
Omuciderile în orașele României și cum stă Iașul la acest capitol: Ce ne dezvăluie datele și hărțile

Criminalitatea, în special omuciderile, rămâne un subiect de preocupare pentru multe societăți, iar în România nu face excepție. În ultimii ani, marile orașe, inclusiv capitala, au înregistrat rate relativ scăzute ale omuciderilor, contrar percepției comune că marile orașe sunt focare de criminalitate. De fapt, analizele arată că, în multe cazuri, fenomenul este mult mai prezent în zonele rurale, acolo unde factorii economici și sociali creează condiții propice pentru violență.
Orașele mai mari, cum ar fi Iași, au reușit să mențină o siguranță relativă, însă realitatea în alte părți ale țării este mai complexă. De asemenea, diferențele dintre zonele urbane și cele rurale evidențiază cum transformările economice și sociale influențează direct siguranța publică.
Rata omucidelor este în scădere
Criminalitatea reprezintă un fenomen global, iar omuciderile sunt cele mai grave manifestări ale acesteia. Acestea presupun luarea unei vieți umane, iar în ciuda condamnării și pedepsei severe impuse de societate, ele rămân o problemă majoră în multe culturi.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Ratele de omucidere la nivel mondial sunt semnificativ mai mici în prezent decât în trecut, datorită eforturilor susținute ale statelor de a reduce violența. Măsurile de pacificare a spațiului public, precum întărirea legislației penale, creșterea forțelor de ordine și implementarea programelor sociale, au contribuit la scăderea numărului de crime. În ciuda acestor progrese, anumite regiuni la nivel global continuă să se confrunte cu provocări, iar lupta pentru reducerea violenței rămâne o prioritate.
La nivel mondial, aproximativ 0,7% din totalul deceselor sunt cauzate de crimă, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în America (incluzând ambele continente), unde acest procent ajunge și la 10% în cazul unor state. De asemenea, numărul crimelor din această regiune reprezintă peste 37,3% din totalul crimelor înregistrate la nivel global, urmată de Africa, cu 35,2%.
În ceea ce privește agresorii, majoritatea sunt bărbați, aceștia fiind responsabili pentru peste 90% din acte, iar victimele sunt predominant bărbați, aproximativ 80% din numărul total de victime.
Cele mai afectate de fenomenul crimei sunt națiunile cu cele mai mari inegalități între venituri și clase sociale, crima devenind chiar endemică în aceste state și, cu timpul, integrându-se în cultura societății. În schimb, în societățile cu rate scăzute ale omuciderilor, crima este adesea un fenomen patologic individual, iar violența colectivă este mult mai rar întâlnită.
Motivele crimei în mod particular sunt greu de identificat și mai greu este ca acestora să le fie identificată o tipologie generală a grupului de agresori, motivația comiterii crimelor ajung să varieze chiar și de la o societate la alta. Cu toate că nu există suficiente studii pentru validarea ipotezei legăturii dintre actele de crimă și consumul de alcool, unii autori afirmă că alcoolul este un factor semnificativ în producerea crimelor și altor forme de comportament violent. Autorul Cedric Mims consideră că aproximativ 30% dintre actele criminale pot fi atribuite consumului de alcool.
Industrializarea a transformat orașele, dar a adus cu sine și provocări legate de inegalitățile sociale și economice. Pe măsură ce populația s-a concentrat în zone urbane dens populate, multe dintre acestea au devenit teren fertil pentru criminalitatea în creștere. În special, zonele defavorizate ale orașelor, cu infrastructură precară și oportunități economice limitate, au fost afectate de o rată crescută a violenței.
Industrializarea a adâncit disparitățile teritoriale, generând o polarizare între cartierele centrale, prospere și cele periferice, unde sărăcia și lipsa de servicii sunt evidente. Aceste zone marginalizate devin, adesea, locuri unde teritorialitatea joacă un rol crucial în conflictele violente. Aici, crimele nu sunt doar un rezultat al unor acte individuale, ci și o manifestare a condițiilor socio-economice defavorabile, ce generează excluziune și frustrare.
Cum stă mediul rural, dar cel urbal în privința ratei omuciderilor?
În România, aceste fapte extreme sunt distribuite disproporționat între mediul rural și cel urban. Deși orașele sunt, de obicei, asociate cu un risc mai mare de criminalitate din cauza densității ridicate a populației, în realitate, omuciderile sunt mai frecvente în mediul rural, iar cauzele pot fi variate și adânc înrădăcinate în condițiile economice și sociale ale zonei.
Între anii 2009 și 2022, în România, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, au fost înregistrate un număr total de 4.845 de omucideri, dintre care 2.846 s-au produs în mediul rural și 1.687 în mediul urban. În cazul a 312 omucideri, nu se cunoaște mediul în care au avut loc. Din punct de vedere procentual, 58,7% dintre cazuri s-au petrecut în zonele rurale, iar 34,8% în orașe.
Din perspectiva evoluției cronologice, numărul omuciderilor înregistrate în România a prezentat o tendință descrescătoare semnificativă. În 2009 au fost raportate 504 cazuri, iar în 2022 acest număr a scăzut la 240, ceea ce reprezintă o reducere de 52,4% a numărului de cazuri de crimă.
Această tendință poate fi explicată prin mai mulți factori. În primul rând, fenomenul de depopulare, mai accentuat în mediul rural, a contribuit la scăderea populației expuse acestui tip de violență. Acest proces a fost influențat de schimbările demografice, precum îmbătrânirea populației și migrația externă masivă a segmentelor mai tinere și active, care au redus interacțiunile sociale și, implicit, potențialul de conflict.
În al doilea rând, îmbunătățirea condițiilor de trai, reflectată în accesul mai bun la infrastructură, educație și servicii, a avut un impact direct asupra scăderii criminalității, modificând structura socială și reducând vulnerabilitatea unor comunități. Astfel, diminuarea incidenței omuciderilor poate fi privită ca o consecință a transformărilor sociale, economice și demografice ale ultimelor decenii.
Din punct de vedere statistic, unele fenomene sociale tind să aibă o frecvență mai mare în arealele dens populate, ca rezultat a probabilității de interacțiune mai ridicate. Pentru a corecta acest efect de mărime, care poate distorsiona analiza reală a impactului social, se utilizează calculul ratei la 1.000 sau 100.000 de locuitori. În cazul omuciderilor, unde numărul de cazuri este mai redus comparativ cu alte fenomene, se preferă rata raportată la 100.000 de locuitori, un indicator care oferă o evaluare mai corectă și echilibrată a impactului fenomenului asupra zonei de interes.
Între anii 2009 și 2022, rata medie a omuciderilor în România a fost de 1,75 cazuri la 100.000 de locuitori. Aceasta este o valoare destul de ridicată comparativ cu alte state din Uniunea Europeană. Cele mai mari valori ale ratei omuciderilor în Uniunea Europeană se înregistrează în statele baltice, iar în general, fostele republici care au făcut parte din Uniunea Sovietică tind să raporteze rate mai mari ale omuciderilor, ca urmare a haosului social și economic ce a afectat aceste societăți.
În ceea ce privește distribuția teritorială a omuciderilor, fenomenul afectează mai mult mediul rural decât mediul urban, așa cum s-a menționat și în introducere. Această situație se diferențiază semnificativ de alte societăți, unde orașele sunt adesea considerate focare de criminalitate, iar autoritățile se confruntă cu dificultăți majore în combaterea acestui fenomen. De obicei, problemele legate de un nivel ridicat de violență sunt asociate cu marile metropole ale lumii, dar nu este o regulă generală. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, orașele cu cele mai mari rate ale criminalității nu sunt neapărat cele mai mari, ci unele de talie medie, precum: St. Louis, Baltimore, Detroit, New Orleans sau Baton Rouge.

Figura 1. Evoluția omuciderilor în România pe medii de rezidență între anii 2009-2022. Sursa datelor: INSSE 2023
Dintre cele 319 orașe existente pe teritoriul României, 77 (24,1%) au înregistrat o rată a omuciderilor mai mare decât media națională pentru intervalul 2009-2022, de 1,75 la 100.000 de locuitori. Pe de altă parte, 192 de orașe (60%) au înregistrat valori sub această medie, ceea ce indică o frecvență mai scăzută a acestui fenomen în majoritatea centrelor urbane. Remarcabil este faptul că în 50 de orașe (15,6%) nu a fost înregistrat niciun caz de omucidere în intervalul analizat, ceea ce reflectă un nivel mai ridicat de siguranță publică în aceste localități.
Deși rata omuciderilor este mai scăzută în majoritatea orașelor României, disparitățile între diversele medii urbane sunt semnificative. Cele mai ridicate rate sunt înregistrate de orașele mici (după criteriul demografic), unde impactul acestui fenomen este resimțit mai acut de o populație relativ redusă. Printre orașele cu cele mai ridicate rate medii ale omuciderilor la 100.000 de locuitori, înregistrate între anii 2009-2022, se numără:
- Dărmănești (Bacău) – 6,8 omucideri la 100.000 de loc.
- Urlați (Prahova) – 6,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Vașcău (Bihor) – 5,4 omucideri la 100.000 de loc.
- Făurei (Brăila) – 5,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Bechet (Dolj) – 4,9 omucideri la 100.000 de loc.
- Săliște (Sibiu) – 4,8 omucideri la 100.000 de loc.
- Fieni (Dâmbovița) – 4,6 omucideri la 100.000 de loc.
- Bălan (Harghita) – 4,4 omucideri la 100.000 de loc.
- Berești (Galați) – 4,4 omucideri la 100.000 de loc.
- Flămânzi (Botoșani) – 4,2 omucideri la 100.000 de loc.
- Săliștea de Sus (Maramureș) – 4,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Babadag (Tulcea) – 4,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Pogoanele (Buzău) – 3,8 omucideri la 100.000 de loc.
- Sighetu Marmației (Maramureș) – 3,7 omucideri la 100.000 de loc.
- Budești (Călărași) – 3,7 omucideri la 100.000 de loc.
La nivelul celor mai mari orașe din România, în funcție de numărul de locuitori, capitala se remarcă printr-o rată scăzută a omuciderilor. Între 2009 și 2022, Bucureștiul a înregistrat o rată medie de doar 0,6 omucideri la 100.000 de locuitori, o valoare semnificativ sub media altor capitale europene. Acest indicator plasează Municipiul București printre cele mai sigure metropole europene din perspectiva criminalității.
În ceea ce privește celelalte orașe mari din România, cu o populație de peste 120.000 de locuitori, clasamentul celor cu rate mai ridicate ale omuciderilor — deși toate sub media națională de 1,75 omucideri la 100.000 de locuitori — este următorul:
- Târgu Mureș -1,4 omucideri la 100.000 de loc.
- Galați -1,3 omucideri la 100.000 de loc.
- Brașov – 1,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Brăila -1,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Suceava – 1,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Sibiu – 1,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Bacău – 1,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Oradea – 1,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Iași – 0,9 omucideri la 100.000 de loc.
- Baia Mare – 0,9 omucideri la 100.000 de loc.
Din punct de vedere teritorial în relația dintre mediul urban și cel rural, ratele omuciderilor sunt mai scăzute în orașele din Moldova, comparativ cu localitățile rurale din vecinătate. În schimb, în vestul României, situația este inversă: ratele omuciderilor sunt mai ridicate în mediul urban comparativ cu cele din mediul rural. De exemplu, județul Vaslui a înregistrat anual un număr semnificativ de omucideri, cu un total de 233 de cazuri între anii 2009-2022. Dintre acestea, 174 de cazuri (85,7%) provin din mediul rural, în timp ce doar 29 de cazuri (14,3%) au fost înregistrate în mediul urban. În alte 30 de cazuri, proveniența victimelor nu a fost identificată, o deficiență statistică ca măsură pentru protecția datelor cu caracter personal.
Punctual, la nivelul orașelor României, se înregistrează rate mai ridicate ale omuciderilor în orașele cu un trecut minier, cum ar fi cele din Depresiunea Petroșani – Petroșani, Lupeni și Vulcan – și orașele din vestul județului Bacău, precum Moinești, Comănești și Târgu Ocna, situate în zone depresionare la contactul dintre Subcarpații Moldovei și Carpații Orientali. Aceste orașe, afectate de declinul activităților miniere și industriale, se confruntă cu probleme economice și sociale, precum șomajul ridicat și migrația populației, factori ce favorizează vulnerabilitățile sociale și un mediu predispus la violență.

Figura 2. Evoluția ratei omuciderilor la 100.000 de locuitori între anii 2009-2022 la nivelul celor mai mari orașe din România (după criteriul demografic). Sursa datelor: INSSE 2023

Figura 3. Rata medie a omuciderilor la 100.000 de locuitori (2009-2022) la nivelul orașelor României cu o populație mai mare de 25.000 de locuitori. Sursa datelor: INSSE 2023

Figura 4. Distribuția spațială a ratei medii a omuciderilor la nivelul orașelor României. Sursa datelor: INSSE 2023
Rata omuciderilor în județul Iași, date pe localități și medii
În perioada 2009-2022, județul Iași a înregistrat 281 de omucideri, dintre care 208 dintre cazuri au avut loc în mediul rural și 65 în mediul urban, cu 8 cazuri fără informații despre mediul de rezidență. În intervalul 2009-2012, s-a observat o creștere a criminalității, atingând un vârf de 31 de cazuri în 2012, urmată de o scădere constantă ulterior. Rata medie a omuciderilor în această perioadă a fost de 2,12 la 100.000 de locuitori, cu valori de 3,17 în mediul rural și 1,05 în mediul urban.
Analizând datele la nivelul orașelor din județul Iași (intervalul 2009-2022), se constată o corelație între numărul de omucideri și factorii demografici. Astfel, orașele cu populație mai mică prezintă rate mai mari ale omuciderilor la 100.000 de locuitori:
- Podu Iloaiei (4 omucideri) – 2,6 omucideri la 100.000 de loc.
- Târgu Frumos (4 omucideri) – 2,0 omucideri la 100.000 de loc.
- Pașcani (9 omucideri) – 1,4 omucideri la 100.000 de loc.
- Hârlău (2 omucideri) – 1,1 omucideri la 100.000 de loc.
- Municipiul Iași (46 omucideri) – 0,9 omucideri la 100.000 de loc.

Figura 5. Evoluția omuciderilor la nivelul județului Iași pe medii de rezidență între anii 2009-2022. Sursa datelor: INSSE 2023
Conform cercetărilor recente, există mai mulți factori care influențează numărul de omucideri și implicit rata omuciderilor la nivelul României, printre care condițiile economice și educaționale. Zonele defavorizate, unde infrastructura și calitatea vieții sunt scăzute, sunt mai predispuse la astfel de fapte violente. De asemenea, în regiunile unde există mai puțini agenți economici și implicit un număr mic de salariați, rata criminalității crește, ceea ce arată că problemele economice pot juca un rol important.
Deși relația dintre economie și criminalitate nu este una directă, lipsa oportunităților de angajare și a lipsei sustenabilității financiare creează vulnerabilități sociale semnificative. Într-o familie, acest lucru poate duce la conflicte legate de bani, iar tinerii pot deveni mai predispuși să se implice în activități delincvente din lipsa unui proiect personal de viitor. Unii dintre ei nu vor ajunge niciodată să se angajeze și vor rămâne dependenți de părinți, ceea ce va genera conflicte pe termen lung, dacă vor rămâne la părinți, fără a-și putea construi propria independență. Pe măsură ce economia unei familii se deteriorează și perspectivele de restabilire devin tot mai înguste, consumul de alcool poate crește, considerat o cale de evadare dintr-o realitate tristă. Astfel, decăderea nu va fi doar de natură economică, ci și morală. Toate aceste situații formează un mediu de risc propice pentru apariția unor comportamente necugetate, iar gravitatea acestora variază semnificativ de la caz la caz.
Un alt factor semnificativ este educația. În localitățile cu o populație cu un nivel de pregătire mai scăzut, în special în mediul rural, ratele omuciderilor sunt mai mari comparativ cu alte zone. În aceste medii, adulții oferă adesea mai puțină atenție în ceea ce privește creșterea și educația copiilor, ceea ce influențează în mod direct formarea acestora ca indivizi. De asemenea, statisticile confirmă faptul că, la nivelul României, majoritatea agresorilor și victimelor provin din medii cu un nivel scăzut de educație.
Un alt aspect semnificativ observat în cercetările privind criminalitatea este legătura dintre problemele psihice ale agresorilor și actele de omucidere. Un număr ridicat de astfel de incidente poate fi explicat prin infrastructura sanitară deficitară din România, care nu asigură un tratament adecvat pentru persoanele cu afecțiuni psihice. De multe ori, pacienții cu astfel de probleme sunt îngrijiți de familii, deoarece nu există suficiente unități specializate pentru tratament. În anumite cazuri, situațiile de risc pot fi amplificate de gravitatea stării de sănătate, iar tensiunile generate în familie pot duce la acte de violență, victime fiind chiar membrii acesteia.
Reducerea numărului de omucideri în România depinde în mod esențial de îmbunătățirea condițiilor economice, dar și de creșterea nivelului de educație generală a populației, în special în regiunile vulnerabile. Abordarea acestor factori ar contribui semnificativ la scăderea criminalității, promovând un mediu mai sigur și mai echitabil pentru toți cetățenii.
Publicitate și alte recomandări video