Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Un titlu de carte, în librărie: Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte (Ed. Trei, 2020), de Marilu Oliva, trad. Beatrice Baciu. La ce să te aştepţi oare? Feminism, revendicativ, cu „retuşuri”, fie mai blânde, fie brutale, aduse epopeei homerice? Sau, şi mai rău, vreo tentativă de „rescriere” cu efect de intruziune „naratorială”, voit sau nu, „justiţiar” desfigurator?
Pe coperta 1, din Vanity Fair: „O carte ce dă în sfârşit cuvântul femeilor din Odiseea”. Bănuielile cresc, nu? Oare ce o fi ieşit până la urmă, după prea răbdătoarea aşteptare, de milenii, îndurată până să le „dea cuvântul” autoarea italiană, cum să le zic, vocilor feminine de pe „itinerarul” lui Odiseu, aşa de „accidentat”? Rămâne de văzut la lectură, aşa e cinstit, dincolo de orice ademeniri ale „vitrinei” de marketing şi de temeri, poate,nedrepte. Deci: cum e cartea?
Păi, da, chiar că „le dă cuvântul”, la toate, pe rând, una după alta, de la nimfa Calypso şi ingenua Nausicaa şi până la temuta Circe, „ultimul cuvânt” fiindu-i rezervat Penelopei, singura căreia compoziţia îi decide „logic” locul, de ţintă a întregului nostos odiseic. În rest, ordinea din textul-„replică” vs. Homer nu e şi cea a cronologiei „escalelor” de întortocheată călătorie, pe ape, spre Itaca. Să fi având vreun tâlc anume locul de frunte acordat de autoare lui Calypso, şi nu alteia?
„Marea mi l-a aruncat la ţărm, gol şi disperat”: vocea „naratoarei” dă un tipic decupaj feminin situaţiei, bărbatul nu e dominator, ci vulnerabil, „disperarea” lui inspiră aşteptări posesiv-protectoare, aşa că: „A fost de ajuns o privire ca să mă pierd în ochii lui şi să-i ofer tot ce aveam”. E mărturisirea a ce? Ochii văd, inima cere? Un amour-coup de foudre? Da, asta e. Calypso e cea mai feminină dintre toate „amfitrioanele” navigatorului urgisit de Poseidon, mărturia ei merită locul acesta de frunte, de la „prora” cărţii. Şi iată de ce.
E „escala” cea mai de durată dintre toate: şapte ani de (cvasi-)„căsnicie” cu nimfa, iată ceva ce vorbeşte despre farmecul ei, pe care, deplin conştientă de el, şi-l foloseşte pentru a-l seduce iarăşi şi iarăşi, seară de seară, pe bărbatul vrut „la cheremul capriciilor mele”, o durabilă „companie plăcută” (nu sună up to date?) pentru „dulci jocuri de-a dragostea cu muritorii”. Sau, încă şi mai „la zi”: doar „un divertisment, la început”. Totuşi, gata să-l urmeze „ca o căţea credincioasă”. Intenţii de „contemporaneizare” (stilistică), de aducere, astfel, mai aproape de publicul „de azi”? Îşi laudă trupul: „sânii tari şi rotunzi, pântecul plat şi picioarele suple”, (fitness divin) zâmbetul (aproape stomatologic!), cu „dinţii albi, mici şi frumos aliniaţi”. Atâta „muniţie” de erotică, victorioasă, conchistă, şi el îi scapă mereu, în fiecare zi. Că e crezută „frivolă” nu-i pasă. Insaţiabilă („nu mă mai satur de el”), îi mângâie „braţele viguroase” cu „slaba speranţă de a-l avea doar pentru mine” („mă amăgesc că este al meu”), dar o „agasează” lacrimile („boceala”) şi nostalgia bărbatului „îndurerat de singurătatea lui” acolo, în insula Ogygia, şi o copleşesc „turbarea” şi furia femeii rănite de faptul că ospitalitatea ei posesiv-acaparatoare, e pentru el o „temniţă”. I-a oferit, tot ce avea, hrană şi adăpost, „peştera-refugiu” a „nopţilor încălzite”, învăluitor, de farmecul ei de nimfă seducătoare, ba chiar şi perspectiva lor de cuplu forever (nemurirea), totul în zadar. N-o consolează, în „concurenţa”/ rivalitatea ei cu Penelopa, să ştie că „femeile muritoare nu pot concura cu noi” (altceva simte), în zadar îşi repetă sieşi, narcisistic, „cu siguranţă am mai multă frumuseţe decât Penelopa”, e învinsă deja, înainte de decizia lui Zeus şi vizita, de mesager al Olimpului, a lui Hermes. Înfrângerea n-o înrăieşte, îl „asistă” în pregătirile (pluta) smulgerii din „mrejele” lui Calypso: „Odiseu este de neînlocuit”, eşecul ei se converteşteîntr-o subliniere, nu doar „paradoxală”, dar şi adânc cuprinzătoare, a unicităţii lui.
Foarte tânăra Nausicaa este o cu totul altă ipostază a feminităţii: cea dominată de semnele şi sugestia unei interioare puteri masculine, presimţită de ingenua eroină cu mult înainte de dezvăluirea identităţii lui de erou al războiului troian. Nu întâmplător, „secvenţa” încredinţată ei ca „narator” este atât de bogată în ecouri ale acelor pagini de istorie, aureolate ca de legendă. Mugurii de iubire posibilă apar pe un fond de puritate, al ei, dar şi în tot ce o înconjoară, şi în acest climat interior, de „vis de iubire”, un vis copleşit de admiraţia ei în faţa faimei lui Odiseu, cea mai îndrăzneaţă „tentativă” de a-l atrage rămâne dezgolirea unui umăr, „limbaj” al inocenţei. Aşa, numai schiţată, ca in nuce, Nausicaa trăieşte o dragoste potenţială, unicizată literar tocmai de castitatea ei, excepţie absolută „în context”.
Abia cu Circe şi „partitura” ei se trece la mai dure „accente”, de parapon oarecum insurgent. „Bărbaţi. Animale. Porci. Ce mare diferenţă?” Tot ea, despre „ce caută” bărbaţii: „Mâncare. Adăpost. O femeie care să-i îngrijească, să-i dezmierde ca mamele lor”. Ea are o ideologie: „De la femeie se aşteaptă doar să procreeze, să se dedice familiei şi să satisfacă dorinţele bărbaţilor”, un conspect schematic, tezist desigur. Răzmeriţă ce-şi are în faţa unui Odiseu prevenit şi lucid alternativa mai paşnică: „poţiunea magică” eşuând, i-a rămas „patul”, aşadar „corpurile noastre să se cunoască pe deplin şi să înveţe să aibă încredere unul în celălalt”. Atenţie, doar „corpurile”. Da, Odiseu îi „oferă plăcere”, dar negociată, în schimbul dezvrăjirii însoţitorilor lui, transformaţi de Circe în porci. Involuntar, magiciana provoacă un sacrificiu, al lui, de alcov, din solidaritate masculină. Ceea ce nu-i „de nasul” porcilor, nici al stăpânei „vergelei”.
Pornită poate ca un joc intertextual vizând o Odisee „povestită” la feminin, cartea lui Marilu Oliva rămâne fidelă evenimenţialului/ diegesis-ului homeric, nu pierde sau „uită” nimic din el, nici nu-l distorsionează „feminist”. Eroul antic nu iese „micşorat” din aşa o „rescriere”, în care ele toate i se supun sau le scapă el (sirenelor, devoratoare de corăbieri). Unde nu dispune de naratoare (pământence) narează însuşi Odiseu sau o „voce” zeiască, feminină, protectoare (vs. Odiseu). Atena, fiica lui Zeus. Heureusement, nu se cade în puseuri revendicative, dimpotrivă, şi astfel toate „escalele” lui Odiseu nu-l falsifică nici ca inuman abstinent, nici vreun muieratic de joasă speţă (altfel de „Scila şi Caribda”). Ultimele două naratoare, doica Eurycleia, sclava supusă, şi Penelopa însăşi sunt şi cele mai discrete şi alese „voci” (alături de Nausicaa). Nu resemnate, ci fericite şi autentice, ele însele în rolurile lor tradiţionale. O singură rezervă stilistică: tentativa (i se trage de la thrillers şi policiers?) a unui limbaj „contemporan”: „ambarcaţiune”, mantie dintr-o singură bucată de „material”, „şuturi”, chiar „bărbat special” (clişeu de american movie)?! În rest, lectură plăcută!
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |