Ochi pentru ochi, limbă pentru dinte

Se poate observa de multă vreme, cu ochiul liber, că justiția din România nu este independentă așa cum ar trebui, cum scrie la carte. Dacă e să îmi spun strict părerea personală, în România sistemul judiciar nici nu a fost vreodată independent și nici nu prea are cum să fie, pentru că românii nu sunt genul de popor care să respecte întocmai legea, care să își facă totalmente corect treaba, care să se încadreze, cu alte cuvinte, strict în niște limite impuse de om sau de un regulament, iar judecătorii, procurorii, avocații s-au adaptat și ei la mediu. Așa suntem noi, așa am fost mereu. Asta ne-a dat o libertate a noastră specifică, un stil de a trăi, un fel de a gândi, dar ne-a adus și o mulțime de neajunsuri, de suferință și frustrări.

Toți românii știu că legile nu sunt ca să fie respectate, ci doar ca să sperie pe unii mai slabi și atât. Nu există nici măcar un singur român care să nu încalce legea zilnic. Zilnic! Și, culmea, niciunul nu consideră asta ca fiind ceva rău, niciunul nu are remușcări zilnic. Viața merge mai departe, toți dau și primesc șpagă, toți mint și sunt mințiți, toți! Chiar și cei care împart dreptatea. Chiar și cei care condamnă nedreptatea. Chiar și cei de la Recorder! Mi-e imposibil să cred că jurnaliștii de acolo nu au trecut niciodată pe roșu, nu au dat niciodată mită cuiva, nu au aruncat gunoi la întâmplare, nu au făcut ceva nelalocul lui.

Am fost martorul involuntar al unei scene formidabile și foarte sugestive pentru ideea asta, zilele trecute, în plin trafic. Eram oprit la semafor, iar în răstimpul acela, din mașina din față, o mână de bărbat a deschis geamul și a aruncat pe asfalt un șervețel, o hârtie, ceva. Întâmplarea a făcut, spre ghinionul lui, ca tocmai în acel moment un alt cetățean să traverseze ilegal strada, exact prin dreptul dumnealui. Și atunci, ce să vezi, un moment unic a avut loc: pietonul ilegal a început să apostrofeze șoferul care aruncase și el ilegal un gunoi pe jos. Ce mai pot să adaug aici decât că e ceva genial. Niciunul dintre cei doi nu s-a văzut, în nicio secundă, în postura de ins care încalcă legea.

Evident că niciunul nu a fost pedepsit și tot niciunul nu și-a îndreptat greșeala, ilegalitatea. Pietonul a continuat drumul printre mașini, șoferul pe al său, lăsând în urmă gunoiul care a fost apoi călcat de vehiculele care au început să curgă. Aproape că îmi dau lacrimile, nici dacă te-ai fi gândit nu puteai să scoți o idee atât de faină, un exemplu mai elocvent pentru ce se întâmplă în România.

Am avut impulsul să merg și eu la protestul împotriva neregulilor din justiție zilele astea, dar mi-am dat seama că e o pierdere de timp. Pentru că sunt sigur că nu se va îndrepta nimic, ori se va face ceva de moment, ca să calmeze apele, dar ușor-ușor se va reveni la ce a fost înainte. Adică, pe românește: „se va revizui, dar nu se va schimba nimic; ori nu se va revizui, dar se va schimba pe ici, pe colo…”

Așadar, nu pot decât să mă amuz, exact ca la o piesă de Caragiale, când văd entuziasmul cu care protestatarii încă mai speră, în cel mai naiv mod, într-o schimbare. Nu va fi nicio schimbare! Stați calmi, tovarăși și prieteni, nu mai visați la cai verzi pe pereți. Cel mult, sperați doar ca măcar 2-3 ani să fie ceva mai bine, iar după aia să se revină la „normal”.

Mai mult ca sigur că aceia din sistem care au protestat acum vor fi marginalizați, dați afară și/sau promovați. Iar peste câtva timp vor deveni ei înșiși corupți. Pentru că nimeni nu-i perfect. Cei cu adevărat incoruptibili, cei cu adevărat corecți, care se țin cu dinții de dreptate (o raritate!), sunt, ca întotdeauna, considerați nebuni (dacă nu cumva chiar or fi astfel!), ciudați și vor fi inevitabil îndepărtați.

Nu e peste tot la fel, dar în majoritatea țărilor din lume așa stau lucrurile, ca la noi. Doar în țări cu oameni-roboți, cum ar fi Japonia, de exemplu, ori în țările nordice, se poate spune că e mult mai aproape de normalitate, în sensul de respectare a legilor/regulilor, decât în celelalte, dar nicăieri nu e absolut perfect.

În fine. Ideea e că sistemul judiciar actual însuși este unul predispus din start la imperfecțiune. Nu poate exista justiție cu oameni și pentru oameni, pentru că toți sunt coruptibili, toți. Și pot spune fără a exagera că orice lege simplă, primitivă, cum ar fi legea talionului, era mult mai bună, mai dreaptă decât sistemul actual complicat de justiție. Chiar și codul mafioților, al traficanților de droguri ori de carne vie, al organizațiilor criminale în general, sunt mult mai bune decât sistemul juridic comun, sofisticat, din țările așa-zis civilizate, democratice. Spun asta pentru că acele coduri, acele regulamente erau respectate cu strictețe, adică exact așa cum trebuie. De-aia se și numește „lege”, ca să fie respectată de toți și întocmai, ca să nu fie interpretată în fel și chip, ori ocolită.

Cum poți avea încredere în justiție după ce ai fost călcat de hoți care ți-au furat tot, te-au bătut, te-au violat, dar când te trezești în fața judecătorului constați cu stupoare că hoții prinși reușesc să scape basma curată, ba chiar să te pună pe tine la plată că nu i-ai „tratat” într-un mod „proporțional”, așa cum scrie în lege? Asta nu e justiție, e bătaie de joc.

E clar că un intermediar, adică un judecător pus între tine, victima, și celălalt, agresorul, care nu are cum să cunoască întocmai situația niciodată, nu poate fi la fel de bun ca tine, cel implicat în respectiva faptă. Și nu va putea da niciodată o soluție la fel de bună pe cât ar fi dat-o o lege așa-zis primitivă, aplicată imediat și uneori personal, precum „dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”.

Dacă marii corupți, marii hoți, infractorii în serie pot scăpa de pedeapsă prin manevre în interiorul sistemului juridic, e clar că sistemul juridic nu e bun. Degeaba sunt soluționate corect alte mii de cazuri banale, de furturi de găini, de portofele și de comerț ilegal cu pătrunjel. Acelea practic nici nu mai contează, ele nu fac ca sistemul să funcționeze corect, să fie drept, credibil.

Sunt sigur că toți judecătorii au pe conștiință cazuri care nu au fost corect soluționate, cum ar fi trebuit, unde s-au lăsat influențați de sentimente, șefi, alte persoane, cunoștințe etc. Nu cred că există judecător care a dat doar soluții corecte, așa cum ar fi trebuit. Asta arată imperfecțiunea sistemului. Poate că pentru ei nu a fost o mare scofală, dar pentru cei nedreptățiți a însemnat viață distrusă, iar asta nu e puțin lucru.

Iar când un reprezentant înalt al CSM-ului însuși spune în fața camerei de luat vederi că România e azi un „paradis al infractorilor”, nu poți să nu gândești că este exact ca în vremea comunismului sau a oricărui regim totalitar. Când vezi că au loc adevărate persecuții la cel mai înalt nivel în sistemul judiciar, ajungi să crezi că în țara asta nu există cu adevărat democrație. Pentru că o democrație, în teorie, nu ar permite niciodată să existe persecuție, la niciun nivel al societății.

Spre norocul nostru, al celor care am avut șansa să trăim în acești ani de revoluție tehnologică, mai e totuși o soluție care ne poate scoate din cercul acesta vicios, o portiță pe care noi deja am deschis-o și care va fi salvarea noastră. E vorba de inteligența artificială, doar ea ne mai poate scoate de aici. Eu chiar cred cu toată convingerea că cele mai mari probleme cu care ne confruntăm noi, oamenii, vor putea fi rezolvate de IA, dacă o vom lăsa să o facă așa cum trebuie. Tot ce ține de fapte concrete, de calculare, de statistică vor fi perfecte pentru aceasta. Și e și logic să fie așa. Ce om poate avea memoria, organizarea și viteza de procesare ale unui robot? Ce om poate face conexiunile între fapte pe care le poate face un robot? Chiar e o treabă extrem de simplă pentru acesta. Sunt algoritmi și formule pe care omul nu le poate procesa, pe când un robot le poate rezolva într-o secundă.

Printr-o programare potrivită, sper ca în viitor mașinile să ne rezolve, în cel mai just mod, problemele juridice ale noastre, ale oamenilor, fără corupție, fără alte influențe, strict pe litera legii. Nu ne va fi ușor, cu siguranță va trebui să ne adaptăm la situație, ne va durea, dar va fi dreptate cu adevărat.

Prin urmare, nu mai protestați, nu mai investiți în oamenii din justiție degeaba, renunțați cu totul la ei, credeți în IA!

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video