Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Omul perfect

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

La Întorsura Buzăului e cutremur electoral. În micul oraş cunoscut românilor ca pol al frigului şi ca epicentru al multor mişcări seismice, echipa opoziţiei, alcătuită din domnii Urdă, Strîmbeanu, Baniţă şi alţii, vrea să preia frâiele puterii locale, sub sloganul „Îndreptăm Întorsura”. 

Pe Facebook, lansarea candidaturilor a provocat frenezie: „Strâmbeanu, omul predestinat să îndrepte strâmbăturile şi întorsurile”, comentează, cu umor, un internaut. Sunt, desigur, multe lucruri de îndreptat la Întorsura Buzăului, ca mai peste tot în ţară, dar, în atmosfera generală de blazare şi de plictis strivitor, onomastica afişelor şi retorica de campanie semnalează că în ţara tuturor strâmbătăţilor se află la mare căutare oamenii drepţi.

Să ne închipuim, aşadar, că ar fi posibil să alcătuim un uriaş mozaic cu toate afişele electorale care au potopit ţara. Mai apoi, să ne imaginăm că, din uriaşul colaj cu mii şi mii de afişe, extragem un set finit de cuvinte-cheie pe care le vom folosi în creionarea unui portret-robot. Astfel, am putea realiza inventarul de calităţi ale unui candidat ideal. Am întocmi, adică, profilul omului perfect. Acesta ar fi nimeni altul decât alesul aleşilor, eroul incontestabil al tuturor poveştilor electorale, personajul de pomină ce ar urma să salveze naţia din prăpastia în care s-a prăbuşit.

Exerciţiul de imaginaţie descris mai sus este doar în aparenţă dificil. În realitate, plaja lingvistică a cuvintelor electorale mari este foarte mică. Pe de o parte, candidaţii nu prea ştiu ce pot, pe de altă parte, alegătorii nu prea ştiu ce vor. La scară mare, jocul electoral funcţionează cu majorităţi ignorante, în sensul că puţini dintre cei ce candidează şi puţini dintre cei ce aleg cunosc, într-adevăr, ce mize sunt angajate în oferta şi cererea electorală. Din perspectiva alegătorului informat şi competent, retorica simplă şi ieftină a afişelor destinate distribuirii în masă pare nătângă, mincinoasă şi reprobabilă. La celălalt pol, al candidatului care ştie cu ce se mănâncă ciorba electorală, interesul real sau mimat faţă de alegător nu poate întrece linia roşie a plauzibilităţii. Cu alte cuvinte, candidaţii trecuţi prin sita campaniilor ştiu că nu e benefic să destabilizeze sau să contrarieze aşteptările votanţilor. Prin urmare, în negoţul electoral, oferta şi cererea se intersectează în formule şi cuvinte care spun totul şi în acelaşi timp nimic. Iată câteva exemple:

Omul potrivit. E posibil să mă înşel, dar, în opinia mea, abilitatea cea mai vânturată în campaniile electorale de la noi e cea de om potrivit. Pe urmele proverbului cu prietenul care la nevoie se cunoaşte, clişeul omului potrivit la locul potrivit a devenit o mantră a afişelor electorale. Sora de cruce a acestei formule e sintagma referitoare la omul bun. X (sau Y, sau T) e omul potrivit, e omul bun, e omul de care ai/avem nevoie. În faldurile semantice ale acestor formule fără fond se ascunde, ca stafia lui Marx, o veche şi solidă vorbă tovărăşească, cea cu omul bun la toate. Omul potrivit e omul de care avem nevoie, e omul bun la toate. Românilor le plac oamenii potriviţi.

Omul gospodar. În rezonanţă cu profilul de tehnocrat al omului potrivit, imaginea omului gospodar e ca maneaua ascultată pe post de imn la o şedinţă de partid. Prin definiţie, gospodarul e omul care dovedeşte pricepere şi chibzuială în conducerea unei gospodării, fie aceasta personală, de partid sau de stat. Or, se ştie, numai cine nu munceşte nu greşeşte! Nu e, deci, de mirare că, în cazul unor gospodari aleşi şi realeşi de popor, confuziile privind natura şi regimul proprietăţilor administrate au trezit iritarea votanţilor mai bine informaţi şi interesul efemer al organelor de cercetare judiciară. Cu toate acestea, efigia gospodarului a rămas nepătată de trecătoarele scandaluri de mică ori mare corupţie, astfel încât la intrarea în multe din localităţile patriei ne întâmpină, zâmbitoare, încrezătoare şi competente, chipurile unor gospodari - actuali şi/sau viitori - din partea locului. Românilor le plac oamenii gospodari.

Omul faptelor. Vorbe, vorbe, vorbe!, aceasta este activitatea predilectă a politicienilor de care lumea pare a se fi săturat. Pentru a combate, parcă, inflaţia de vorbe pusă pe seama politicii, a început să prindă şi la noi teren moda occidentală a oamenilor care s-au distins prin faptele lorbune şi durabile. Dar, pentru că năravul din fire n-are lecuire, spre deosebire de meritocraţia occidentală a faptelor, pe la noi pare să fi răsărit, cu rod bogat, o întreagă recoltă de politicieni care clamează că sunt oameni ai faptelor, palmaresul realizărilor fiind, în realitate, modest sau inexistent. Privită din unghi discursiv, discordanţa semnalează că alegătorii trag zadarnic nădejde la „nou”, în timp ce candidaţii par a fi rămas, cum s-ar zice, pe vechi. Vorba ceea: politicianul promite şi alegătorul trage nădejde. Cert este că omul care face şi tace constituie, în mentalul popular, prototipul gospodarului echilibrat, prudent şi responsabil. Românilor le plac oamenii faptelor.

Omul cinstit. Profilul omului sărac şi cinstit care ajunge preşedinte al României nu necesită un probatoriu elaborat. Ştim ce s-a întâmplat. Totuşi, o privire diacronică mai atentă asupra arsenalului de campanie electorală ar indica, probabil o disproporţie evidentă între înălţimea pe care o are, în conştiinţa alegătorilor, soclul onestităţii şi micimea personajelor care râvnesc periodic să se eternizeze pe respectivul piedestal. Omul cinstit, curajos şi demn este noul tip de gospodar pe care alegătorii îl visează angajat în lupta cu mafia. Cum, care mafie? Orice mafie. Dacă ar mai trăi, Corrado Cattani ar mânca o franzelă de foarte bună calitate în politica autohtonă. Românilor le plac oamenii cinstiţi.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri