Oracolul din Valea Lupului: Imperiul IA contraatacă SAU Viitorul sub Borg

Din moment ce am avut un așa mare succes cu articolul precedent despre prezicerea viitorului politic în România după alegeri, părând că am reușit să fiu atât de imparțial (…), încât am fost acuzat de nedreptate și neadevăr de ambele părți menționate (am primit chiar telefoane de la prieteni care mi-au bătut obrazul, deși nu aveau de ce), dovedind faptul că am fost ca un adevărat Nostradamus – adică misterios și lucid, controversat și conformist, în același timp –, m-am gândit să continui ideea, în căutare de mai mult scandal, pentru că, nu-i așa?, doar scandalul ne mai ține pe linia de plutire, restul plictisindu-ne de moarte.

Vorbind de plictiseală. De ce am scris în titlu că „Imperiul IA contraatacă”? Păi, pentru că sună bine, pentru că începe să devină un imperiu, și pentru că a atacat, cândva, fără succes deplin, iar acum revine.

Nu știu câți ați auzit de Star Trek – filmul, serialul TV, cultura, cultul ș.a.m.d. E o producție SF care durează de mulți ani și care, din câte observ eu, a început de ceva timp încoace să nu mai fie chiar SF, ci un fel de dramă contemporană. Ne apropiem cu pași repezi de viitorul reflectat în artă de cele mai ciudate minți…

În această producție există, printre multe altele, o civilizație galactică numită The Borg. Ea este în totalitate robotizată, are ca unică „religie” perfecțiunea și ca unic scop asimilarea tuturor civilizațiilor din Univers. Există „cetățeni” Borg complet robotizați de la A la Z, dar și unii care au fost cândva oameni sau alte ființe vii și au fost ulterior transformați în Borgi. Expresia cu care abordează ei orice altă civilizație este emblematică: Împotrivirea e zadarnică („Resistance is futile”).

Revenind acum la realitate, am avut ocazia să stau de vorbă în ultima perioadă cu numeroși tineri cu vârste cuprinse între 19 și 30 de ani și am observat o caracteristică neîntâlnită la generația de peste 30 de ani: predispoziția de a petrece ore întregi zilnic în universul jocurilor pe calculator. Foarte mulți dintre aceștia mărturisesc chiar că, dacă ar avea posibilitatea, ar petrece tot timpul cu asemenea activitate.

Fără să vreau, m-am gândit la Borgi și la așa-numitul metavers, acel univers care va înlocui la un moment dat realitatea înconjurătoare și în care vom trăi cu toții în mod mai mult sau mai puțin benevol. Un univers care ne va veni de-a gata prin intermediul unor ochelari și căști special concepute, care ne vor înșela simțurile în așa măsură încât nu vom mai dori să ieșim afară niciodată. Acei tineri despre care vorbeam – tinerii de azi, de altfel – sunt deja precursorii tinerilor de mâine, care vor trăi în metavers.

SUA a anunțat la începutul administrației Trump o investiție de 500 de miliarde de dolari în dezvoltarea unor programe/proiecte de inteligență artificială. Asta pentru a contracara ascensiunea fulminantă a Chinei, în principal, și a altor state rivale, în acest domeniu. Cu alte cuvinte, nimeni nu se mai întreabă dacă e bine sau rău, singura problemă reală fiind aceea de a nu fi lăsați în urmă de alții. Poate că unii își mai pun întrebări legate de moralitatea chestiunii, dar fără niciun rezultat. Competiția pentru supremația în IA merge mai departe cu pedala apăsată la maximum.

În consecință, am înțeles din mai multe surse că, în foarte scurt timp – adică până în 20 de ani –, oamenii, împreună cu inteligența artificială, ca partener „strategic” (…), vor descoperi leac pentru toate formele de cancer, acesta ajungând să fie tratat ca o simplă răceală. La polul opus însă, tot în același interval de timp – adică începând de azi până peste vreo 20 de ani –, undeva în jur de 20% dintre oameni vor rămâne fără slujbe, întrucât IA va prelua acele sarcini.

Mergând mai departe cu imaginația, putem prevedea fără greșeală că peste 50 de ani, un procentaj și mai mare de oameni nu va avea ce să lucreze. Și tot așa, într-un viitor relativ scurt, niciun om nu va mai munci.

Întrebarea care se pune, în mod logic, este: ce vor face acei oameni? Și, în plus, cum va mai funcționa sistemul de muncă, al salariilor, pensiilor, asigurărilor etc.? Vor fi produsele și serviciile oferite gratuit oamenilor de către IA? Vor mai exista bani? Cum vor funcționa cererea și oferta? Prețurile? Cum se va mai judeca valoarea fiecărui om și a vieții acestuia?

La cum se dezvoltă toate, aș pune pariu că nici mașinile pe roți, pe care le folosim noi azi, nu vor mai fi utile – e prea multă aglomerație pe străzi. Tot în 20 de ani, cred că acestea vor fi înlocuite de drone cu aceleași funcții: personale, publice, comerciale. Mai în glumă, mai în serios, pe noi, românii, treaba asta o să ne cam frustreze un pic, pentru că tot cam pe atunci vor fi finalizate autostrăzile din România. Doar că acestea vor rămâne pustii la scurtă vreme de la inaugurare. Porțiuni din ele vor servi doar ca parcări pentru drone.

Părerea mea e că și în domeniul artistic IA va prelua controlul. Nu prea vor mai fi scriitori, compozitori, artiști plastici – poate doar dansatori, cântăreți și actori, atât.

Rămâne de văzut cum vom rezolva problema cu bârfa, invidia, gelozia, iubirea, ura – caracteristici intrinseci ale spiritului uman, necesare, vitale, aș putea spune – care nu vor putea fi „rezolvate” de IA, deși se lucrează vârtos și în această direcție: tot în ultima perioadă, am observat că sunt asaltat, pe site-urile de socializare, cu imagini sau clipuri video în care apar femei perfecte. Atât de bine (bune?) făcute, încât aproape că devin irezistibile. Sunt femei apetisante care te privesc cu niște ochi ciudați. Toate sunt generate cu ajutorul IA. Și, citându-l pe Harari, tare mi-e teamă că, în cei 20 de ani menționați mai sus, vom ajunge – cel puțin unii dintre noi – să se îndrăgostească de replici IA ale oamenilor, înzestrate cu calități cu totul excepționale, „cum numai în vis un demon se arată”, și care ne vor îndeplini cele mai intime dorințe fără să crâcnească, fără să facă scandal, fără să ridice tonul, fără să zică nimic despre vreo durere de cap, indispoziție sau oboseală.

În acest sens, chiar mă aventurez să prevăd, în maximum 10 ani, prima căsătorie oficială și recunoscută de un guvern, dintre un om și un robot înzestrat cu IA. Pentru că, citez: „iubirea nu are limite și nu poate fi îngrădită”…

Am mai spus-o și o repet: nu trebuie să ne fie frică de IA. Și am multe motive pentru asta. În primul rând, este inevitabilă, iar când ceva este inevitabil și împotrivirea este zadarnică, încerci un sentiment de liniște. În al doilea rând, n-o să fie chiar rău, pentru că vom scăpa de multe – cele mai multe – dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat de la începuturi și până azi: boli, sărăcie, foamete, bătrânețe, plictiseală. În al treilea rând, pentru că vom putea fi fericiți non-stop, întrucât fericirea va fi pur chimică, iar substanțele și situațiile fericite vor fi cu ușurință oferite în mod controlat și la cerere de IA. Ce altceva ar mai putea conta? Nimic.

Era cât pe ce să uit de calculatoarele cuantice, care ar putea fi chiar și mai influente decât inteligența artificială. Dar deja nu mai pot, imaginația mea s-a terminat. De aici încolo, e libertate absolută. O termin cu prezicerile. Oracolul își ia o pauză lungă, după doar două preziceri…

 

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video