Oraşe de antichităţi
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Oraşe de antichităţi

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Comunismul a fost o idee proastă, fără discuţie. Aşa ceva nu se poate aplica decât poate într-o societate cu mult mai dezvoltată şi conştientă de sine decât cele existente acum şi cu 50 de ani în urmă. A organiza o ţară întreagă după nişte principii fixe, nivelatoare, înjositoare pentru unii şi înălţătoare pentru alţii, ambele pe nedrept, este o crimă adevărată. Nu poţi neglija cu totul individul, cu unicitatea lui, pentru binele societăţii în ansamblu. Pentru că ăsta e comunismul, ca orice regim totalitar, un sistem care neglijează individul.

Ţara, ca dezvoltare economică şi imagine, a dus-o astfel foarte bine în comunism. Am trecut, practic, în 24 de ani, de la agricultură la industrie, de la analfabetism generalizat, la cultură şi educaţie, dar individul a dus-o din ce în ce mai prost. Ar trebui să se reţină acest paradox. Realizările din timpul comunismului nu au comparaţie cu nicio altă perioadă din istoria României. E ca o paralelă între 1 şi 100. Cu toate acestea oamenii, exact în anii de glorie cei mai buni, erau din ce în ce mai frustraţi şi nefericiţi din multe puncte de vedere.

Astăzi este invers. Ţara o duce din ce în ce mai prost, chiar dacă PIB-ul e mai mare decât în timpul comunismului. Imaginea ei la nivel internaţional, realizările ei locale sunt, în cei 30 de ani de la Revoluţie, la distanţă mare în spate în comparaţie cu epoca ceauşistă. Oraşele noastre, multe înfiinţate de comunişti, sunt la cheremul politicienilor corupţi şi în perpetuă degradare. Abia dacă se mai face pe ici pe acolo câte o stradă, o pasarelă, un parc pentru copii, inaugurate toate cu mare tam-tam de parcă ar fi adevărate minuni pe Pământ. În schimb, la nivel de individ lucrurile stau cu mult mai bine ca în comunism. Mofturile există şi vor fi mereu, dar judecând la rece lucrurile e clar că nivelul de viaţă de azi este superior celui dinainte de 1989. Mâncare este pe toate drumurile şi pentru toate buzunarele, maşini şi case cât vezi cu ochii, restul e can-can.

Cu toate astea parcă nici aşa nu e bine. Ţara întreagă geme, e mizerie peste tot, ceva de nedescris, fără precedent, ce s-a făcut cândva este lăsat în degradare ori vândut la fiare vechi. Nimic nu mai este îngrijit, întreţinut, totul este făcut numai şi numai pentru consum, pentru binele imediat şi comercial al individului. Şi dacă democraţia nu e bună când individul primează, dar nici comunismul când colectivitatea e mai importantă, atunci ce trebuie să facem, ce putem deveni?

Este imposibil să nu te întristezi mergând prin ţară şi văzând gradul de degradare în care se află aceasta imediat ce ieşi din zona în care locuieşti. Sunt atâtea exemple de proiecte începute şi abandonate, încât e un adevărat laimotiv. Localităţi întregi sunt muzee de antichităţi, adică oraşe-fantomă. Am fost, de pildă, la Sulina, cel mai cosmopolit oraş din România al tuturor timpurilor, cândva un porto-franco vizitat de toată lumea, astăzi o ruină care zace în stare de semiconştienţă de-a lungul Dunării. Pe vremea regimului comunist era un punct comercial extrem de important. Aici era o fabrică de conserve cu mii de muncitori veniţi din toate colţurile, şantier naval, cherhanale de colectare a peştelui unde se adunau tone de captură zilnic şi se trimiteau în ţară şi în lume. Astăzi, nici măcar una dintre acestea nu mai este funcţională. Toate sunt abandonate, nişte clădiri-fantomă pe care le prezintă barcagiii ca pe nişte schelete de dinozauri în excursiile lor cu turişti pe fluviu. Pe Nil poate mai sunt astfel de prezentări: "În dreapta aveţi măreţele piramide ale faraonilor, pe stânga puteţi vedea oraşul Cairo de azi, cu mizeria lui cu tot…"

Culmea e că nu doar "înfăptuirile" din trecut sunt lăsate de izbelişte, ci chiar natura însăşi. Canalele din Delta Dunării erau dragate regulat de regimul condamnat, astfel încât vegetaţia şi fauna puteau prospera (toţi oamenii locului, fără excepţie, au confirmat acest lucru şi faptul că în trecut erau mult mai mulţi peşti decât azi, tocmai din această cauză), stuful era recoltat periodic şi metodic din toată delta şi trimis spre prelucrare la alte fabrici cu mii de muncitori din ţară. Azi nimic. Se vorbeşte că există nişte fonduri europene care urmau a fi accesate, dar s-au depăşit termenele, nu s-au îndeplinit condiţiile şi s-au pierdut.

În Sulina este singurul cimitir cosmopolit din ţară unde sunt îngropaţi oameni dintr-o mulţime de naţii, inclusiv piraţi, dar acesta arată execrabil, total neîngrijit, cu bălării cât un călăreţ de înalte şi un gard degradat. Aceleaşi fonduri europene care trebuiau folosite la amenajarea lui au fost pierdute din neglijenţă, ca să nu zic prostie. Farul vechi, cherhanalele, fabrica, şantierul, totul e închis, ruginit, distrus, asemenea navelor eşuate de ani întregi.

Mergeam cu vaporul pe Dunăre şi vedeam în fiecare localitate şantiere dărăpănate, pustii, clădiri distruse de vreme, alternând pe ici pe acolo cu pensiuni noi şi strălucitoare, case la fel de bine întreţinute, şalupe rapide cu turişti veseli, şi nu reuşeam să înţeleg mecanismul prin care o ţară poate funcţiona bine din toate punctele de vedere, atât la nivel de individ, cât şi la cel de colectivitate, de realizări comune de anvergură şi durabile, cum de unora le merge pasenţa şi la noi nu, de ce nu putem avea şi patria ca o floare, şi oamenii fericiţi în acelaşi timp? De ce trebuie doar alternativ?

Malurile Dunării făcute din piatră şi ciment cărate toate de militari şi condamnaţi politici încă dăinuie neatinse şi vor mai dăinui mult timp pentru că nu sunt făcute în China. Au fost clădite cu sânge, cu suferinţă şi cu organizare diabolică, asemenea piramidelor egiptene. Farul nou din Sulina, în schimb, făcut cu fonduri europene are liftul stricat. Lucrătorii trebuie să urce de fiecare dată când o navă intră pe braţul Dunării cei 40 şi ceva de metri până în vârf pe scări spiralate. Când bate vântul turnul farului se mişcă în toate părţile cu un metru, mai mare dragul să te ţii de balustradă. Totul e militarizat acolo sus, avem cea mai tare cameră video din lume făcută cadou de NATO care bate la 30 de kilometri distanţă să ne păzească de invadatori. Suntem foarte bine apăraţi… Înainte de intrarea pe braţ, în mare, e o nava comercială eşuată, abandonată de un afacerist arab. Nu a vrut nimeni să o scoată de acolo, acum e punct turistic. Noroc de asta, avem cu ce ne lăuda, că altfel…

Briscan Zara este scriitor şi publicist.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

După Congresul PNL

Alexandru LĂZESCU

După Congresul PNL

În acest moment pare mai probabilă o formulă de guvern minoritar PNL - UDMR decât una în care să se refacă vechea coaliţie cu USRPlus.

Filmuletul zilei

opinii

Delta lui Bogdan Bârleanu

Nichita DANILOV

Delta lui Bogdan Bârleanu

Pe artist îl obsedează nu atât peisajul în sine, cât relaţia dintre elementele primordiale, apă, pământ şi cer, mirajul pe care îl poţi vedea răsfrângându-se în fiecare bob de rouă sau în fiecare respiraţie a stufului şi a ierbii ce se ridică în văzduh. Adevăratul mister al începutului de lume îl putem regăsi aici. Peste împărăţia apelor, simţi plutind şi azi cuvântul şi sufletul lui Dumnezeu.

Taberele mele

Michael ASTNER

Taberele mele

Prima mea tabără? La Cisnădie!? În vacanţa de iarnă!? Nu ştiu cum am ajuns eu să merg în tabăra aia, de ce, în plus la doi paşi, la circa 40 km de la Apoldu de Sus?

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.