Ok, va câștiga „omul negru”: scenariile horror le știm. Haideți să le vedem și pe celelalte!

„Extrema dreaptă câștigă președinția unui stat NATO” / „Bursa de la București scade cu 7% la știrea victoriei lui Simion; leul atinge minime istorice. Prețurile explodează” / „România încearcă să se împrumute de pe piețele internaționale, dar cererile îi sunt respinse. Dobânzi uriașe” / „Investitorii opresc finanțările spre România. Proiectele de infrastructură, puse în stand by” / „UE anunță reevaluarea sprijinului financiar. Fondurile europene se suspendă temporar” / „Guvernul AUR-PSD-POT îl propune pe Călin Georgescu premier”.

Sunt titluri de presă din luna mai, post-alegeri, și doar imaginate de jurnalista Camelia Spătaru, în varianta care ne strânge în spate pe mulți. Și totuși, oare va fi chiar așa?

Firește, pentru bunul mers al țării pe calea europeană, e de dorit să nu avem de-a face cu un astfel de deznodământ al alegerilor. Dar, dincolo de retorica politică, pe care o putem înțelege, căci are un scop eficient – să scoată cât mai multă lume la vot –, credem că măcar în zona aceasta independentă este nevoie să păstrăm și o anumită doză de realism în evaluări.

Haideți așadar să ne imaginăm, pas cu pas, cum ar fi dacă George Simion câștigă alegerile din 18 mai. Un scenariu deloc de dorit, fără doar și poate. Dar este el, acum, în condițiile politice actuale, în contextul de acum al structurii parlamentare, un scenariu care chiar poate deraia țara de la destinul european? Unul care ne va duce alături de Rusia?

În primul rând, o certitudine: în România, președintele fără guvern nu are aproape nicio putere. Poate vă mai amintiți de Băsescu cel rămas fără coaliție și de căderea guvernelor Boc2 și MRU precum piesele de domino. Da, președintele are prerogativa desemnării premierului, servită acum direct la fileu de PSD viitorului președinte, prin demisia lui Ciolacu (care altfel nu ar fi putut fi demis decât prin moțiune, de o majoritate din Parlament), dar acel premier desemnat de președinte tot de o majoritate parlamentară va trebui aprobat, ca să și ajungă în funcție.

Lucrurile evoluează rapid, par a se schimba de la o zi la alta. Dar un aspect e cert: dacă Simion va câștiga, nu va putea impune nimic în zona executivă – premier, miniștri, altele – decât dacă va bate palma cu PSD. O soluție oribilă, dar, in extremis, credem că e una pe care, altele nefiind la îndemână, le poate accepta și Bruxellesul, în cele din urmă. În fond, o fi PSD un partid al baronilor, unul ce colcăie și de corupție, dar este totuși un partid cu influență europeană, membru în familia social-democrată, și care în arhitectura de mai sus, da, va fi parte dintr-o guvernare alături de un partid extremist, AUR, dar va fi vioara întâi aici. Avem motive să credem că, în locul altor soluții catastrofice, aceasta poate fi o variantă de compromis care, greu, se poate accepta. În lipsă de altceva, firește. Și ar putea fi una care să nu ducă la titlurile de presă cataclismice pe care le înșiram la început.

De altfel, au mai fost cazuri în Europa, deloc puține, în care arhitecturile politice post-alegeri au impus formule de guvernare ale unor partide tradiționale alături de extremiști. S-a mers așa mai departe, dacă altfel nu s-a putut…

Un alt aspect, unul ce ține strict de candidat. Mai multe voci, mai ales ale unor persoane care l-au cunoscut pe Simion, spun că acesta este un mare oportunist, și că alăturarea lui la curente suveraniste sau naționaliste nu ar fi decât urmare a acestui imbold, al accederii la putere, și pentru că aici a simțit că este o nișă insuficient exploatată.

Iată, printre alții, ce spune despre Simion cunoscutul „head hunter” George Butunoiu (vezi AICI), unul din cei mai titrați recrutori de manageri de top din România, culmea, un mare fost olimpic la fizică!

„Dacă va câștiga George Simion, e posibil să ni se dezvăluie, să asistăm și să fim chiar parte din unul dintre cele mai spectaculoase experimente psiho-sociologice din istoria recentă a acestor științe. Eu îl cunosc pe George, suntem chiar prieteni (nu-l votez, totuși), și știu că nu crede mai nimic din ce spune la televizor. În realitate, multe sunt chiar pe dos decât spune și «promite» că va face. Evident, face asta ca să câștige anumite voturi, după un plan urmat – văd! – cu consecvență (…) Așadar, dacă George va câștiga și voi afla că în spate a fost un demers coerent, cu adevărat științific, atunci asta mi se va părea informația secolului, demnă de studiat până în măruntaiele ei. Oricum, dacă George va ajunge președinte și va face ceva din ce acum spune că va face, nu voi mai fi prieten cu el. Iar dacă va ajunge și va face taman pe dos, cred că o să mă prăpădesc de râs…”

Un ultim aspect: vă mai amintiți de fostul lider grec Alexis Tsipras, un extremist politic care a câștigat alegerile în 2015 cu mesaje oarecum similare cu cele actuale ale suveraniștilor români, dacă nu cumva unele și mai și? Ei bine, în următorii patru ani în care a fost la putere, Tsipras a guvernat sub teroarea FMI, Grecia intrând în incapacitate de plată, și a făcut una din cele mai profunde reforme ale finanțelor țării din ultimii ani. Iar Grecia chiar este acum una din țările sănătoase economic ale UE. A făcut-o nu pentru că a vrut, nu pentru că a promis-o în campanie, ci pentru că nu a avut încotro: fără banii FMI Grecia ar fi colapsat.

Dar de Austria condusă la începutul anilor 2000 de extremistul Jörg Haider vă mai amintiți? Un extremist față de care Simion pare mic copil, dar care nu a putut deraia Austria de la UE, chiar dacă a condus țara câțiva ani.

Nu spunem, evident, că va fi bine cu George Simion. Va fi de-a dreptul groaznic. Nu are cum să fie ok numai dacă te gândești câte numiri poate face un președinte, fie și fără a avea guvern de partea lui: Justiție, CCR, servicii secrete etc. Spunem doar că nici nu e cazul să fim de-a dreptul fataliști și să vedem doar catastrofe.

Despre scenariile horror, pe care evident că nu le putem exclude, chiar dacă credem că au probabilitate mai mică de producere, vom vorbi după alegeri. Dar, poate că nu va mai fi cazul…

Publicitate și alte recomandări video