Onorabilizarea externă a AUR

Întâlnirea dintre liderul AUR, George Simion, şi ambasadorul Israelului, Reuven Azar, a căzut ca un trăznet la Bucureşti. E o lovitură, în adevăratul sens al cuvântului, care a luat prin surprindere lumea politică, societatea civilă, precum şi organizaţiile care supraveghează combaterea antisemitismului din România.

În ce context s-a produs? Guvernul israelian al Likud – condus de controversatul premier Netanyahu, personaj interzis la Casa Albă şi considerat o ameninţare la adresa democraţiei israeliene – a iniţiat un plan rapid de obţinere a susţinerii partidelor de extremă dreapta din Europa pentru coloniile israeliene din teritoriile ocupate (Cisiordania). La Bucureşti a fost trimis în căutarea sprijinului şi negocierii cu Simion şi liderul coloniştilor, Yossi Dagan.

E o schimbare şocantă a liniei guvernului israelian, care până acum nu a îndrăznit să desconsidere societatea israeliană, nici organizaţiile din state democratice în chestiunea antisemismului. Cu numai un an în urmă, Likud-ul dădea recomandare de „nefrecventabilitate”, un consemn pentru toată lumea evreiască, care a influenţat atitudinea actorilor politici din România şi a ajutat la izolarea AUR.

Ce a ieşit? După binecuvântarea Likud, broscoiul de la Bucureşti s-a dat peste cap şi s-a transformat într-un soi de Făt-Frumos. George Simion s-a distanţat formal de crezul interior al multor membri ai partidului – admiraţia pentru Garda de Fier sau pentru criminali de război precum Antonescu –, recunoscând (deocamdată printr-un comunicat în engleză) responsabilitatea României pentru participarea la Holocaustul evreilor români (nu şi iniţierea atrocităţilor!) condamnând orice formă de antisemitism.

Din punct de vedere tactic, această declaraţie formală e un succes răsunător al AUR, cel mai mare de la alegeri încoace şi prima „viză” externă pe care partidul extremist din România o obţine.

Reverberaţiile interne sunt posibil mai importante decât cele externe. Demersul regimului politic din Israel creează o evidentă problemă României: transformă AUR într-un partener frecventabil, mainstream, cu care se pot construi înţelegeri politice punctuale. AUR se califică de acum înainte pentru un tip de combinatorică politică pe care mulţi o refuzau din start. Aşa se explică reacţia promptă a PNL, care sesisează că declaraţia AUR privind recunoaşterea Holocaustului are mai mult decât o valoare simbolică şi presupune o ameninţare practică. Lasă complet în offside întreaga retorică de izolare, pe motive de extremism, xenofobie, antisemism legionar şi neofascist. Cordonul sanitar construit de societatea civilă şi lumea politică în jurul pericolului reprezentat de AUR pare să se fi făcut ţăndări.

Odată scos din insectarul cu ciudaţi şi extremişti, AUR capătă o valoare de întrebuinţare mărită pentru PSD într-un perfid joc duplicitar. Pe de o parte, transformă AUR în ochii adevăraţilor democraţi într-o „sperietoare credibilă” şi validează într-o mai mare măsură scenariul electoral cu „salvatorii democraţiei vs AUR”, pe care patinează acum PSD-PNL în pregătirea alegerilor din 2024. (Una ar fi fost butaforia împotriva unui AUR oricum evitat de toată lumea – în care se reedita schema Iliescu-Vadim din 2000 –, altceva este un AUR scos în lume, fără pietroiul antisemitismului de gât.) Pe de altă parte, nimic nu mai împiedică PSD să coopteze AUR la guvernare după alegeri.

Albirea AUR riscă să sporească audienţa generală şi legitimitatea temelor iliberalismului în România, dar la fel de importantă va fi credibilizarea indirectă a subiectelor livrate de Rusia în contexul războiului din Ucraina. AUR a utilizat multă retorică putinistă în favoarea încetării sprijinului pentru cauza ucraineană. În timp ce o fostă membră a AUR, Diana Şoşoacă, a îmbrăţişat la scenă deschisă poziţia Rusiei, Simion s-a poziţionat în momentele esenţiale astfel încât să nu încurce treaba Kremlinului. În comparaţie cu acuzele de antisemitism, oricum legăturile cu serviciile ruseşti sunt greu de probat şi nu reprezentau un element cheie al izolării sale. Simion este acum un om mai liber şi mai puternic, AUR o ameninţare sistemică pentru democraţia românească. 

Publicitate și alte recomandări video