Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Să vezi oraşul acum, în vremuri de bolişte, mai ales la asfinţit, într-o lumină nefirească, fără soare, este o experienţă căreia cu greu îi pot găsi un adjectiv - neliniştitoare în orice caz. Străzile goale, pieţele, intersecţiile, spaţiile cu automobile părăsite - toate îţi generează în suflet o nelinişte venită de niciunde. Până şi blocurile par nepopulate. Mai sunt oameni în ele?
La bisericile din oraş se ţin slujbe fără creştini. Pe Sărărie, la bisericile de acolo, parcă ai intrat înntr-o proză magică latino-americană. Popii cântă în microfoane, dascălii dau răspunsurile, dar nimeni nu este în biserică. Apoi iarăşi preoţii: „Pace vouă tuturooor!” Clopotele răsună nu ştiu cum, în gol, de niciunde spre niciunde. E pretutindeni un fel de aşteptare fără sens. Spaţiile acestea goale interzic orice speranţă. Dar va fi existat vreodată speranţă?
Abia-abia vezi oameni, de obicei în depărtare, spectre care accentuează singurătatea. Iar măştile de pe feţele lor te strâng în spate. Reminiscenţe din filme despre lepre şi alte molime îţi fulgeră prin minte. Totul pare alcătuit din reminiscenţe: clădirile albe cu umbre lungi pe care parcă nu le recunoşti acum, parcurile pustii cu bănci strâmbe, statuile inutile cu oameni pe cai sau cu mâinile făcând gesturi fără noimă. Parcă nu mai trăieşti în contingent. Încremenirea aceasta, lumina nefirească şi umbrele lungi sunt dintr-o distopie. Urmăreşti lumea printr-un geam, în tăcere, lipsit de fondul sonor al universului, ca într-un tablou al lui de Chirico: cu un oraş mort, încremenit, fără oameni, cu umbrele lungi, întinse peste tot. Au rămas doar urmele unei civilizaţii necunoscute, amprenta melancolică a trecerii oamenilor prin lume.
Îmi imaginez că şi-n case oamenii se cufundă în aceeaşi singurătate şi plictiseală ca-n filmele lui Michelangelo Antonioni. Deschid televizoarele, butonează cu înfrigurare, dar nu găsesc nimic nou, nu află unguentul atotalinător al distracţiei, fără de care suntem ca şi morţi (îmi închipui că este al naibii de greu pentru cei nedeprinşi cu lectura, cu privitul în albume sau cu cugetarea). În loc - iarăşi imagini cu oraşe-Hiroshime fără oameni, rămase în picioare prin cine ştie ce bizarerie stevenspielbergiană; şi o voce metalică, un Big Brother, care numără şi numără precum cariul în grindă infectaţii, dezinfectaţii şi morţii, iar apoi îţi dictează: STAI ÎN CASĂ! Şi în toţi - tineri sau bătrâni, albi, mulatri sau negri, analfabeţi sau academicieni - pătrunde aceeaşi gândire de iepure nevrozat şi aceeaşi panică, o frică insidioasă, care roade ca un vierme în măr.
Apoi alţi Big Brother internaţionali, precum OMS, care-ţi urlă în urechi: STAI DRACULUI ÎN CASĂ! Şi alte ordine-dulci, dar tot ordine: „Păstrează legătura cu cei dragi sunându-i în fiecare zi!” etc., etc. Apoi iarăşi - infectaţii, dezinfectaţii şi morţii tot mai mulţi, tot mai fără speranţă; nu morţii în urma accidentelor de maşină (milioane şi milioane anual), nu morţii de cancer sau de afecţiuni pulmonare (tot milioane!), nu morţii în urma poluării, căci murim cu toţii câte un pic, zi de zi, fără să ne dăm seama şi fără ca mass-meduza să strângă şi să răscolească acest subiect cu multele ei braţe. Nuuu! Se bate toba mare pe o singură temă: morţii de COVID-19. Numai ei. Ţine minte, bagă-ţi în cap treaba asta, până ce te apucă tremuriciul, până ce devii tu bătut în cap, tu oricând victimă, tu, potenţial-coronavisatule!
Deschizi calculatorul cu speranţa unei circumnavigaţii computerizate şi a unui ocean pacific de desfătări. Dar tu, biet măgellănel în fotoliu, ai o cruntă dezamăgire. Naufragiezi în pandemia globală on-line. De unde te credeai spectator cu ceva frică în cîrcă, acum nu mai eşti numai înfricoşat martor, ci şi potenţială victimă. Aceasta ţi se sugerează insistent. Şi frica te apasă ca un pietroi pe piept, îţi îngheaţă sângele în vine.
Moartea nevăzută se furişează ca o momâie cu mască, fără coasă şi deloc prostuţă ca Moartea din poveşti, pe care o poţi duce de nas. O vezi, ba n-o vezi, apare şi dispare din umbra clădirilor goale, dar tu ştii că este acolo, mereu acolo, vine din televizor, din mass-media, de la radio-şanţul ţaţelor, iar tu poţi să fii oricând victima ei, poţi să păşeşti oricând de la treapta „sănătos” la treapta mai joasă „infectat”, iar apoi să cobori acolo de unde nu mai poţi coborî - nivelul ultim, „mort”. Ai ştiut teoretic aceste lucruri, dar acum le simţi din postura de potenţială victimă până în vârful unghiilor. Acum înţelegi cu adevărat vorba „ţi se face părul măciucă”.
*
Drept urmare, devii tot mai belicos, căci frica naşte furia, răutatea animalică, de bursuc izolat în bârlog, cum şi tu eşti izolat în casa, care nu-ţi mai pare acasă. Şi muşti. Cauţi sămânţă de zâzanie, cârteşti şi mai mult ca înainte: că apelul Preşedintelui e discriminatoriu... că cele două săptămâni de carantină... că medicii nu-şi fac treaba, asistentele... că ţiganii, mama lor, vin de Paşti şi... că diasporenii... Aşa începe delirul căutării vinovaţilor, căci e musai, nu-i aşa, să existe nişte vinovaţi, întotdeauna alţii, niciodată tu. Aşa apar denunţătorii şi gardienii voluntari recrutaţi dintre cetăţenii cei mai „responsabili şi destoinici”. Urmează apoi alienarea oamenilor şi naţiunilor.
*
Sigur, n-am ajuns acolo, Slavă Domnului! Cea mai mare parte a românilor nu gândeşte aşa. Dar îţi rămâne ca un zaţ de cafea pe fundul sufletului sentimentul că omul nu se schimbă, că la vremuri de restrişte apare fiara din om, care, de pildă, aruncă dezinfectant în camera unei asistente, n-o lasă pe alta să intre în magazin, rânjeşte la căpşunari, bunăoară, sau latră împotriva fierarilor-betonişti, că ei câştigă în Occident, dar „copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă”, cum zicea mai anţărţ Ioan Rus şi cum gândesc în continuare mulţi.
De această parte frustrată a populaţiei să ne temem, de umbrele ei lungi lăsate pe lume. Să ne punem în pantofii ei şi să le punem ştaifurile noastre. De aceea am scris ce-am scris.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |