Opinie a scriitorului ieşean Bogdan Creţu: Nu vreau să-mi transform copilul elev într-un roboţel
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Opinie a scriitorului ieşean Bogdan Creţu: Nu vreau să-mi transform copilul elev într-un roboţel

GALERIE
Bogdan Cretu
  • Bogdan Cretu
- +

Criticul literal şi scriitorul ieşean Bogdan Creţu scrie pe Facebook despre dilema părinţilor în ceea ce priveşte educaţia propriilor copii. El arată că refuză să-şi tranforme copilor într-un roboţel. Mai jos redăm comentariul său integral.

 

“DESPRE EXAMENE, COPII-ROBOŢEI ŞI DESPRE UN PUŞTAN DIN COBADIN CARE NU MAI ARE ŞANSE SĂ AJUNGĂ PROFESOR SAU CRITIC LITERAR

Ştefan a ieşit cu bine din primul lui examen, pentru intrarea în clasa a V-a. Dilema noastră a fost cum să procedăm: îndesăm în el tot ce se poate şi nu se poate, îl transformăm într-un roboţel, îl trimitem la tot felul de pregătiri, cursuri, concursuri? Ca să ce? Ca să ia o notă mare la examen? E cu dus-întors. Dacă-l vrei sus de tot, trebuie să faci asta. Dacă încerci altfel, rişti. S-a creat un sistem de învăţământ paralel şi neoficial, asta o ştim cu toţii: cel al meditaţiilor. Te ţine punga şi pe copil îl ţine psihicul – tot înainte, îndeasă acolo că ceva tot iese. Cine nu intră în morişcă, nu prea are şanse să fie acceptat în sistem. Adică să devină elev al unei şcoli/ al unui liceu aşa-zis „de elită”. Problema e că rămân în afara jocului mii de copii cu potenţial uriaş. Că la şcolile „bune” şi la facultate nu ajung decât prin excepţie copiii de la ţară, din medii defavorizate sau pur şi simplu fără posibilităţi financiare peste medie. E un cerc vicios aici, pe care toţi îl ştim: şi profesorii care trăiesc din meditaţii mai degrabă decât din salariu, şi inspectoratele, şi cei din Minister. Eu am plecat de la o şcoală din Cobadin şi nu am avut nici cea mai mică problemă; azi nu aş mai avea această şansă. (Şi nu ar fi păcat? :))
Noi am cântărit şi am refuzat să-l înecăm în meditaţii şi muncă peste nevoile lui (care, apropo, sunt foarte modeste, el nu-şi doreşte să lucreze suplimentar şi se descurcă onorabil cu efortul pe care e dispus să-l facă). Nu l-am transformat în roboţel, nu am vrut performanţă de la el în primul rând pentru că i-am fi furat copilăria. E mult mai important, am zis, ca un copil de 10-11 ani să se joace cât mai mult pe-afară cu prietenii lui şi să citească, decât să înghită informaţii pe care le va eructa cum nu va mai avea nevoie de ele. În plus, nu-mi doresc un copil maturizat artificial. E important să-i prelungim cât se poate copilăria. Până acum ne-a ieşit. Strategia (neinvazivă) e să-l păstrăm într-o condiţie „fizică” bună, ca să poată sprinta când e cazul.
Ştefan s-a descurcat mai mult decât decent la examen (e în prima cincime a „clasamentului”). Mai ales că nu a lucrat altfel decât la şcoală şi împins de la spate acasă să-şi facă temele. Fix cum lucram şi eu când eram de vârsta lui. Dar subiectele au fost date, în mod evident, „la rupere”, cu un grad de dificultate vizibil peste medie. Dovadă notele foarte mici care s-au luat. La toate testările naţionale, la toate examenele de admitere e foarte subţire partea mediană a mediilor, ceea ce înseamnă că examenul nu li se adresează elevilor „obişnuiţi”. Care e scopul? Sistemul vrea să se protejeze? Să fie sigur că toţi elevii „performanţi” (e o prostie să ceri performanţă unor copii de 10-11 ani!) ajung în cele câteva şcoli bune şi că restul se vor prizări pe unde apucă?
Întrebarea mea e ce e de făcut ca să se rupă acest lanţ al slăbiciunilor. Militantismele, de orice fel, nu sunt eficiente. Dovadă că e imens de multă gargară peste tot şi nimic nu se schimbă. Lustruirea de sine nu ajută, dimpotrivă. Trebuie discutat serios şi despre programele-cadru, şi despre curriculum şi programele şcolare etc. Toate încurajează robotizarea copiilor! Nu cred că sistemul poate fi schimbat din interior, în pofida dedicaţiei şi vocaţiei autentice ale multor profesori.

Vreau să-i dau o şansă azi copilului din Cobadin care am fost. Vreau ca un alt ciutan cu genunchii zdreliţi, ars de soare, care bate toată ziua mingea şi citeşte lacom când arşiţa e prea mare să poată deveni, altfel decât prin noroc sau prin excepţie, prof la universitate sau critic literar sau scriitor sau orice altceva presupune nişte studii serioase. Care-i sunt şansele azi? Pentru că eu le-am avut pe ale mele şi prietenii mei la fel”, scrie pe Facebook, Bogdan Creţu.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pesedistul bun, pesedistul rău

Cătălin ONOFREI

Pesedistul bun, pesedistul rău

În viitor, se vor înmulţi cazurile în care înţeleptul Vasile se va contra cu ţăranul Marcel! 

Filmuletul zilei

opinii

Din ce în ce mai buni

Briscan ZARA

Din ce în ce mai buni

Ideea pensionării la 70 de ani mi se pare bună, însă doar ca idee, nu ca lege. Pentru că se ştie faptul că românii sunt extrem de buni la interpretarea oricărui text, fie el biblic, politic sau legislativ, şi vor fi în stare să scoată din asta ceva cu totul şi cu totul diferit decât ce s-a intenţionat, chiar pervers.

Glose la Eminescu

Nicolae TURTUREANU

Glose la Eminescu

* „E ochiul lui/ atotcuprinzător,/ scăldându-ne-n lumină/ preacurată.// Poeţi ce-au fost,/ poeţi ce au să vină,/ traşi pe a poeziei sale roată.”

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

Mihai DORIN

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

În vremea lui, Eminescu a fost de puţini înţeles, de unii iubit, de mulţi urât. Nimic nou sub soare. Să înţelegi un om care venea din adâncul timpului, de la „izvoarele veşnice” din care, vorba lui Iorga, se nutresc „naţiile şi secolele”, nu era la îndemână decât spiritelor alese. Iar acestea erau puţine, într-un timp anomic, în care regulile le făceau parvenţii, năimiţii, patrioţii de profesie, speculanţii „frazei”, adică ai vorbelor fără duh, învăţate pe de rost, pentru a camufla adevărul vieţii. Cronicarul acelui timp e perceput a fi Caragiale, întrucât râsu-plânsu are mai mare trecere decât tragicul eminescian. Cei doi se întâlnesc însă în pasiunea de a devoala adevărulşi a vitupera impostura.

pulspulspuls

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Of, of, că grele vremuri am mai ajuns să trăim la Iaşi, stimaţi telespectatori, încât iote că nu trec două zile şi iar ne năpădesc informaţiile pe surse toate una şi una despre dosarele mai marilor zilei, fie Mihăiţă, fie dom’ Costel. 

Caricatura zilei

City manager

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.