Odessa, de la cheia de boltă a independenței ucrainene, la scutul de pe urmă al neamului românesc

Principalul obiectiv al Federației Ruse după ocuparea Kievului în „operațiunea militară specială” – care, apropo, cronologic, e mai lungă decât participarea Uniunii Sovietice la Al Doilea Război Mondial – a fost ocuparea Odessei. De fapt, imediat după eșecul de la porțile capitalei Ucrainei care s-a petrecut în primele săptămâni de conflict, acesta a devenit principalul obiectiv militar. Și este în continuare, chiar dacă, militar, Moscova nu are astăzi capacitatea atingerii unui astfel de scop. Cu toate acestea, sunt sigur că nu va renunța vreodată la „orașul lui Odiseu”, cu nume feminizat la cererea țarinei Ecaterina cea Mare.

Și explic de ce este un obiectiv unic

* Istoric. Orașul a fost fondat de Ecaterina cea Mare în 1794, având un rol extrem de important în politica ofensivă a rușilor spre Balcani. A fost primul mare port la o mare caldă și locul în care rușii au privit realist spre strâmtorile Bosfor și Dardanele și spre Gurile Dunării. Este expresia imperialismului rus prin excelență și simbolul perenității Rusiei ca mare putere a lumii. Cultural, Moscova privește spre Odessa exact cum privește spre Crimeea sau spre Donbas. E „acasă”, chiar dacă realitățile s-au schimbat și dreptul internațional spune că acolo este Ucraina. E un aspect pe care Putin îl consideră irelevant, cu statuia marii împărătese a Rusiei Ecaterina cea Mare în biroul din Kremlin.

* Demografic. Odessa a fost un oraș multietnic. Apoi a devenit predominant bi-etnic. În 1989 erau 50% ucraineni cu aproape 40% ruși. După căderea URSS, numărul rușilor a tot scăzut, ajungând la ceva peste 20% în 2015 și, probabil, la vreo 15% azi. Este un oraș cu o minoritate rusă puternică, cu rădăcini istorice de sute de ani. Odessa face parte dintr-o regiune (oblast) cu o majoritate ucraineană de vreo două treimi azi, dar, din nou, sunt foarte mulți ruși în Bugeac, spre Gurile Dunării, care fac joncțiunea cu cei din zona transnistreană. Zona aceasta e cea mai rusofonă (cândva și rusofilă) din Ucraina, în afara oblasturilor din estul țării. Ar putea fi un sprijin, dar mai ales o justificare a Kremlinului de a-și apăra „compatrioții”, în urma unei provocări profesate de atâtea ori în istorie. Odată ocupat, ar începe rusificarea, de patru ani făcută în teritoriile ocupate din Crimeea și Donbas. Ar urma deportări și colonizări, la care rușii sunt foarte pricepuți și rezultatele ar fi rapide pentru schimbarea compoziției etnice a regiunii.

* Economic. Ucraina ar fi ștrangulată cu totul. Comerțul maritim și cel fluvial pe Dunăre ar fi compromis. Un comerț care nu înseamnă doar economie, ci și furnituri logistice militare. O Ucraină fără Odessa e distrusă din perspectiva evoluției economice ulterioare, fiind dependentă aproape exclusiv de vecinul Rusia, care o înconjură pe mii de kilometri de graniță și care îi va controla toate liniile de dezvoltare. Accederea la UE, care oricum e o iluzie azi, ar fi definitiv închisă. Nu doar Ucraina ar pierde. Cred că investițiile în toată această zonă ar scădea după ororile războiului care, iată, intră în al cincilea an.

* Militar. Ucraina este eliminată armat vorbind, dacă este ocupată Odessa. E foarte greu de crezut că un stat mai poate rezista în astfel de condiții, având în vedere că Belarusul este ca și anexat de Kremlin și Ungaria lui Orban este o țară ostilă. Ar fi o problemă de săptămâni până se va nărui totul. De asemenea, flancul sud-estic al NATO – bazele navale, aeriene, fluviale și maritime din zona Dobrogei – va fi compromis.

* Maritim. Marea Neagră ar deveni lac rusesc. Nimeni nu ar putea genera vreo activitatea economică fără aprobare directă sau indirectă rusească. Firmele rusești ar fi împinse în acționariatul oricărui proiect, indiferent de natura lui energetică (de exploatare, de transport, de producție sau de rafinare). Rusia ar sugruma prin Marea Neagră economiile costiere care nu sunt de acord cu deciziile Moscovei. Ar mai interveni cineva să pună în discuție supremația rusă aici? Eu cred că nu.

* Psihologic. Căderea Odessei ar fi insurmontabilă pentru elita de la Kiev în ochii ucrainenilor. Legitimitatea lui Zelenski, eroul de azi, ar fi periclitată. Nu cred că populația ar putea absorbi o astfel de undă șoc și cred că moralul colectiv s-ar prăbuși. În brațele Rusiei, de unde a plecat acum mai bine de un deceniu, se vor găsi repede noi elite ucrainene care vor oferi soluția alternativă. Cred că și Europa se va domoli, lăsând lucrurile să revină la făgașul anterior, în condițiile în care suportul american dispare pe zi de trece.

* Strategic. Ocuparea Odessei înseamnă joncțiunea Donbasului cu Transnistria. Ocuparea unui astfel de cap de pod ar fi o problemă gigantică pentru Kiev. Cred că chiar insurmontabilă, având în vedere că ar înconjura Ucraina din trei părți și ar priva Ucraina de a amenința Rusia naval pe linia Crimeea și podul din strâmtoarea Kerci. Statul Ucraina nu ar mai avea ieșire la Marea Neagră, cu toate dezavantajele ce decurg de aici. Plus că un astfel de port militar ar face dublaj cu Sevastopolul din Crimeea pentru a controla tot litoralul vestic al Mării Negre.

Implicațiile asupra României și Republicii Moldova

Căderea Odessei ar compromite funcționarea celor două state românești. În cazul Chișinăului, Transnistria ar fi ocupată exact ca în 1992. Și nu cred că s-ar opri aici. Pentru că un stat mic, neutru, fără armată, poate fi ocupat de ruși în 24 de ore. Acum 5 ani discutam de dreptul internațional, de OSCE, de ONU, de valorile nord-atlantice. Mai sunt ele astăzi pe radar? Eu sunt sigur că nu. Deci, dacă ar înghiți un stat enorm ca Ucraina, Rusia ar încheia cu independența Moldovei instantaneu, într-o noapte, cred că fără să mai salveze aparențe.

România ar fi, la rându-i, afectată în mod direct și iremediabil. Vom mai exploata hidrocarburi din Marea Neagră, ne vom mai dezvolta noi economic pe principiile economiei de piață, vom mai bloca accederea filorușilor la putere, va mai funcționa statul român? Care e și așa cum îl știm, șchiop și inconștient.

O Odessă ucraineană este garanția viitorului pentru toate cele trei state. E de salutat triada Kiev-Chișinău-București care se cristalizează încet, încet din 2025 încoace, după ce trei ani am bătut pasul pe loc. Există încă NATO, există UE, există tratate. Dar, cel mai important lucru este să ne apărăm conjugat, că și Europa, și America sunt departe (în cazul Washingtonului, din ce în ce mai departe).

Și să înțelegem că Odessa e cheia de boltă a păstrării Ucrainei independente, dar și scutul ultim al neamului românesc. E garanția că încă mai putem fi în siguranță și, de ce nu, până la urmă, împreună într-o lume liberă.

Ștefăniță Radu este profesor, doctor în Istorie Contemporană (problematică pericolul rus în spațiul românesc), colonel informații (r), expert în cunoaștere și contracarare amenințări interne și externe la securitatea națională

Publicitate și alte recomandări video