Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

În romanul Oglinda spartă, apărut în primăvara acestui an, la editura Junimea din Iaşi, în colecţia „Ficţiune şi infanterie”, sub directoratul poetului Lucian Vasiliu, fumul aromat al pipei tânărului paroh are acelaşi rol purificator ca şi tămâia. Dacă în timpuri străvechi, tutunul era considerat iarba dracului, iată că acum, în zilele noastre, chiar şi în satele minunatei noastre patrii, unde amestecul de urban şi de rural tinde să devină o nouă marcă, fumatul nu mai e considerat un blestem, ci mai degrabă o cale ce duce către Dumnezeu. Dacă tămâia alungă din casa Domnului duhurile rele, fumul de pipă limpezeşte gândurile şi încheagă imaginile şi gândurile care iau forma unor rotocoale ce se învârt alene prin cerdac în jurul stâlpilor de lemn sculptaţi pentru a se risipi apoi prin livada înflorită trecând şi prin oglinda spartă în mii şi mii de bucăţi, fiecare dintre ele reflectând o mică parte din imaginea omului şi a chipului lui Dumnezeu.

Părintele Radu Plămadă stăpâneşte o tehnică desăvârşită în ceea ce priveşte fumatul pipei, o tehnică pe care ar invidia-o şi Sherlock Holmes, detectivul lui Arthur Conan Doyle, atunci când încearcă să rezolve prin deducţie logică unele dintre cele mai sofisticate crime din bătrâna Engliteră. Privit dintr-o anumită perspectivă, preotul e şi el un fel de detectiv, un detectiv care încearcă să dezlege prin exerciţii de meditaţie o parte din tainele creaţiei divine. Colecţia sa de pipe e impresionantă. Preotul ştie când trebuie să-şi aprindă pipa din spumă de mare şi când pe cea din lemn de cireş sau pe cea de bambus. Ştie şi ce fel de tutun să aleagă pentru meditaţiile sale pe marginea Vechiului şi Noului Testament, pentru ca gândul său să ajungă cât mai aproape de Dumnezeu. Măsuţa micuţă din lemn de nuc, dar şi catastiful misterios, precum şi stiloul negru constituie obiecte de recuzită în jurul cărora se desfăşoară acţiunea cărţii. Ele au menirea de-a reconstitui misterul primordial, potenţând aspiraţiile, dând un surplus de viaţă, în sensul ideatic, personajelor. Catastiful asupra căruia stă aplecat preotul are un conţinut magic. El constituie un fel de Carte a vieţii şi a morţii. O Carte a destinului. De aceea atunci când preotul se apucă să aştearnă câte un rând în paginile opisului său, consultă mai înainte voinţa cerului. Căci odată înscris în catastif nici un cuvânt nu mai poate fi clintit de la locul lui fără riscul de-a tulbura ordinea divină, împingând cosmosul înapoi în haos. Căci fiecare cuvânt trecut în catastif devine un fel de piatră de hotar dintre lumea de aici şi cea de dincolo. Fapt de care tânărul preot e conştient, de acea de fiecare dată când se aşază la măsuţa lui, fumându-şi liniştit pipa, îşi ridică braţele spre cer şi invocă spiritele, simţind cum energiile ce potenţează lumea de sus coboară înfiorându-i sufletul. Preotul ştie că niciodată nu trebuie să încalce cutumele, ca lumea lui interioară, dar şi cea din afara ei, să nu fie date peste cap. În mâinile sale stiloul se transformă într-un înger sau, poate, într-un demon al sorţii. Ştie că viaţa enoriaşilor săi urmează o cale trasată de astre, cale pe care cuvintele sale o reflectă în adâncul lor. Visul preotului e să întoarcă satul căzut pradă unei tranziţii hibride înapoi la credinţa şi la valorile sale.

Iată cum începe ziua lui de lucru: „E dimineaţă de luni, 2 Mai. Preotul Radu Plămadă stă cufundat în gânduri, la măsuţa lui din cerdacul acoperit. Soarbe fără grabă din cafeaua aburindă. Pe măsuţă, mare, impozant, cu copertă tare, medievală, se află deschis un catastif încă nescris”.

Prin urmare, în ciuda aspiraţiilor şi habotniciei sale, preotul e conectat destul de bine la lumea în care trăieşte. El e conştient că satul izolat în care îşi are parohia a suferit în această perioadă o metamorfoză specifică vremurilor noastre. Aspectul de sat, desigur, persistă. Dar obiceiurile şi datinile lui s-au schimbat, chiar dacă o mică parte dintre săteni, nemaigăsindu-şi rostul la oraş, au revenit la locurile lor de baştină cu speranţă că-şi vor găsi aici liniştea de care au nevoie. Te-ai fi aşteptat ca, întorcându-se de la oraş la sat, vechii săteni să fi venit şi cu mahalaua după ei. Între timp însă satul s-a schimbat şi orice încercare de reîntoarcere la cutumele unei vieţi patriarhale a devenit pentru ei un vis iluzoriu.

