anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

duminica, 03.07.2022

Oraşele secundare ale României şi rezilienţa teritorială (I)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Putem spune despre un teritoriu la scară regională că este rezilient atunci când, expus fiind la un şoc (schimbarea graniţelor, înglobarea într-o altă structură politică decât cea anterioară etc.), are capacitatea „de a-şi reveni, a recupera, a se reconstrui şi a se întoarce la o stare de echilibru şi normalitate.“ (Alexandru Bănică). 

Unele teritorii se adaptează noilor mecanisme şi morfologii spaţiale reconstruindu-şi logica de funcţionare pe aceleaşi centralităţi regionale si pe geometrii apropiate ale axelor majore de transport anterioare şocului; altele, dimpotrivă, suferă perturbări atăt de grave, încât marile oraşe nu-şi mai pot juca rolul de loc central la nivel regional decât cu mare dificultate. În acest ultim caz, teritorialitatea - privită ca mod de practicare al teritoriului, se sprijină pe o logică radical diferită de cea anterioară noii sistemogeneze.

Exemplele le putem identifica cu uşurinţă mai ales în zona marilor interstiţii teritoriale ale continentului nostru. Cel mai adesea, atribuim sintagma de teritorii reziliente primei categorii de teritorii. Regiunile ce se încadrează în această primă categorie sunt numeroase. După cel de-al doilea război mondial, avem exemplul structurilor teritoriale ale vestului si nordului Poloniei, intrate în componenţa acestui stat în urma glisării teritoriale în detrimentul Germaniei, realizată sub presiunea URSS. Deşi cu o structură pe naţionalităţi radical schimbată, Wroclaw, Szczecin, Gdansk sau aglomeraţia urbană sileziană (întregită după război) şi-au conservat statutul de centralităţi regionale. În aproximativ două-trei decenii şi-au recuperat şi forţa demografică şi pe cea economică. Teritoriile din cea de-a doua categorie le considerăm ca având o capacitate redusă de rezilienţă. Din această perspectivă, Moldova apuseană a devenit un astfel de teritoriu în primele decenii ale existenţei statului român.

* * *

Putem afirma că un sistem spaţial vulnerabil la perturbări majore, cum e cazul teritoriilor interstiţiale, în raport cu centralităţile superioare, poate fi rezilient, doar dacă acel spaţiu umanizat are toate atributele unui sistem teritorial. Basarabia incipientă, de la începutul secolului al XIX-lea, fiind o sumă de teritorialităţi disjuncte (Raialele Hotin şi Tighina - aflate sub stăpânirea directă a Porţii şi centrul Moldovei răsăritene, care până în 1812 a aparţinut de statul moldovenesc) ce funcţionau la o scară sub-regională, avea o capacitate redusă de rezilienţă. Însă, odată creată structura teritorială în primele decenii ale apartenenţei la Imperiul Rus, jocul frontierelor de la începutul secolului al XX-lea a relevat exteriorului o structură teritorială rezilientă, ce s-a adaptat noilor condiţii, conservându-şi în linii mari ierarhia centralităţilor şi logica construcţiei spaţiale, indiferent de stăpâni.

Bascularea către o centralitate sau alta are loc într-un proces de sistemogeneză, a cărei durată nu depinde neapărat de scara de referinţă. Deşi unui teritoriu la scară locală îi e necesar un consum mic de energie pentru reorientarea fncţională către un alt centru, timpul necesar adaptării teritoriului local la noua teritorialitate superioară – subregională sau regională - , nu e neapărat mai mic decât în cazul marilor accidente geopolitice generate de retrasarea graniţelor dintre state sau chiar de dispariţia statelor. De ce!? Pentru că în construcţia teritorială viitoare este foarte importantă asimilarea identităţii, o caracteristică de un conservatorism maxim, ce poate subzista mult timp de la schimbarea modului de practicare al teritoriului.

* * *

Cel mai adesea, în cazul modificării graniţelor, noul centru de decizie va gestiona teritoriul controlat tot prin intermediul centralităţilor regionale vechi. Nu are sens un consum suplimentar de energie pentru o „terraformare“ – în cazul de faţă, schimbarea radicală a structurii, atât timp cât vechea structură teritorială a funcţionat şi înainte, bazându-se pe centralităţi existente! Începând din 1918, chiar în condiţiile opţiunii centralizării statale, Cernăuţii, Chişinăul, Clujul sau Timişoara, oraşele regionale ale teritoriilor intrate în componenţa statului român, nu numai că au rămas marile centralităţi regionale, ci chiar s-au şi consolidat, atât demografic, cât şi funcţional, în raport cu vecinătaţile.

Aproximativ egale în 1910, Timişoara (74 mii locuitori) şi Aradul (63,2 mii locuitori fără cartierul sudic Aradul Nou) au avut ritmuri de creştere diferite, capitala Banatului ajungând în 1941 la 125 mii locuitori, iar oraşul de la nord, la aproximativ 80 de mii locuitori. În răstimp, Timişoara s-a apreciat din punct de vedere funcţional, dobândind numeroase servicii importante la nivel regional – Universitatea Politehnică (1920) fiind printre cele mai importante. Unul dintre scopurile primordiale ale acestor implantări a fost crearea unei populaţii urbane cât mai fidele noii structuri naţionale româneşti. Rezultatele nu au întârziat! Dacă în 1910, românii reprezentau doar 10,2% din populaţia Timişoarei (locul al III-lea după germani – 44,5 % şi maghiari – 38,7 %), în 1941, românii reprezentau deja majoritatea relativă (37,15 %, urmaţi fiind de germani – 30,1 % şi maghiari – 19,9 %). Aradul, deşi un oraş mai bine poziţionat în raport cu noua faţadă vestică a statului român, având capacitatea de a evolua spre o centralitate trans-regională (deopotrivă pentru Crişana şi Banat) a fost ignorant de autorităţile române. E posibil ca faptul că românii reprezentau o populaţie de peste 1/3 din structura etnică a oraşului la intrarea în componenţa statului român să fi jucat un rol important în acţiunile noilor autorităţi. Fidelizarea populaţiei acestui oraş nu necesita acelaşi consum de energie. (Pe sâptămâna viitoare).

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Efectul mediatic David Popovici

Nicolae GRECU

Efectul mediatic David Popovici

Banii, decoraţiile şi capra vecinilor sunt subiectele la modă după performanţa tânărului înotător.

opinii

Curentul latinist şi configurarea conştiinţei identitare româneşti moderne (V)

Eugen MUNTEANU

Curentul latinist şi configurarea conştiinţei identitare româneşti moderne (V)

În ultimul foileton al seriei, autorul sintetizează efectele acţiunii curentului latinist din Transilvania asupra configurării conştiinţei identitare româneşti, în special în chestiunile de fixare a normelor limbii literare şi ale ortografiei româneşti moderne.

Crize, amăgiri şi limpeziri

pr. Constantin STURZU

Crize, amăgiri şi limpeziri

Între cei 12 ucenici mai apropiaţi, Mântuitorul a ales şi pe doi care aveau să comită acte de trădare cumplite: este vorba despre Iuda, cel care L-a vândut, şi despre Petru (Chefa), cel care s-a lepădat de trei ori de El, în mod public. Nu ştia Domnul pe cine alege? 

Marele plan urbanistic zonal

arh. Ionel OANCEA

Marele plan urbanistic zonal

Urbanismul este un instrument de planificare spaţială în scopul armonizării funcţiunilor vitale ale oraşului astfel încât forma, imaginea de ansamblu, să povestească despre frumuseţea comunităţii. Ideile urbanistice s-au născut o dată cu locuirea. Astăzi oraşul este un organism atât de complex, de sensibil, încât urbanismul ca disciplină de sinteză trebuie să fie o activitate permanentă, altfel apar fracturile, sincopele în evoluţia spaţiului cu efecte similare bolilor greu vindecabile.

pulspulspuls

Semnificaţii şi coincidenţe stranii legate de disputa mitropoliilor actuale şi viitoare

Semnificaţii şi coincidenţe stranii legate de disputa mitropoliilor actuale şi viitoare

Pentru că ieri am auzit că ne-au cam probozit olecuţă, amical, unele feţe bisericeşti din zona mitropoliei, pe motiv că n-ar fi Fluturelul bocovinean pe atât de isteţ şi influent pe cât ar vrea să pară în lumea asta preoţească, şi că elucubraţiunile alea ale lui cu mitropolie la Suceava n-ar trebui luate prea în serios, ei bine, pentru asta am zis că musai să mai venim cu ceva amănunte pe care unii prelaţi de la Iaşi, fie cu iertare, par a nu le fi sesizat. 

Caricatura zilei

Retragere din Insula Serpilor

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.