Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Oase şi ulcele

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Mă întreb câţi dintre noi, în goana lor zilnică, în grija fără pauză a zilei de mâine se gândesc cum vor fi ei văzuţi după moarte, ce va rămâne din ei peste o sută de ani. Vor fi daţi cu totul uitării, vor fi trăit cu adevărat ca un fir de praf în vânt care vine şi trece fără să lase nici măcar o urmă? În afară de grija zilei de mâine, care este o activitate trecătoare, nedemnă de memorat, mai este oare altceva?

Sensul vieţii ăsta este: să laşi ceva în urmă. Să prelungeşti măcar un pic amintirea ta pe pământ, ca să ai un strop de nemurire. Până şi cel mai redus mintal om de pe lume îşi pune la un moment dat această întrebare într-un moment al vieţii. Pentru că, după gândirea noastră, totul trebuie să aibă sens, aşa am fost făcuţi, să nu concepem universul fără o finalitate, originea e incertă, dar finalitatea e la îndemâna noastră.

Trecând peste fatalismul la care ajungi în vremuri tulburi de care nu vrei niciodată să îţi aminteşti, în care nimic nu avea sens, iar viaţa era un chin inutil, restul zilelor ţi le petreci dând o formă şi un ţel acţiunilor tale de pe această lume. Fie că îţi formezi acest ţel după lecturile din adolescenţă, fie le moşteneşti de la părinţi, ţi le dă vreo iubire care ţi-a ars inima ori vecinii sau prietenii care îţi impun nişte standarde, ţi le construieşti singur de-a lungul timpului prin educaţie, e clar că ceva trebuie să figureze acolo. Iar aici intervine diferenţa dintre oameni.

Majoritatea covârşitoare se mulţumeşte cu extrem de puţin. Ei vor să fie amintiţi doar de copiii lor, de nepoţi ori strănepoţi în pomelnicele de la biserică, în actele de moştenire sau în poze, sunt mulţumiţi că sângele s-a transmis mai departe. Alţii vor să rămână în amintire drept vecinul care şi-a luat BMW de ultimul tip, sau care şi-a făcut o casă uriaşă pe care nu a terminat-o, cu 50 de camere şi turnuleţe sclipitoare, concetăţeanul care ţinea bine la băutură, baba care avea în casă 50 de pisici, afemeiatul sau curva satului, frumoasa ori urâta, creştinul care a fost la Ierusalim, nebunul care a sărit de pe bicicletă în lac etc. Alţii caută să lase în urmă ceva mai constructiv, mai durabil, care să implice şi să ajute alţi oameni: cel care a inventat telefonul mobil cu benzină, motorul cu bolovani, cel care a cântat frumos, care a compus poezii, a scris cărţi, a salvat vieţi pe masa de operaţie etc. Ceva trebuie să fie, aproape orice care să rămână după tine şi care să amintească celorlalţi de existenţa ta măcar câţiva ani după ce te duci.

Cel mai bine se vede acest lucru la moartea cuiva. Atunci, când corpul aceluia este inert, lumea începe să depene amintiri şi totul se cerne. Extremele rămân, bune sau rele. Mă gândesc la oamenii din istorie, să zicem, la întâmplare, Ştefan cel Mare. E posibil ca domnitorul Moldovei să fi fost aşa cum spun cronicile, singurele surse care au scris ceva despre el, că era mic la stat, dar aprig la mânie, că s-a luptat cu turcii şi a construit biserici. În istorie a rămas ca un conducător bun, patriot, strateg genial, iubitor de ţară exemplar. Restul amănuntelor s-au pierdut, nu se ştie dacă el a vrut dinadins să facă acele lucruri, dar istoria l-a etichetat.

La fel cu Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş, Cuza, Carol I, Ferdinand, Dej, Ceauşescu ş.a.m.d. Despre cei morţi ştim foarte puţine detalii, doar atât cât a vrut istoria să ne transmită. Uneori în avantajul personajului, alteori în dezavantaj. Pentru că şi bârfele au importanţa lor, şi de multe ori depăşesc în popularitate relatările despre adevăratele fapte. Se zice că Ştefan era mare iubitor de femei, Ţepeş era sadic, Carol al II-lea suferea de priapism şi prefera petrecerile treburilor politice, Ceauşescu era semianalfabet şi ţinut sub papuc de Elena. De fapt mulţi istorici spun că bârfa a fost unul dintre obiceiurile care l-au făcut pe om să evolueze, să îşi creeze propriile lumi imaginare care au revoluţionat istoria. Cine mai ştie câte dintre bârfele istorice se bazează pe realitate, important e că ele au dăinuit şi au contribuit la îmbunătăţirea sau degradarea imaginii unui om. Un torţionar comunist va rămâne doar cu imaginea negativă în mintea oamenilor, chiar dacă a fost un excelent pictor sau muzician. Acel lucru de ţinut minte nu mai depinde de tine, ci de felul cum te văd ceilalţi. E aproape nedrept. Poate că tu ai trăit toată viaţa încercând să laşi lumea mai bună în urma ta, după toate principiile care prevăd acest lucru, dar, dacă ţi-ai încălţat vreodată papucii pe dos şi ai ieşit aşa cu ei în oraş, imaginea aia îţi va rămâne.

Revenind la prezent, mă întreb câţi dintre noi, în goana lor zilnică, în grija fără pauză a zilei de mâine se gândesc cum vor fi ei văzuţi după moarte, ce va rămâne din ei peste o sută de ani. Vor fi daţi cu totul uitării, vor fi trăit cu adevărat ca un fir de praf în vânt care vine şi trece fără să lase nici măcar o urmă? În afară de grija zilei de mâine, care este o activitate trecătoare, nedemnă de memorat, mai este oare altceva?

Mulţi concurenţi de la Românii au talent spun următoarea frază: „Am descoperit că pentru asta sunt eu făcut şi vreau să trăiesc. Asta e viaţa mea (muzica, dansul la bară, pictura, fizică, acrobaţia etc.).” Acesta e poate primul pas spre nemurire, să descoperi ce poţi tu face pentru a nu fi uitat peste ani. Dacă eşti un interpret de muzică foarte bun, lumea te va ţine minte în acest fel, nu ca mamă, nu ca tată, nu ca angajat exemplar, ci ca un foarte bun interpret. Asta va penetra în bârfa colectivă. Bill Gates va rămâne în istorie ca inventatorul calculatorului personal, Ceauşescu drept un mare dictator, Michael Jackson ca un uriaş cântăreţ, dar şi un pedofil şi dependent de droguri, Elvis Presley ca regele rockului, dar şi un drogat. Asta e, istoria e crudă, dar parcă e mai bine decât să fii uitat complet.

Din păcate oamenii vor rămâne aşa cum îi ştim, majoritatea covârşitoare vor fi uitaţi aproape imediat după ce vor muri, şi e ca şi cum nu au trăit niciodată. Poate unii îşi vor aminti de ei prin prisma asemănării cu vreo unul dintre copii, dacă au avut aşa ceva, dar asta va ţine cât vor trăi acele progenituri, mai departe e Marele Nimic. Pentru cei care nu au avut copii chiar şi gena se va pierde, ei devenind astfel un capăt de drum.  

O foarte mică parte vor fi ţinuţi minte pentru perioade mai lungi sau mai scurte în funcţie de contribuţia lor „istorică”, adică demnă de amintit peste ani, fie în memoria colectivă nescrisă, alias bârfă, fie în istoria scrisă. În analele istoriei numele tău va fi pomenit în dreptul celor mai importanţi politicieni ai timpului tău, sau oameni de ştiinţă, ori artişti. Chiar dacă pentru tine personal asta nu va mai conta, dincolo, în clipa morţii vei fi totuşi împăcat cu ideea că nu ai trăit degeaba.  

Cu cât va trece mai mult timp, cu atât memoria se va estompa şi detaliile vor fi şterse cu buretele de pe tabla istoriei şi extrem de puţini oameni vor mai rămâne la vedere. Cele mai vechi fosile de homo sapiens datează de acum 315 000 de ani. Omul acela, probabil cel mai norocos din istorie de până acum, are cel mai bun scor al dăinuirii în memorie, şi fără să fi făcut nimic deosebit decât să moară, bârfa nu exista pe atunci. Totul ţine de conjunctură, de intenţie şi, în cea mai mare măsură, de şansă. Atâţia mari inventatori şi artişti geniali au rămas cu totul necunoscuţi, iar prostălăul acela, care nici nu ştia pe ce lume se află, sălbaticul care întâmplător a fost din aceeaşi specie cu noi, e pe toate canalele media. Nu ai cum să nu te încordezi de frustrare, dar n-ai ce face, istoria nu a fost niciodată dreaptă, iar de acum încolo treaba e şi mai complicată pentru că simplele oase nu vor mai conta, doar faptele…

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri