Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
La Întorsura Buzăului e cutremur electoral. În micul oraş cunoscut românilor ca pol al frigului şi ca epicentru al multor mişcări seismice, echipa opoziţiei, alcătuită din domnii Urdă, Strîmbeanu, Baniţă şi alţii, vrea să preia frâiele puterii locale, sub sloganul „Îndreptăm Întorsura”.
Pe Facebook, lansarea candidaturilor a provocat frenezie: „Strâmbeanu, omul predestinat să îndrepte strâmbăturile şi întorsurile”, comentează, cu umor, un internaut. Sunt, desigur, multe lucruri de îndreptat la Întorsura Buzăului, ca mai peste tot în ţară, dar, în atmosfera generală de blazare şi de plictis strivitor, onomastica afişelor şi retorica de campanie semnalează că în ţara tuturor strâmbătăţilor se află la mare căutare oamenii drepţi.
Să ne închipuim, aşadar, că ar fi posibil să alcătuim un uriaş mozaic cu toate afişele electorale care au potopit ţara. Mai apoi, să ne imaginăm că, din uriaşul colaj cu mii şi mii de afişe, extragem un set finit de cuvinte-cheie pe care le vom folosi în creionarea unui portret-robot. Astfel, am putea realiza inventarul de calităţi ale unui candidat ideal. Am întocmi, adică, profilul omului perfect. Acesta ar fi nimeni altul decât alesul aleşilor, eroul incontestabil al tuturor poveştilor electorale, personajul de pomină ce ar urma să salveze naţia din prăpastia în care s-a prăbuşit.
Exerciţiul de imaginaţie descris mai sus este doar în aparenţă dificil. În realitate, plaja lingvistică a cuvintelor electorale mari este foarte mică. Pe de o parte, candidaţii nu prea ştiu ce pot, pe de altă parte, alegătorii nu prea ştiu ce vor. La scară mare, jocul electoral funcţionează cu majorităţi ignorante, în sensul că puţini dintre cei ce candidează şi puţini dintre cei ce aleg cunosc, într-adevăr, ce mize sunt angajate în oferta şi cererea electorală. Din perspectiva alegătorului informat şi competent, retorica simplă şi ieftină a afişelor destinate distribuirii în masă pare nătângă, mincinoasă şi reprobabilă. La celălalt pol, al candidatului care ştie cu ce se mănâncă ciorba electorală, interesul real sau mimat faţă de alegător nu poate întrece linia roşie a plauzibilităţii. Cu alte cuvinte, candidaţii trecuţi prin sita campaniilor ştiu că nu e benefic să destabilizeze sau să contrarieze aşteptările votanţilor. Prin urmare, în negoţul electoral, oferta şi cererea se intersectează în formule şi cuvinte care spun totul şi în acelaşi timp nimic. Iată câteva exemple:
Omul potrivit. E posibil să mă înşel, dar, în opinia mea, abilitatea cea mai vânturată în campaniile electorale de la noi e cea de om potrivit. Pe urmele proverbului cu prietenul care la nevoie se cunoaşte, clişeul omului potrivit la locul potrivit a devenit o mantră a afişelor electorale. Sora de cruce a acestei formule e sintagma referitoare la omul bun. X (sau Y, sau T) e omul potrivit, e omul bun, e omul de care ai/avem nevoie. În faldurile semantice ale acestor formule fără fond se ascunde, ca stafia lui Marx, o veche şi solidă vorbă tovărăşească, cea cu omul bun la toate. Omul potrivit e omul de care avem nevoie, e omul bun la toate. Românilor le plac oamenii potriviţi.
Omul gospodar. În rezonanţă cu profilul de tehnocrat al omului potrivit, imaginea omului gospodar e ca maneaua ascultată pe post de imn la o şedinţă de partid. Prin definiţie, gospodarul e omul care dovedeşte pricepere şi chibzuială în conducerea unei gospodării, fie aceasta personală, de partid sau de stat. Or, se ştie, numai cine nu munceşte nu greşeşte! Nu e, deci, de mirare că, în cazul unor gospodari aleşi şi realeşi de popor, confuziile privind natura şi regimul proprietăţilor administrate au trezit iritarea votanţilor mai bine informaţi şi interesul efemer al organelor de cercetare judiciară. Cu toate acestea, efigia gospodarului a rămas nepătată de trecătoarele scandaluri de mică ori mare corupţie, astfel încât la intrarea în multe din localităţile patriei ne întâmpină, zâmbitoare, încrezătoare şi competente, chipurile unor gospodari - actuali şi/sau viitori - din partea locului. Românilor le plac oamenii gospodari.
Omul faptelor. Vorbe, vorbe, vorbe!, aceasta este activitatea predilectă a politicienilor de care lumea pare a se fi săturat. Pentru a combate, parcă, inflaţia de vorbe pusă pe seama politicii, a început să prindă şi la noi teren moda occidentală a oamenilor care s-au distins prin faptele lorbune şi durabile. Dar, pentru că năravul din fire n-are lecuire, spre deosebire de meritocraţia occidentală a faptelor, pe la noi pare să fi răsărit, cu rod bogat, o întreagă recoltă de politicieni care clamează că sunt oameni ai faptelor, palmaresul realizărilor fiind, în realitate, modest sau inexistent. Privită din unghi discursiv, discordanţa semnalează că alegătorii trag zadarnic nădejde la „nou”, în timp ce candidaţii par a fi rămas, cum s-ar zice, pe vechi. Vorba ceea: politicianul promite şi alegătorul trage nădejde. Cert este că omul care face şi tace constituie, în mentalul popular, prototipul gospodarului echilibrat, prudent şi responsabil. Românilor le plac oamenii faptelor.
Omul cinstit. Profilul omului sărac şi cinstit care ajunge preşedinte al României nu necesită un probatoriu elaborat. Ştim ce s-a întâmplat. Totuşi, o privire diacronică mai atentă asupra arsenalului de campanie electorală ar indica, probabil o disproporţie evidentă între înălţimea pe care o are, în conştiinţa alegătorilor, soclul onestităţii şi micimea personajelor care râvnesc periodic să se eternizeze pe respectivul piedestal. Omul cinstit, curajos şi demn este noul tip de gospodar pe care alegătorii îl visează angajat în lupta cu mafia. Cum, care mafie? Orice mafie. Dacă ar mai trăi, Corrado Cattani ar mânca o franzelă de foarte bună calitate în politica autohtonă. Românilor le plac oamenii cinstiţi.
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |