minoră, ROSÉ nu e un nume de vin, nici de femeie, nici de floare, nici de parfum, nici de îngheţată, deşi în cartea lui Marius Constantinescu veţi găsi din plin toate aceste referinţe. Ci este un (auto)portret al autorului la tinereţe, care e şi artist, conform titlui clasic.

Da, ROSÉ este o carte de lejeră interioritate. Adică autorul se povesteşte pe sine, în mod firesc. Pagină cu pagină, scriitura lui se duce ușor, ca vinul bun, şi seduce uşor, ca parfumul potrivit. E scriitura „cea de toate zilele”, aparent fără pretenţii stilistice, din revistele online sau din blogurile de autor. Cu emoticoane cu tot. Eu nu le-am găsit pe tastatură, că le puneam şi eu în acest text.

Dincolo de acest prim nivel, e scrisul unui om care scrie mult şi tot timpul, cu detalii precise şi luxuriante conexiuni. Cum spune autorul? „A face conexiuni nu e doar seducător, ci recomandat pentru a-ţi individualiza vocea şi a-ţi învigora punctul de vedere.” Îi dăm dreptate şi trecem mai departe, spunînd că tocmai aceste asociativităţi îl fac simpatic. E lejeritatea cu care se mişcă pe mai multe claviaturi, dar pe acelaşi ton plăcut. În esenţă, asta e. Autorul ne livrează lumea lui proprie. Sau nu. Se comunică, amical, pe sine însuşi.

Cine deschide cartea vede că sunt trei etaje, ştim de ce, note de vârf, note de mijloc şi note de bază. Note despre mărunţişurile ce ne înconjoară şi ne fac plăcere, lucruri fără de care nu putem trăi: parfum, ciocolată, călătorii şi alte volatile. De fapt, sigur că putem trăi fără asta, dar ce păcat ar fi! Apoi note despre cele ce reprezintă miezul fiinţei, preocupările şi pasiunile adevărate, consistente, conştiente, constructive: profesie, întâlniri, meditaţii. Şi, mai departe, notele de bază, profunda noastră interioritate: familie, casă, parcurs intim. ROSÉ, „în esenţă”: o istorisire personală, o colecţie de sinestezii culturale.

Marius Constantinescu face delicate apogiaturi autoironice, pentru că s-ar putea ca altfel să doară „autoscopia”. Ori să nu fie credibilă. ROSÉ e despre cam tot ce bun şi frumos în viaţă. Tot ce machează, din punct de vedere cultural, o viaţă de om. Crâmpeie din tot ceea ce face viaţa mai uşor de trăit. Sau măcar suportabilă. Un fel de hedonism intelectual, la pachet cu umorul şi autoironia, cum ziceam mai sus, o panoramă de afinităţi şi congruenţe culturale. E ca o călătorie cu Marius, în acolada acestor ani pe care îi relatează, ani de formare şi de maturizare.

Unele texte au, în final, un soi de dedicaţie, câte o frază explicită cu nume de persoane către care Marius face o reverenţă. Vai, e neobişnuit azi să fii recunoscător sau poate e demodat să fii manierat! Prin urmare, Marius Constantinescu e demodat. Nu e cool delocsă recunoşti azi cine şi ce te defineşte personal, cui datorezi un succes sau de la cine ai prins o idee pe când un ceai se logodea cu laptele în ceaşca de porţelan. (Asta e luată de la autor, chiar dacă nu e copy paste, ci e doar pastişă...)

E-adevărat, Marius avea 20 de ani când a obţinut un interviu exclusiv cu Pavarotti. Şi a fost foarte fericit. Cam aşa se arată şi în paginile ROSÉ. Pentru că nu e încă blazat, spune el, pentru că îi pasă de meserie şi de cei cu care lucrează nemijlocit, pentru că jurnalismul pe care îl face este „recomandat pentru o viaţă sănătoasă”. Sunt toate cele bune ale vieţii, eludînd în mod voit contextul tranziţiei româneşti, deci e o carte aproape atemporală, greu de periodizat. N-are polemici, deşi printre rânduri străbat şi unele amărăciuni.

În rest, ROSÉeste senin(ă). E o carte pentru cunoscătorii rafinamentelor, oricare ar fi ele. Un fel de a privi lumea fără frustrări, cu multă îngăduinţă, câtă vreme toate au acel filtru eminamente cultural.

ROSÉ , de Marius Constantinescu, editura Nemira, 2017. (Text semnat de Oana Lazar)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri