Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Odiseea, „la feminin”?

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Un titlu de carte, în librărie: Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte (Ed. Trei, 2020), de Marilu Oliva, trad. Beatrice Baciu. La ce să te aştepţi oare? Feminism, revendicativ, cu „retuşuri”, fie mai blânde, fie brutale, aduse epopeei homerice? Sau, şi mai rău, vreo tentativă de „rescriere” cu efect de intruziune „naratorială”, voit sau nu, „justiţiar” desfigurator? 

Pe coperta 1, din Vanity Fair: „O carte ce dă în sfârşit cuvântul femeilor din Odiseea”. Bănuielile cresc, nu? Oare ce o fi ieşit până la urmă, după prea răbdătoarea aşteptare, de milenii, îndurată până să le „dea cuvântul” autoarea italiană, cum să le zic, vocilor feminine de pe „itinerarul” lui Odiseu, aşa de „accidentat”? Rămâne de văzut la lectură, aşa e cinstit, dincolo de orice ademeniri ale „vitrinei” de marketing şi de temeri, poate,nedrepte. Deci: cum e cartea?

Păi, da, chiar că „le dă cuvântul”, la toate, pe rând, una după alta, de la nimfa Calypso şi ingenua Nausicaa şi până la temuta Circe, „ultimul cuvânt” fiindu-i rezervat Penelopei, singura căreia compoziţia îi decide „logic” locul, de ţintă a întregului nostos odiseic. În rest, ordinea din textul-„replică” vs. Homer nu e şi cea a cronologiei „escalelor” de întortocheată călătorie, pe ape, spre Itaca. Să fi având vreun tâlc anume locul de frunte acordat de autoare lui Calypso, şi nu alteia?

„Marea mi l-a aruncat la ţărm, gol şi disperat”: vocea „naratoarei” dă un tipic decupaj feminin situaţiei, bărbatul nu e dominator, ci vulnerabil, „disperarea” lui inspiră aşteptări posesiv-protectoare, aşa că: „A fost de ajuns o privire ca să mă pierd în ochii lui şi să-i ofer tot ce aveam”. E mărturisirea a ce? Ochii văd, inima cere? Un amour-coup de foudre? Da, asta e. Calypso e cea mai feminină dintre toate „amfitrioanele” navigatorului urgisit de Poseidon, mărturia ei merită locul acesta de frunte, de la „prora” cărţii. Şi iată de ce.

E „escala” cea mai de durată dintre toate: şapte ani de (cvasi-)„căsnicie” cu nimfa, iată ceva ce vorbeşte despre farmecul ei, pe care, deplin conştientă de el, şi-l foloseşte pentru a-l seduce iarăşi şi iarăşi, seară de seară, pe bărbatul vrut „la cheremul capriciilor mele”, o durabilă „companie plăcută” (nu sună up to date?) pentru „dulci jocuri de-a dragostea cu muritorii”. Sau, încă şi mai „la zi”: doar „un divertisment, la început”. Totuşi, gata să-l urmeze „ca o căţea credincioasă”. Intenţii de „contemporaneizare” (stilistică), de aducere, astfel, mai aproape de publicul „de azi”? Îşi laudă trupul: „sânii tari şi rotunzi, pântecul plat şi picioarele suple”, (fitness divin) zâmbetul (aproape stomatologic!), cu „dinţii albi, mici şi frumos aliniaţi”. Atâta „muniţie” de erotică, victorioasă, conchistă, şi el îi scapă mereu, în fiecare zi. Că e crezută „frivolă” nu-i pasă. Insaţiabilă („nu mă mai satur de el”), îi mângâie „braţele viguroase” cu „slaba speranţă de a-l avea doar pentru mine” („mă amăgesc că este al meu”), dar o „agasează” lacrimile („boceala”) şi nostalgia bărbatului „îndurerat de singurătatea lui” acolo, în insula Ogygia, şi o copleşesc „turbarea” şi furia femeii rănite de faptul că ospitalitatea ei posesiv-acaparatoare, e pentru el o „temniţă”. I-a oferit, tot ce avea, hrană şi adăpost, „peştera-refugiu” a „nopţilor încălzite”, învăluitor, de farmecul ei de nimfă seducătoare, ba chiar şi perspectiva lor de cuplu forever (nemurirea), totul în zadar. N-o consolează, în „concurenţa”/ rivalitatea ei cu Penelopa, să ştie că „femeile muritoare nu pot concura cu noi” (altceva simte), în zadar îşi repetă sieşi, narcisistic, „cu siguranţă am mai multă frumuseţe decât Penelopa”, e învinsă deja, înainte de decizia lui Zeus şi vizita, de mesager al Olimpului, a lui Hermes. Înfrângerea n-o înrăieşte, îl „asistă” în pregătirile (pluta) smulgerii din „mrejele” lui Calypso: „Odiseu este de neînlocuit”, eşecul ei se converteşteîntr-o subliniere, nu doar „paradoxală”, dar şi adânc cuprinzătoare, a unicităţii lui.

Foarte tânăra Nausicaa este o cu totul altă ipostază a feminităţii: cea dominată de semnele şi sugestia unei interioare puteri masculine, presimţită de ingenua eroină cu mult înainte de dezvăluirea identităţii lui de erou al războiului troian. Nu întâmplător, „secvenţa” încredinţată ei ca „narator” este atât de bogată în ecouri ale acelor pagini de istorie, aureolate ca de legendă. Mugurii de iubire posibilă apar pe un fond de puritate, al ei, dar şi în tot ce o înconjoară, şi în acest climat interior, de „vis de iubire”, un vis copleşit de admiraţia ei în faţa faimei lui Odiseu, cea mai îndrăzneaţă „tentativă” de a-l atrage rămâne dezgolirea unui umăr, „limbaj” al inocenţei. Aşa, numai schiţată, ca in nuce, Nausicaa trăieşte o dragoste potenţială, unicizată literar tocmai de castitatea ei, excepţie absolută „în context”.

Abia cu Circe şi „partitura” ei se trece la mai dure „accente”, de parapon oarecum insurgent. „Bărbaţi. Animale. Porci. Ce mare diferenţă?” Tot ea, despre „ce caută” bărbaţii: „Mâncare. Adăpost. O femeie care să-i îngrijească, să-i dezmierde ca mamele lor”. Ea are o ideologie: „De la femeie se aşteaptă doar să procreeze, să se dedice familiei şi să satisfacă dorinţele bărbaţilor”, un conspect schematic, tezist desigur. Răzmeriţă ce-şi are în faţa unui Odiseu prevenit şi lucid alternativa mai paşnică: „poţiunea magică” eşuând, i-a rămas „patul”, aşadar „corpurile noastre să se cunoască pe deplin şi să înveţe să aibă încredere unul în celălalt”. Atenţie, doar „corpurile”. Da, Odiseu îi „oferă plăcere”, dar negociată, în schimbul dezvrăjirii însoţitorilor lui, transformaţi de Circe în porci. Involuntar, magiciana provoacă un sacrificiu, al lui, de alcov, din solidaritate masculină. Ceea ce nu-i „de nasul” porcilor, nici al stăpânei „vergelei”.

Pornită poate ca un joc intertextual vizând o Odisee „povestită” la feminin, cartea lui Marilu Oliva rămâne fidelă evenimenţialului/ diegesis-ului homeric, nu pierde sau „uită” nimic din el, nici nu-l distorsionează „feminist”. Eroul antic nu iese „micşorat” din aşa o „rescriere”, în care ele toate i se supun sau le scapă el (sirenelor, devoratoare de corăbieri). Unde nu dispune de naratoare (pământence) narează însuşi Odiseu sau o „voce” zeiască, feminină, protectoare (vs. Odiseu). Atena, fiica lui Zeus. Heureusement, nu se cade în puseuri revendicative, dimpotrivă, şi astfel toate „escalele” lui Odiseu nu-l falsifică nici ca inuman abstinent, nici vreun muieratic de joasă speţă (altfel de „Scila şi Caribda”). Ultimele două naratoare, doica Eurycleia, sclava supusă, şi Penelopa însăşi sunt şi cele mai discrete şi alese „voci” (alături de Nausicaa). Nu resemnate, ci fericite şi autentice, ele însele în rolurile lor tradiţionale. O singură rezervă stilistică: tentativa (i se trage de la thrillers şi policiers?) a unui limbaj „contemporan”: „ambarcaţiune”, mantie dintr-o singură bucată de „material”, „şuturi”, chiar „bărbat special” (clişeu de american movie)?! În rest, lectură plăcută!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri