Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Omul, de la dimensiunea temporală la cea spaţială

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Omul modern ca fiinţă raţională, istorică, muritoare şi sexuată se evidenţia prin dimensiunea temporală. Omul postmodern se confundă cu spaţiul. Această idee este excelent transpusă scenografic în spectacolul Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois, în regia lui Andrei Măjeri.

Pe de o parte spaţiul-închisoare, pe de altă parte iluzia evadării (închiderea e realizată de draperii). Pe de o parte corpul ca închisoare a sufletului, pe de altă parte dizolvarea corporalităţii în spaţialitate. Fuziunea dintre omul-corporalitate şi spaţiu este de cele mai multe ori exprimată prin nuanţele obiectelor de decor ce se regăsesc în vestimentaţia personajelor.

Mai atrag atenţia construcţia spectaculară din frame-uri (o caracteristică dominantă a spectacolelor lui Andrei Măjeri), sound-ul grav ce însoţeşte trecerea de la un cadru la altul, glacialitatea spectaculară, jocul profesionist şi în acelaşi timp stăpânit, în ciuda gamei variate de emoţii puse în joc de cei doi actori aflaţi în rezonanţă, care sunt complementari şi se susţin reciproc. Degradarea treptată face parte din viaţă şi e inevitabilă, la fel ieşirile necontrolate, jocurile de putere dintre oameni, oricât de apropiaţi, dominarea, ataşamentul. De aceea poate regizorul Andrei Măjeri nu solicită actorilor să îşi lucreze rolurile prin apel la artificii şi face un salt evident la polul opus melodramei.

Absenţa lirismului este şi ea, la limită, o formă de lirism. O altfel de formă de lirism: tandreţea fiului, dar şi a mamei, presărate printre încordări, lupte, încăpăţânări, preluări succesive ale rolurilor maternal, respectiv paternal - fiul ţine loc de tată şi soţ, atunci când vârstele mamei se amestecă. Grija, atenţia, renunţarea, dedicaţia, în ciuda oricăror confruntări, redau o legătură foarte puternică între mamă şi fiu, actriţa Eszter şi fiul ei, Cristi. Pentru o actriţă care joacă rolul unei actriţe, Emőke Kató este paradoxal de veridică. Patosul în absenţa patetismului din interpretare consolidează rolul lui Emőke Kató. Nu mai puţin rezistentă e interpretarea lui Lucian Teodor Rus.

Nu pot privi Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois fără să mă gândesc la toate lucrurile pe care ni le-a luat pandemia. Dar, fără cinism, şi la cele pe care ni le-a dat. Am obosit să mă refer doar la primele, aş prefera să mă concentrez asupra celor din urmă. Atunci când o uşă se închide, o alta se deschide. Claustrarea, izolarea au condus la o relaţie mai apropiată a omului cu spaţiul. Desprinderea de dimensiunea temporală în sensul trecerii acesteia într-un plan secund sau poate înlăturarea unei paradigme în favoarea alteia ar putea fi o deschidere. Spre un nou mod de a înţelege umanitatea, dinspre corporalitate şi contopindu-se cu spaţiul imediat. Nimic din ceea ce se întâmplă afară nu e decât sugerat, protagoniştii rămânând claustraţi în spaţiul intim, în spaţiul propriu, care le aparţine şi îi defineşte, în interior. Interioritatea este echivalentă cu spaţialitatea şi corporalitatea. (Alois) Altzheimer, o boală crudă şi arbitrară, e o formă de demenţă care îi răpeşte omului memoria, identitatea personală în termenii filosofiei moderne şi-l aruncă într-un abis astfel încât nici măcar el însuşi nu se mai recunoaşte pe sine. Corporalitatea şi spaţialitatea rămân singurele puncte de reper ale umanului. În acelaşi mod în care din seminţe otrăvitoare s-ar extrage un antidot, ar trebui să găsim antidotul propriei noastre umanităţi în contopirea cu spaţiul. Orice dezumanizare nu poate fi urmată decât de o regândire a umanităţii. Atunci când nu mai pot privi cerul înstelat, regăsesc lumină în altceva. Legea morală se modifică în funcţie de circumstanţe. Sunt foarte multe momente în spectacol, de graniţă, când asemenea idei sunt sugerate.

O piesă de rezistenţă în spectacol rămâne tabloul. Centrată, pictura suprarealistă „Fecioara Maria pedepsindu-l pe Pruncul Iisus în faţa a trei martori: André Breton, Paul Eluard şi pictorul [Max Ernst]”, adesea strălucind sub luminile reflectoarelor, invocă inconştientul şi inconştienţa, indiferenţa, răsturnarea valorilor tradiţionale. De la distanţă, ochiul uman regăseşte profilul fecioarei cu pruncul într-o compoziţie cubistă. De aproape însă detaliile devin vizibile şi, odată cu acestea, şi ideea cum că lumea s-a schimbat iremediabil.

În pas cu timpurile pe care le traversăm, regizorul Andrei Măjeri pune în scenă un text românesc nou şi creează un spectacol rece, reflexiv care zguduie nu prin afectare în jocul actorilor ori patetism - nici urmă de aşa ceva -, ci prin forţa ideilor pe care actorii le întrupează. Am în vedere câteva momente din spectacol în special (discursul de adio al actriţei, ziua de naştere, confruntarea cu filmarea de afară cu câinii sunt doar câteva dintre acestea) şi, mai ales, scena cu songul de final.

(Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois de Cosmin Stănilă, regia: Andrei Măjeri, distribuţia: Emőke Kató [Eszter Nagy] şi Lucian Teodor Rus [Cristi], decor: Adrian Balcău, sound design: Adrian Piciorea, light design & sonorizare: Cătălin Filip, Reactor de creaţie şi experiment, Cluj-Napoca, difuzare online, 8 noiembrie 2020)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri