anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Opinie Cristian Grosu: Dulcea povară a democraţiei

GALERIE
democratie
  • democratie
- +

Războiul Rusiei în Ucraina e momentul care validează o stare de fapt pe care puţini analişti o spuneau cu glas tare: lumea era împărţită, iar de-acum încolo va fi despărţită. Polii de putere de până acum erau ca şi în primul Război Rece, împărţiţi după valorile societale: democraţie versus autocraţie – cu sistemele economice adaptate ideologic acolo unde autocraţia era comunistă. 30 de ani de la căderea comunismului şi încetarea teoretică a Războiului Rece n-au fost de-ajuns pentru configurarea altor alianţe. Nici nu se putea: oricât de importantă e geografia, oricât de globalizată a fost economia, chimia unei societăţi le va influenţa pe amândouă: una e să pui în centrul lumii pe individ, cu totul alta e să pui statul.

Astăzi, însă, mai 2022, ne aflăm într-un moment în care statele contează foarte tare, iar acolo unde nu există această chimie, ele sunt împinse în joc ignorând indivizii. Asta s-a întâmplat, practic, cu Rusia, în mic – oricât de mult va fi sperat Vestul european la o alianţă geopolitică cu ea. „În mic”: pentru că în mare va fi pusă problema Chinei.

Ca să înţelegem ce înseamnă toate acestea, trebuie să ne uităm câţiva ani înapoi, pentru a observa cum s-au pregătit unele state pentru confruntarea geopolitică din deceniile viitoare:

în 2018, preşedintele chinez Xi Jinping modifică Constituţia şi devine preşedinte pe viaţă; în iunie 2020, Vladimir Putin modifică Constituţia şi poate fi preşedinte până în anul 2036; însuşi Recep Erdoğan, după eşuarea puciului, şi-a terciuit adversarii şi poate sta preşedinte pe viaţă.

Mişcarea celor trei sângeroşi autocraţi nu ţine numai de voinţa de putere specifică rasei umane în general, ci are, în acest context un scop practic:
înainte de confruntare şi, mai ales, în timpul ei, eficienţa e dată de continuitatea leadershipului şi, mai ales, de rapiditatea cu care se iau deciziile, fără prea multă consultare şi pierdere de vreme cu indivizii care alcătuiesc statul; statul devine, în cele trei cazuri, un singur om – mecanismele şi instituţiile nu au decât a se supune potrivit unei discipline de tip militarist.

S-o recunoaştem: e un mare avantaj practic, în contextul de luptă pe care-l trăim. Cu o observaţie esenţială: depinde pentru cine duci lupta. Pentru statul ca adunare de oameni liberi sau pentru statul ca turmă, aflat la dispoziţia celui care-o hrăneşte şi foloseşte?
Ca exemplu pasager, merită să amintim aici viteza cu care China, în scop demonstrativ, a construit în pandemie de la zero un spital cu 1.000 de paturi în numai 7 zile; într-o ţară democratică şi liberală, acest lucru ar fi fost imposibil tocmai datorită legislaţiei care acordă dreptul oricărei companii de a concura pentru o asemenea comandă.

E, în această dificultate de-a decide rapid, mecanismul antidespotic pe care societatea în care trăim şi l-a creat împotriva autocraţiei şi totalitarismului:
e povara – dulce – a democraţiei, pe care în momentele dificile trebuie să o optimizăm prin alianţe puternice în jurul acestei valori: pe care, dacă o pierdem, e greu de crezut că o vom mai recupera vreodată. Exemplul precedent – căderea comunismului – e irelevant în lumea care va urma: el a fost posibil, atunci, tocmai datorită preexistenţei unei alianţe puternice care dovedise deja şi lupta pentru libertatea individuală ca piatră de temelie a societăţii. Azi nu ştim cum vor evolua lucrurile peste, să zicem, încă 30 de ani – cât s-au scurs de atunci încoace.

Dar dacă vrem ca democraţia să arate aşa cum încă înţelegem azi, avem de făcut un lucru esenţial:
de transmis mai departe mecanismele de psihologie socială şi alea două-trei valori netranzacţionabile pe care stă o democraţie autentică, unei generaţii cu creierii prăjiţi de TikTok, care riscă să penduleze între un consumerism tenace şi superficial şi degringolada psiho-socială care o face să caute din ochi orice cauză care i-ar da un sens şi să o îmbrăţişeze fără să ştie foarte precis ce face de fapt.

Asta înseamnă, adică, să readucem la suprafaţa societăţii marile cărţi, morala, marile modele şi marile idei care au creat-o – astfel încât, reînţelegându-se pe sine însăşi, să mai poată străbate firesc încă un ciclu istoric, cum e cel în care tocmai intrăm.

Nu, nu e de la sine înţeles că e uşoară, bună şi lăsată de la Dumnezeu: în vremuri de genul ăsta, autocraţiile par a fi avantajate prin rapiditatea cu care iau decizii şi prin unitatea de acţiune de tip militarist: de aia s-au şi făcut dictatori de facto pe viaţă şi Jinping şi Putin şi Erdogan.

E singurul text (v. În primul comentariu) pe care-l preiau integral din CRONICI (care sunt exclusiv print) – fiind editorialul de număr. Însă voi reveni pe cursdeguvernare cu niste fragmente sau rezumate din cele mai relevante analize si interviuri, măcar de poftăJ) – cine ştie, poate că nevoia de-a rămâne lucizi şi de-a aduna prezentul pentru a-l confrunta într-o zi cu viitorul creşte de la o zi la alta.

(Textul de mai sus e preluarea integrală a editorialului de număr din revista – exclusiv print – CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 86. Alte câteva teme, autori, titluri – vor fi abordate însă numai în fragmente sau sinteze lapidare în săptămânile următoare. Redacţia)

SURSA: cursdeguvernare.ro

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Alexandru LĂZESCU

Vremurile, ambiţiile neo-imperiale ale Rusiei, guvernele şi noi

Războiul din Ucraina nu a făcut decât să amplifice crize globale deja existente; în condiţiile unui nou Război Rece, iluziile că mai este posibil modul de viaţă din trecut şi mai pot fi menţinute politicile sociale generoase, deja nesustenabile, trebuie abandonate.

opinii

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Nichita DANILOV

Oglinda fisurată a lui Nicolae Stan

Lumea lui Nicolae Stan se configurează rotindu-se melancolic în jurul pipei din lemn de cireş pe care o fumează agale stând în cerdacul casei parohiale tânărul preot al satului Crăsani, Radu Plămadă, pătruns până dincolo de adâncul sufletului său de ceea ce crede că ar fi menirea sa.

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Ciprian IFTIMOAEI

Un top al problemelor sociale din judeţul Iaşi şi din împrejurimile sale

Orice demers ştiinţific, implicit sociologic, începe cu definirea conceptelor, cu o definiţie, pentru ca toată lumea să ştie despre ce vorbim. În cazul ne faţă, trebuie să lămurim ce este o „problemă” şi ce anume o face să fie „socială”. De pildă, consumul de alcool sau droguri poate să fie o problemă individuală sau poate să devină socială la un moment dat. În genere, problema socială este un dezechilibru, o disfuncţie la nivelul societăţii, sau un eveniment care afectează oamenii negativ, despre care există percepţia că poate fi rezolvată prin anumite măsuri din partea statului (strategii, politici, metode, tehnici şi proceduri de intervenţie) şi/sau din partea mediului neguvernamental.

Sportul alb şi Războiul negru

Michael ASTNER

Sportul alb şi Războiul negru

A iscat ceva vâlvă decizia organizatorilor turneului de mare şlem de la Wimbledon, atunci când au decis să nu permită participarea jucătorilor şi jucătoarelor din Rusia şi din Belarus. 

pulspulspuls

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Foială mare de câteva zile la poştalionul ieşean, stimaţi telespectatori. Motivul: nu vreo chestiune profesională sau vreun eveniment legat de instituţiune, ci cu totul altceva: faptul că şeful de la Iaşi, un locotenent de-al menajerului de oraş Grămadă, va candida la alegerile pemepiste din filiala judeţeană, alegeri care au loc chiar astăzi. 

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.