Încă din vremea când era copil, preotului i-au plăcut „lucrurile limpezi şi folositoare, uşor de înţeles şi de făcut”. Elevul Radu era inteligent şi silitor totodată. Fusese doi ani olimpic la fizică, obiect care îi destăinuia o parte din ordinea şi alcătuirea lumii. Dar, după moartea tatălui, adolescentul Radu începe să înţeleagă că dincolo de legile lumii pământeşti, există alte legi care ne controlează şi ne determină existenţa. „Dacă te opreşti, îşi mărturiseşte el, din curgerea necontenită a faptei, nu poţi să nu te temi de ceea ce nu poţi atinge, dar ştii sigur că există.” Fumându-şi pipa, preotul trăieşte cu paradoxala şi ferma convingere că nu prin fapte ne mântuim, ci numai şi numai prin credinţă, care-i piatra de căpătâi a alcătuirii noastre. Fără credinţă, lumea s-ar destrăma, prăbuşindu-se în hău.

Stând în cerdacul lui şi gândindu-se la aceste lucruri, preotul trage alene din pipa sa neagră, scurtă, din bambus, privind cum rotocoalele parfumate de fum subţire se răspândesc în cerdacul plin de flori îngrijite de soţia sa, Daria.

În esenţă, preotul duce o viaţa confortabilă. E iubit de soţie, dar şi de enoriaşi, care-l privesc ca pe un sfânt. Şi totuşi, undeva înăuntrul lui apar nemulţumiri şi discordanţe. Preotul simte că el şi Daria trăiesc în două lumi paralele care rareori se intersectează între ele. Chiar şi în momentele lor intime, cei doi simt că în viaţa lor se produce o ruptură care-i îndepărtează unul de altul. Viziunile lor despre viaţa de familie nu coincid. Cei doi se iubesc de obicei după slujba de seară, „liniştit şi cumpănit” şi cu speranţa că „frica şi deznădejdea nu-i vor putea cuprinde vreodată”. El simte că viaţa în doi fără copii devine din ce în ce mai pustie. Căci iubirea, în concepţia sa patriarhală, „se face trup, după datină”. Daria însă e de altă părere. „Până să se facă datină, îi spune ea, îmi voi da examenele de final, apoi îi voi învăţa pe puii crăsănenilor limba franceză. E timp.” Preotul însă simte că timpul se va năpăstui peste ei, fără cruţare, abandonându-i în mijlocul albiei sale.

„Toate scrierile mele au un tragism subtextual - spune autorul -, intuit, ascuns ca un sunet grav care abia se aude... Dar suprafaţa textelor mele este ludică, inventivă naratologic, specifică ideologiei optzeciste. Această conjuncţie surprinzătoare între gravitatea destinului şi perspectivismul naratologic cu accente umoristice dă notă caracteristică prozei mele.”

Într-adevăr, dramele pe care le trăiesc personajele din proza lui Nicolae Stan, rareori ies la suprafaţă. Ghicim printre rânduri că în interiorul fiecărui personaj se dă o luptă surdă. Sunt dureri mocnite. Abia percepute. Dureri pe care personajele sale se sfiesc să le conştientizeze.

Din pricina lor, lumea construită cu migală de către tânărul preot venit la Crăsani începe să se fisureze pe alocuri. E vorba şi de viaţa sa intimă, dar şi de relaţia pe care o are cu enoriaşii săi. Visul lui e să-i determine pe săteni să păşească odată cu el pe scara mântuirii ce are treizeci de trepte, fiecare treaptă având menirea ei. În acest sens, lepădarea de păcate şi de bunurile lumeşti sunt condiţii necesare pentru a ajunge la desăvârşire.

Lumea sa începe să se fisureze atunci când preotul, la rugămintea fierbinte a prietenului soţiei sale, Romeo Pescăruş, schimbă în catastif ordinea numelor sortiţi să-şi dea în pace obştescul sfârşit. Şi faptul acesta îl apasă. El ştie că prin această schimbare a încălcat voinţa divină. Preotul o salvează astfel pe bunica lui Romeo, Angela Pescăruş, o bătrânică de 87 de ani, harnică şi iute ca o zvârlugă, de la boală şi moarte, dar abate asupra sa mânia Atotputernicului.

Lumea lui se surpă cu totul atunci când Nicuşor Mândruţ, un personaj cheie în construcţia romanului, revenit şi el în sat, un bărbat în puterea vârstei, care practică exerciţii de yoga, trăind înconjurat de găinile sale, de capra şi de lampa sa cu gaz, se spânzură de un salcâm din curtea casei părinteşti chiar în momentul în care preotul ţine la biserică o predică despre mântuirea prin credinţă.

Realizând că sinuciderea enoriaşului său e un semn venit de sus, o plată pentru păcatul de-a fi schimbat ordinea numelor înscrise în catastif, preotul renunţă la visul său de a-i salva pe ceilalţi şi încearcă să se salveze singur, abandonându-şi soţia şi satul, şi retrăgându-se într-o peşteră din munţii Neamţului, pentru a ajunge la sfinţenie. Acolo, „trupul său se face una cu stânca”, iar simţurile se atrofiază şi dispar cu totul. El nu mai percepe „lucruri nici dinafară, nici dinăuntru”, contemplând cum „fiinţa lui se smulge dintre cele prea-cunoscute, printr-o forţă interioară nemărginită şi se ridică în vârtejuri jucăuşe de lumină” spre cer.

În urma lui, rămâne o lume nemântuită, la fel de păcătoasă ca şi în trecut.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri