Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Omul textual, noul protagonist postmodern

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Omul textual nu are o identitate stabilă, el migrează tipologic, în universul ficţional. Nu-şi arată niciodată fizionomia. Preferă imaginea „haşurată”, decompusă în „aburul” literaturii. Bret Easton Ellis este, indubitabil, unul dintre cei mai mari prozatori contemporani, un postmodernist pur-sânge.

Dacă intri pe pagina personală de web a scriitorului american Bret Easton Ellis, descoperi o curiozitate biografică. Există, de fapt, doi pozatori cu (aproximativ) aceleaşi date existenţiale. Faptul este sugerat şi iconic: fotografia lui Ellis pare fracurată la mijloc, jumătate prezentându-ne chipul real al autorului, cealaltă o variantă haşurată. Amândoi au scris aceleaşi cărţi, dintre care câteva sunt romane (Less Than Zero/ Mai puţin decât zero/ 1985, The Rules of Attraction/ Regulile atracţiei/ 1987, American Psycho/ American Psycho/ 1991, Glamorama/ Glamorama/ 1998, Lunar Park/ Lunar Park/ 2005 şi Imperial Bedrooms/ Dormitoarele imperiale/ 2010), iar una, o colecţie de povestiri (The Informers/ Informatorii/ 1994). Ce se întâmplă, te întrebi imediat, în absenţa oricărei explicaţii din partea site-ului? Există gemenii Ellis, cu aceleaşi prenume şi aceeaşi profesiune scriitoricească, sau eşti victima unei farse ambigue? Răspunsul e mai degrabă cel din urmă. Avem aici un Ellis „real” (cel „nehaşurat”) şi un altul „ficţional” (cel „haşurat”). Evident, personajele din viaţa „haşuratului” sunt nişte „invenţii” epice, creionate în romanul Lunar Park. Sensul mai amplu al parabolei lui Easton devine acela că scrisul iese din „turnul de fildeş” şi „invadează” existenţa propriu-zisă (un ideal postmodern, vizibil şi în conceptul cărtărescian de texistenţă). Omul real se cere înlocuit, tot mai mult, de omul textual.

Critica s-a obişnuit cu strategiile narative ale lui Ellis, căutând să-i decripteze mesajele absconse, înainte ca scriitorul să vină cu explicaţii prin interviuri. Astfel, s-a observat că o tehnică recurentă a prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle textual uriaş). De asemenea, unii exegeţi au remarcat faptul că imaginarul joacă un rol crucial în naraţiunile lui Ellis şi, ca atare, orice eveniment (prezentat ca „real” în roman) trebuie privit cu circumspecţie. Astfel, controversatul American Psycho a fost apreciat ca derapajul unei minţi bolnave (a naratorului) şi nu, aşa cum pare iniţial, drept cronica unor masacre urbane. La fel, Less Than Zero s-ar axa pe universul halucinant, ieşit din creierele narcotizate ale studenţilor-protagonişti, expuşi exceselor în vacanţa de Crăciun. Lunar Park nu face excepţie de la regulă. Privit de la distanţă, e un horror psihedelic, dar intriga propriu-zisă ar putea fi, ultimativ, imaginată doar de către Bret Easton Ellis (personajul, „ficţiunea”, naratorul, „haşuratul”), consumator notoriu (în carte) de alcool şi stupefiante. Situaţia se repetă în Glamorama (publicat, în SUA, în 1998, tradus şi la noi, la Polirom), unde evenimentele halucinante prin care trece protagonistul (Victor Ward) ar fi ori efectul drogurilor, ori reflecţia cinematografică a vieţii sale (un regizor, cu o cameră de luat vederi, îl urmăreşte pretutindeni, controlându-i comportamentul).

Ward pleacă în Europa, la solicitarea unui diplomat straniu (Fred Palakon), în căutarea unei foste iubite. Descinde însă în plin delir existenţial (îşi schimbă chiar şi numele, ajungând altcineva), în compania unor terorişti londonezi. Aici nu se exclude totuşi, pe lângă motivul „ficţionalizării”, şi tema conflictului tată-fiu, Ward fiind urmărit, fantomatic, de spectrul autorităţii paterne. Dialogul cel mai elocvent din roman (un fel de „artă poetică implicită” a lui Easton) rămâne cel dintre Victor şi Palakon, în care primul întreabă, disperat, „Ce-i adevărat?” Răspunsul cade ca o ghilotină: „Nimic /.../. Există adevăruri diferite.” Eroul continuă: „Şi atunci ce se întâmplă cu noi?” Palakon: „Ne schimbăm. /.../. Ne adaptăm.” Omul textual nu are o identitate stabilă, el migrează tipologic, în universul ficţional. Nu-şi arată niciodată fizionomia. Preferă imaginea „haşurată”, decompusă în „aburul” literaturii. Bret Easton Ellis este, indubitabil, unul dintre cei mai mari prozatori contemporani, un postmodernist pur-sânge.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri