Omul pleacă azi la cele veșnice, fie-i țărâna ușoară! Iată însă ce a lăsat moștenire ieșenilor pentru mulți ani!

Fără a pune în discuție în vreun fel gusturile electorale ale unora sau altora, haideți să vă povestim despre niscai negocieri locale la nivel înalt petrecute acuma aproape un sfert de veac, la Iași, stimați telespectatori. Chestiuni pe care sigur ieșenii cu părul mai cărunt poate le-au auzit și atunci, dar sigur cei mai tineri nu le-au știut vreodată.

Ei bine, era pe la începutul anilor 2000, când premarele dom’ Costică, fie-i și lui țărâna ușoară, Dumnezeu să-l ierte!, tocmai își terminase viluța din Galata, la care zice-se că au lucrat oameni dați de amicul lui bun, nea Costică Orhei, Dumnezeu să-l ție și pe el de-a dreapta lui, că vrednic om mai era și el. Gurile rele mai zic că șef de echipă al muncitorilor care ar fi lucrat în Galata era un anume june Mihăiță, inginer fără prea mare experiență, dar cică serios de felul lui și ascultător.

În fine, faza este că, la un moment dat, prin 2002, la una din multele întâlniri ale lor, dom’ Costică i s-a plâns lui nea Costică că are numai băbăciuni nărăvite doar la furat pe la premărie, și că tare ar mai avea nevoie de un tinerel ascultător și destoinic, pe care să-l facă inginer șef peste tăt rostogolul Iașului, ce ține de domeniul public, evident. Iar respectabilului și venerabilului patron cică pe loc i s-a aprins beculețul, și i-a spus premarelui că are el un om numa’ bun pentru așa ceva. Ei bine, ia’n muiaț’ degetul pe limbă repejor și dați foaia la pulsulețul următor, ca să vedeți ce-a urmat!

Amintiri din vremurile bune

Zice-se căci conu Costică pe loc s-ar fi luminat la față, și după ce ar fi auzit de cine e vorba, pe băiatul acela se spune că l-ar fi cunoscut din Galata, pe loc a bătut palma cu vechiul lui amic.

Acuma, ce-a devenit până azi premarele, de a ajuns că celor mai mulți nu le place, asta e foarte corect. Doar că pe atunci, după ce a ajuns la premărie inginer șef, apoi chiar derector executiv, apăi, băbăete, nu că vrem noi acuma să-l lăudăm, căci chiar nu avem chef, dar băiețică ăsta te lăsa cu gura căscată când era invitat la vreo emisiune și suna vreo țățică de pe cine știe ce coclaur al Iașului să se plângă de hârtoapele din drum, și vedeam că omul ăsta chiar știa străduța aia în amănunt, hârtop cu hârtop. De-am crezut la început că e aranjament, și l-am urmărit special: omul chiar cunoștea Iașul cum mulți dintre noi nu ne cunoaștem poate nici propria curte.

Acuma, deh, c-o fi fost bine, c-o fi fost rău, zău că nu mai știm… Luați-o fiecare cum vă vine. Și, mai bine, să le urăm înc’o dată și lui conu Costică, și lui nea Costică, odihnă veșnică și tehnită acolo sus, în Ceruri! Dumnezeu să-i ierte!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.

Publicitate și alte recomandări video