Odiseea, „la feminin”?
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Odiseea, „la feminin”?

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Un titlu de carte, în librărie: Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte (Ed. Trei, 2020), de Marilu Oliva, trad. Beatrice Baciu. La ce să te aştepţi oare? Feminism, revendicativ, cu „retuşuri”, fie mai blânde, fie brutale, aduse epopeei homerice? Sau, şi mai rău, vreo tentativă de „rescriere” cu efect de intruziune „naratorială”, voit sau nu, „justiţiar” desfigurator? 

Pe coperta 1, din Vanity Fair: „O carte ce dă în sfârşit cuvântul femeilor din Odiseea”. Bănuielile cresc, nu? Oare ce o fi ieşit până la urmă, după prea răbdătoarea aşteptare, de milenii, îndurată până să le „dea cuvântul” autoarea italiană, cum să le zic, vocilor feminine de pe „itinerarul” lui Odiseu, aşa de „accidentat”? Rămâne de văzut la lectură, aşa e cinstit, dincolo de orice ademeniri ale „vitrinei” de marketing şi de temeri, poate,nedrepte. Deci: cum e cartea?

Păi, da, chiar că „le dă cuvântul”, la toate, pe rând, una după alta, de la nimfa Calypso şi ingenua Nausicaa şi până la temuta Circe, „ultimul cuvânt” fiindu-i rezervat Penelopei, singura căreia compoziţia îi decide „logic” locul, de ţintă a întregului nostos odiseic. În rest, ordinea din textul-„replică” vs. Homer nu e şi cea a cronologiei „escalelor” de întortocheată călătorie, pe ape, spre Itaca. Să fi având vreun tâlc anume locul de frunte acordat de autoare lui Calypso, şi nu alteia?

„Marea mi l-a aruncat la ţărm, gol şi disperat”: vocea „naratoarei” dă un tipic decupaj feminin situaţiei, bărbatul nu e dominator, ci vulnerabil, „disperarea” lui inspiră aşteptări posesiv-protectoare, aşa că: „A fost de ajuns o privire ca să mă pierd în ochii lui şi să-i ofer tot ce aveam”. E mărturisirea a ce? Ochii văd, inima cere? Un amour-coup de foudre? Da, asta e. Calypso e cea mai feminină dintre toate „amfitrioanele” navigatorului urgisit de Poseidon, mărturia ei merită locul acesta de frunte, de la „prora” cărţii. Şi iată de ce.

E „escala” cea mai de durată dintre toate: şapte ani de (cvasi-)„căsnicie” cu nimfa, iată ceva ce vorbeşte despre farmecul ei, pe care, deplin conştientă de el, şi-l foloseşte pentru a-l seduce iarăşi şi iarăşi, seară de seară, pe bărbatul vrut „la cheremul capriciilor mele”, o durabilă „companie plăcută” (nu sună up to date?) pentru „dulci jocuri de-a dragostea cu muritorii”. Sau, încă şi mai „la zi”: doar „un divertisment, la început”. Totuşi, gata să-l urmeze „ca o căţea credincioasă”. Intenţii de „contemporaneizare” (stilistică), de aducere, astfel, mai aproape de publicul „de azi”? Îşi laudă trupul: „sânii tari şi rotunzi, pântecul plat şi picioarele suple”, (fitness divin) zâmbetul (aproape stomatologic!), cu „dinţii albi, mici şi frumos aliniaţi”. Atâta „muniţie” de erotică, victorioasă, conchistă, şi el îi scapă mereu, în fiecare zi. Că e crezută „frivolă” nu-i pasă. Insaţiabilă („nu mă mai satur de el”), îi mângâie „braţele viguroase” cu „slaba speranţă de a-l avea doar pentru mine” („mă amăgesc că este al meu”), dar o „agasează” lacrimile („boceala”) şi nostalgia bărbatului „îndurerat de singurătatea lui” acolo, în insula Ogygia, şi o copleşesc „turbarea” şi furia femeii rănite de faptul că ospitalitatea ei posesiv-acaparatoare, e pentru el o „temniţă”. I-a oferit, tot ce avea, hrană şi adăpost, „peştera-refugiu” a „nopţilor încălzite”, învăluitor, de farmecul ei de nimfă seducătoare, ba chiar şi perspectiva lor de cuplu forever (nemurirea), totul în zadar. N-o consolează, în „concurenţa”/ rivalitatea ei cu Penelopa, să ştie că „femeile muritoare nu pot concura cu noi” (altceva simte), în zadar îşi repetă sieşi, narcisistic, „cu siguranţă am mai multă frumuseţe decât Penelopa”, e învinsă deja, înainte de decizia lui Zeus şi vizita, de mesager al Olimpului, a lui Hermes. Înfrângerea n-o înrăieşte, îl „asistă” în pregătirile (pluta) smulgerii din „mrejele” lui Calypso: „Odiseu este de neînlocuit”, eşecul ei se converteşteîntr-o subliniere, nu doar „paradoxală”, dar şi adânc cuprinzătoare, a unicităţii lui.

Foarte tânăra Nausicaa este o cu totul altă ipostază a feminităţii: cea dominată de semnele şi sugestia unei interioare puteri masculine, presimţită de ingenua eroină cu mult înainte de dezvăluirea identităţii lui de erou al războiului troian. Nu întâmplător, „secvenţa” încredinţată ei ca „narator” este atât de bogată în ecouri ale acelor pagini de istorie, aureolate ca de legendă. Mugurii de iubire posibilă apar pe un fond de puritate, al ei, dar şi în tot ce o înconjoară, şi în acest climat interior, de „vis de iubire”, un vis copleşit de admiraţia ei în faţa faimei lui Odiseu, cea mai îndrăzneaţă „tentativă” de a-l atrage rămâne dezgolirea unui umăr, „limbaj” al inocenţei. Aşa, numai schiţată, ca in nuce, Nausicaa trăieşte o dragoste potenţială, unicizată literar tocmai de castitatea ei, excepţie absolută „în context”.

Abia cu Circe şi „partitura” ei se trece la mai dure „accente”, de parapon oarecum insurgent. „Bărbaţi. Animale. Porci. Ce mare diferenţă?” Tot ea, despre „ce caută” bărbaţii: „Mâncare. Adăpost. O femeie care să-i îngrijească, să-i dezmierde ca mamele lor”. Ea are o ideologie: „De la femeie se aşteaptă doar să procreeze, să se dedice familiei şi să satisfacă dorinţele bărbaţilor”, un conspect schematic, tezist desigur. Răzmeriţă ce-şi are în faţa unui Odiseu prevenit şi lucid alternativa mai paşnică: „poţiunea magică” eşuând, i-a rămas „patul”, aşadar „corpurile noastre să se cunoască pe deplin şi să înveţe să aibă încredere unul în celălalt”. Atenţie, doar „corpurile”. Da, Odiseu îi „oferă plăcere”, dar negociată, în schimbul dezvrăjirii însoţitorilor lui, transformaţi de Circe în porci. Involuntar, magiciana provoacă un sacrificiu, al lui, de alcov, din solidaritate masculină. Ceea ce nu-i „de nasul” porcilor, nici al stăpânei „vergelei”.

Pornită poate ca un joc intertextual vizând o Odisee „povestită” la feminin, cartea lui Marilu Oliva rămâne fidelă evenimenţialului/ diegesis-ului homeric, nu pierde sau „uită” nimic din el, nici nu-l distorsionează „feminist”. Eroul antic nu iese „micşorat” din aşa o „rescriere”, în care ele toate i se supun sau le scapă el (sirenelor, devoratoare de corăbieri). Unde nu dispune de naratoare (pământence) narează însuşi Odiseu sau o „voce” zeiască, feminină, protectoare (vs. Odiseu). Atena, fiica lui Zeus. Heureusement, nu se cade în puseuri revendicative, dimpotrivă, şi astfel toate „escalele” lui Odiseu nu-l falsifică nici ca inuman abstinent, nici vreun muieratic de joasă speţă (altfel de „Scila şi Caribda”). Ultimele două naratoare, doica Eurycleia, sclava supusă, şi Penelopa însăşi sunt şi cele mai discrete şi alese „voci” (alături de Nausicaa). Nu resemnate, ci fericite şi autentice, ele însele în rolurile lor tradiţionale. O singură rezervă stilistică: tentativa (i se trage de la thrillers şi policiers?) a unui limbaj „contemporan”: „ambarcaţiune”, mantie dintr-o singură bucată de „material”, „şuturi”, chiar „bărbat special” (clişeu de american movie)?! În rest, lectură plăcută!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Apărarea şi rechizitoriul lui VV. De unde atâta pasiune?

Cosmin PAȘCA

Apărarea şi rechizitoriul lui VV. De unde atâta pasiune?

Rămâne de văzut dacă demiterea lui Voiculescu, întâmplător chiar după anunţata depolitizare a CAS-urilor, va aduce o binemeritată linişte în societate (că în „sistem” cu siguranţă va aduce). În toate cazurile, patima cu care opinia publică s-a raportat la mandatul lui VV, tangentă cu metafizica, ar merita nişte studii sociologice sănătoase.

Filmuletul zilei

opinii

K1 didactic

Codrin Liviu CUȚITARU

K1 didactic

„Ai căpătat contuziile la un meci!” „Oh, nu!” a răspuns Noe. „Nu sunt în faza meciurilor. Învăţ. Aveam însă de predat, la anul I B, portretul lui Ştefan cel Mare, făcut de Grigore Ureche. Am vrut să-i dau culoare marţială, chiar dacă nu lupt încă în ring. Am cerut un voluntar pentru rolul domnitorului. Am precizat că eu voi fi un boier inocent. S-a oferit Mişa Ovinuţ, băietanul creţ din Vaslui. M-a rupt, frate, nu altceva! A interpretat, cred, sintagma degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat extrem de literal.”

Datoria publică în contextul crizelor

Alin ANDRIEȘ

Datoria publică în contextul crizelor

Datoria publică a crescut considerabil în ultimele decenii în majoritatea economiilor şi această tendinţă a fost amplificată de actuala criză de sănătate.

La Cristeşti Regiunea din cuvinte a coborât efectiv în stradă

George ŢURCĂNAŞU

La Cristeşti Regiunea din cuvinte a coborât efectiv în stradă

Politicienii Bucureştiului ar trebui să ţină seama de faptul că în faţa lor se află acum o mulţime pentru care discursul reţinut şi pedant nu mai e o opţiune! Aceiaşi politicieni ai centrului ar mai trebui să ţină seama şi de faptul că viteza cu care se propagă ideile regionaliste şi se revizuiesc convingerile personale ale trăitorilor din regiune noastră accelerează. Cu alte cuvinte, dragi politicieni de la centru, regionalismul în Moldova nu (mai) e o fandoseală, aşa cum mulţi dintre voi aţi sperat să fie. Culmea e că şi voi aţi pus umărul la această accelerare, prin preluarea ideilor vehiculate de unii membri ai MDM, IpA8 sau MVA în campaniile electorale mai recente.

pulspulspuls

Traseu bătut în cuie de la Bucureşti pentru Paralexe

Traseu bătut în cuie de la Bucureşti pentru Paralexe

Pentru că, iată, de vreo două zile încoace tot auzim cum se fac şi se desfac scenarii care mai de care despre ce se va întâmpla la vârful filialei liberale de la Iaşi în perioada următoare, am zis că e cazul să vă spunem şi noi ce-am auzit pe ici pe colo. 

Caricatura zilei

Abrogare ordin

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.