Am ajuns într-un punct în care ne este tot mai greu să înţelegem ce vor aleşii, către ce direcţie vor să ne îndrepte, deși susțin că suntem aproape ieşiți, chipurile, din această lume cenuşie, în care, de fapt, nimic nu se mai leagă.

În vreme ce diriguitorii se scaldă într-o mare plină cu lapte şi miere, dispuşi nevoie mare să ne mai dea şi nouă câte-o linguriţă, lumea este tot mai săracă, ţara tot mai lipsită de cele necesare pentru a oferi românilor o viaţă măcar decentă pe acest tărâm binecuvântat.

Am citit zilele trecute un comentariu referitor la previziunile privind politicile Uniunii după 2020 care nu par a fi prea încurajatoare, mai cu seamă pentru sectorul care trebuie să ne asigure ceea ce punem pe masă. Am analizat opiniile euroscepticilor care sunt tot mai mulţi, opinii potrivit cărora politicile UE sunt depăşite de evenimente, ceea ce ar impune o nouă ordine europeană impusă de actuala situație. Ca orice român responsabil, mă întreb ce beneficii ne-ar aduce această… nouă ordine?

Pentru România, spun economiştii, dacă „noua ordine“ ar însemna dizolvarea UE, s-ar putea traduce în dezastru. Dezastru economic, social, poate mai puţin cultural pentru că aici nu prea s-au găsit „investitori“ care să impună alte reguli. Cel puțin până acum!

Fără sprijin comunitar, în condiţiile în care nimic nu ne mai aparţine şi nici nu mai există din ceea ce am avut cu douăzeci şi şapte de ani în urmă, ar însemna o stare asemănătoare celei de după război când a trebuit să fie totul reconstruit din temelii.

Şi tot ei, economiştii, poate după un calcul de genul „ce-am avut şi ce-am pierdut“, în sens realist însă, au scos în evidenţă faptul că din România s-au furat după 1990 şi până în prezent peste 113 miliarde de dolari, la care se adaugă alte pierderi care ar putea fi comparate cu ceea ce s-a prădat de mai toate imperiile la un loc în decursul istoriei.

Starea economică actuală ne dă dreptul să ne întrebăm, ce n-am da să fim ca la-nceput? Adică, aşa cum eram pe la începutul anilor ’90, de unde am fi putut porni într-o economie de piaţă eficientă şi corect gestionată, fără impostorii înşurubaţi în averea statului care era imensă, cu lichidități şi credite de încasat; impostori care au transformat aceste resurse şi capitalul productiv al ţării în vile şi maşini de lux, în vreme ce în jurul lor „prosperă“ sărăcia.

Aceasta este situația din ţara noastră de care diriguitorii ar trebui să se ocupe, nu doar de construcţia turnurilor de fildeş unde nu-i mai poate atinge nimeni. Fiindcă încă se poate, încă mai avem resurse să putem construi şosele, încă mai avem resurse să putem consolida economia mică şi mare, încă mai avem OAMENI care să susţină raţional politicile menite a  conduce la performanţă şi bunăstare.

Ing.dr.ec Traian Dobre