Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Oraşele secundare ale României şi rezilienţa teritorială (I)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Putem spune despre un teritoriu la scară regională că este rezilient atunci când, expus fiind la un şoc (schimbarea graniţelor, înglobarea într-o altă structură politică decât cea anterioară etc.), are capacitatea „de a-şi reveni, a recupera, a se reconstrui şi a se întoarce la o stare de echilibru şi normalitate.“ (Alexandru Bănică). 

Unele teritorii se adaptează noilor mecanisme şi morfologii spaţiale reconstruindu-şi logica de funcţionare pe aceleaşi centralităţi regionale si pe geometrii apropiate ale axelor majore de transport anterioare şocului; altele, dimpotrivă, suferă perturbări atăt de grave, încât marile oraşe nu-şi mai pot juca rolul de loc central la nivel regional decât cu mare dificultate. În acest ultim caz, teritorialitatea - privită ca mod de practicare al teritoriului, se sprijină pe o logică radical diferită de cea anterioară noii sistemogeneze.

Exemplele le putem identifica cu uşurinţă mai ales în zona marilor interstiţii teritoriale ale continentului nostru. Cel mai adesea, atribuim sintagma de teritorii reziliente primei categorii de teritorii. Regiunile ce se încadrează în această primă categorie sunt numeroase. După cel de-al doilea război mondial, avem exemplul structurilor teritoriale ale vestului si nordului Poloniei, intrate în componenţa acestui stat în urma glisării teritoriale în detrimentul Germaniei, realizată sub presiunea URSS. Deşi cu o structură pe naţionalităţi radical schimbată, Wroclaw, Szczecin, Gdansk sau aglomeraţia urbană sileziană (întregită după război) şi-au conservat statutul de centralităţi regionale. În aproximativ două-trei decenii şi-au recuperat şi forţa demografică şi pe cea economică. Teritoriile din cea de-a doua categorie le considerăm ca având o capacitate redusă de rezilienţă. Din această perspectivă, Moldova apuseană a devenit un astfel de teritoriu în primele decenii ale existenţei statului român.

* * *

Putem afirma că un sistem spaţial vulnerabil la perturbări majore, cum e cazul teritoriilor interstiţiale, în raport cu centralităţile superioare, poate fi rezilient, doar dacă acel spaţiu umanizat are toate atributele unui sistem teritorial. Basarabia incipientă, de la începutul secolului al XIX-lea, fiind o sumă de teritorialităţi disjuncte (Raialele Hotin şi Tighina - aflate sub stăpânirea directă a Porţii şi centrul Moldovei răsăritene, care până în 1812 a aparţinut de statul moldovenesc) ce funcţionau la o scară sub-regională, avea o capacitate redusă de rezilienţă. Însă, odată creată structura teritorială în primele decenii ale apartenenţei la Imperiul Rus, jocul frontierelor de la începutul secolului al XX-lea a relevat exteriorului o structură teritorială rezilientă, ce s-a adaptat noilor condiţii, conservându-şi în linii mari ierarhia centralităţilor şi logica construcţiei spaţiale, indiferent de stăpâni.

Bascularea către o centralitate sau alta are loc într-un proces de sistemogeneză, a cărei durată nu depinde neapărat de scara de referinţă. Deşi unui teritoriu la scară locală îi e necesar un consum mic de energie pentru reorientarea fncţională către un alt centru, timpul necesar adaptării teritoriului local la noua teritorialitate superioară – subregională sau regională - , nu e neapărat mai mic decât în cazul marilor accidente geopolitice generate de retrasarea graniţelor dintre state sau chiar de dispariţia statelor. De ce!? Pentru că în construcţia teritorială viitoare este foarte importantă asimilarea identităţii, o caracteristică de un conservatorism maxim, ce poate subzista mult timp de la schimbarea modului de practicare al teritoriului.

* * *

Cel mai adesea, în cazul modificării graniţelor, noul centru de decizie va gestiona teritoriul controlat tot prin intermediul centralităţilor regionale vechi. Nu are sens un consum suplimentar de energie pentru o „terraformare“ – în cazul de faţă, schimbarea radicală a structurii, atât timp cât vechea structură teritorială a funcţionat şi înainte, bazându-se pe centralităţi existente! Începând din 1918, chiar în condiţiile opţiunii centralizării statale, Cernăuţii, Chişinăul, Clujul sau Timişoara, oraşele regionale ale teritoriilor intrate în componenţa statului român, nu numai că au rămas marile centralităţi regionale, ci chiar s-au şi consolidat, atât demografic, cât şi funcţional, în raport cu vecinătaţile.

Aproximativ egale în 1910, Timişoara (74 mii locuitori) şi Aradul (63,2 mii locuitori fără cartierul sudic Aradul Nou) au avut ritmuri de creştere diferite, capitala Banatului ajungând în 1941 la 125 mii locuitori, iar oraşul de la nord, la aproximativ 80 de mii locuitori. În răstimp, Timişoara s-a apreciat din punct de vedere funcţional, dobândind numeroase servicii importante la nivel regional – Universitatea Politehnică (1920) fiind printre cele mai importante. Unul dintre scopurile primordiale ale acestor implantări a fost crearea unei populaţii urbane cât mai fidele noii structuri naţionale româneşti. Rezultatele nu au întârziat! Dacă în 1910, românii reprezentau doar 10,2% din populaţia Timişoarei (locul al III-lea după germani – 44,5 % şi maghiari – 38,7 %), în 1941, românii reprezentau deja majoritatea relativă (37,15 %, urmaţi fiind de germani – 30,1 % şi maghiari – 19,9 %). Aradul, deşi un oraş mai bine poziţionat în raport cu noua faţadă vestică a statului român, având capacitatea de a evolua spre o centralitate trans-regională (deopotrivă pentru Crişana şi Banat) a fost ignorant de autorităţile române. E posibil ca faptul că românii reprezentau o populaţie de peste 1/3 din structura etnică a oraşului la intrarea în componenţa statului român să fi jucat un rol important în acţiunile noilor autorităţi. Fidelizarea populaţiei acestui oraş nu necesita acelaşi consum de energie. (Pe sâptămâna viitoare).

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri