anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

Oraşele secundare ale României şi rezilienţa teritorială (IX)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Nu vechimea apartenenţei la statul român a stat la baza deteritorializării agresive a Moldovei apusene, cât mai ales deteriorarea logicii teritoriale de funcţionare. Altădată, areal de tranzit între Baltica - zona nord-pontică - Istanbul, Moldova a ajuns în prezent o fundătură europeană.  Particularităţile logicii iniţiale de funcţionare a statului moldovenesc nu au mai servit într-o manieră directă interesele teritoriale ale noului centru!

Adoptat ca o cale unică de construcţie a teritoriului naţional românesc, centralismul s-a reflectat în metamorfoza teritoriilor componente ale noului stat într-o manieră diferenţiată. Nu numai proiectarea şi construcţia efectivă a teritoriului naţional a afectat logica construcţiilor teritoriale regionale, ci şi contextul regional-european în care a evoluat statul român. Dacă modernitatea difuzată dinspre Europa centrală şi occidentală e una autentică, caracterizată prin propagarea sistemelor rapide de circulaţie (căi ferate, căi rutiere etc.), a industrializării, a urbanizării sau sub aspectele demografice, politice, culturale, sociale sau cele care ţin de modernizarea relaţiilor în interiorul familiei, modernitatea care s-a propagat pe vectorul estic, modelul rusesc/sovietic relevă, mai degrabă, o logică geostrategică şi militară şi nu o difuzie spaţală adaptativă (Violette Rey). Ca urmare, regiunile extrovertite ale României (interfaţa maritimă şi faţada vestică) s-au bucurat de o capacitate de rezilienţă superioară teritoriilor, care din perspectiva centrului, nu îl avantajau din punctul de vedere relaţional (Moldova, de exemplu).

Dobrogea e un teritoriu ce a avut de câştigat prin intrarea în componenţa unei Românii din ce în ce mai centralizate. În Imperiul otoman nu era decât o periferie sumbră, situată pe un nivel administrativ terţiar (parte a unor vilayate ale căror centre de decizie au fost întotdeauna în exterior - Silistra, Ruse sau Varna). În interiorul României, i-a fost construită şi o centralitate - Constanţa, oraş situat într-o poziţie optimă în raport cu Bucureştii, aflat la final de secol al XIX-lea într-o dezvoltare accentuată.

Faţada vestică a României (Banat, Crişana, Sătmarul şi Maramureşul) nu reprezintă un spaţiu cu o consistentă teritorială unică. Lăsând la o parte Banatul (care a intrat doar parţial în componenţa statului roman) şi Maramureşul istoric, atât Crişana, cât şi Sătmarul, inclusiv Baia Mare şi zona din actualul judeţ Maramureş situată la sud-est de depresiunea propriu-zisă, nu reprezintă decât o sumă de interstiţii teritoriale dispuse între Transilvania şi Ungaria, a căror scalaritate se consumă la nivel sub-regional. Oradea, cea mai consolidată centralitate a arealului, nu are capacitatea de a polariza întreaga zonă crişană, ci doar arealul propriului judeţ. Din această căuză, din perspectiva teritorialităţii româneşti, cele două oraşe regionale consolidate ale vestului ţării (Clujul şi Timişoara) îşi adjudecă polarizarea regională a arealului. Mutaţiile în ierarhia naţională a oraşelor importante ale zonei au fost modeste. La fel şi structura teritorială internă a avut dinamici reduse, în ciuda modificărilor unor limite administrative ale judeţelor. Din această cauză, privind sistemul urban românesc, ignorând contextului central şi sud-est european, pare surprinzătoare prezenţa a patru oraşe mari (Timişoara, Arad, Oradea şi Satu Mare) la graniţa de vest a României. Această stare e determinată de faptul că oraşele au apărut şi au evoluat mult timp într-o logică teritorială profund diferită. Teritorialitatea generată de metropolele Budapesta şi Viena a pus în loc două centuri de oraşe secundare şi terţiare, bine evidenţiate în jumătatea estică a fostului Imperiu habsburgic/ austro-ungar. Oraşele româneşti, alături de Kosice, Nyíregyháza, Novi Sad sau Osijek, făceau parte dintr-o a doua centură.

Nici Transilvaniei, teritoriu care nu a avut niciodată în istorie o centralitate dominantă, nu i s-a schimbat prea mult structura şi modul de funcţionare teritorială internă.

Moldovei, însă, i-au fost alterate profund relaţiile dintre componentele sale interne. Lăsând la o parte drenarea instituţiilor de putere politică şi administrativă către Bucureşti, fapt ce a afectat mai ales centralitatea ieşeană, dar şi potenţialul de relaţie la nivelul întregii Moldove, degradarea teritorialităţii regiunii noastre a fost proiectată chiar şi la nivelul micilor centralităţi locale.

Efectele Legii administraţiei din martie 1864 şi ale Legii rurale din august, acelaşi an, s-au perpetuat până în prezent. Doar 26 dintre cele 80 de târguri şi oraşe moldovene şi-au conservat statutul urban, 5 în teritoriile basarabene, pierdute în favoarea Imperiului rus în 1877. Suliţa (2,9 mii locuitori în 1859) sau Ştefăneşti (2,2 mii) nu erau cu nimic mai prejos din perspectivele economice şi demografice decât reşedinţele de judeţ valahe: Târgu Jiu, Călăraşi sau Slatina. Nici Fălciul, Băceştiul, Podu Turcului, Pungeştiul sau Puieştiul, toate cu o populaţie cuprinsă între o mie şi două mii de locuitori, care trăiau în bună măsură de pe urma activităţilor non-agricole, nu erau în epocă mai puţin importante decât oraşe, precum: Slobozia, Băileşti sau Calafat, care şi-au conservat statutul de urbanitate. Reforma agrară a dus la diminuarea, până la dispariţie în anumite areale, a moşiilor boiereşti care erau susţinute şi susţineau la rândul lor numeroasele târguri ale Moldovei, care şi-au construit prosperitatea pe viaţa comercială foarte activă, bazată în principal pe produsele şi materiile prime obţinute în domeniile agricole. Mii de kilometri pătraţi au rămas până astăzi departe de incidenţa polarizării urbane - Colinele Tutovei, Dealurile Fălciului sau mari porţiuni ale Câmpiei colinare a Jijiei.

Nu vechimea apartenenţei la statul român a stat la baza deteritorializării agresive a Moldovei apusene, cât mai ales deteriorarea logicii teritoriale de funcţionare. Altădată, areal de tranzit între Baltica - zona nord-pontică - Istanbul, Moldova a ajuns în prezent o fundătură europeană. Particularităţile logicii iniţiale de funcţionare a statului moldovenesc nu au mai servit într-o manieră directă interesele teritoriale ale noului centru!

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Dan CONSTANTIN

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Iată ce s-ar putea face cu o mai bună colectare a TVA! Rezolvarea acestei probleme ar crea o sursă importantă de venit la buget, şi nu ar mai fi nevoie de creşterea impozitului pe venituri.

opinii

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

Ciprian IFTIMOAEI

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

În vreme ce, în Ucraina, obiective civile şi militare sunt făcute una cu pământul de invadatorii ruşi, în România zonelor metropolitane (polii de creştere economică) se lansează proiecte imobiliare pe bandă rulantă. 

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

Michael ASTNER

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

De la Vinţu de Jos până la Cluj am fost ba trei, ba patru persoane în compartiment. De la Cluj am rămas doar cu o „băbuţă” (aşa i-am zis eu în mintea mea, femeia, bine păstrată şi sprintenă, să tot fi avut cel mult 75 de ani) urcată (am înţeles dintr-o convorbire telefonică de-a ei) de la Deva (şi care mergea şi ea până la capăt, până la Iaşi, adică). 

Creşterea oraşului

arh. Ionel OANCEA

Creşterea oraşului

După reculul din anii postcomunişti, când falimentul industriei ieşene a distrus zeci de mii de locuri de muncă, dezvoltarea Iaşului a fost previzibilă. În fapt este marele pol de atracţie al regiunii Nord-Est şi unul dintre cele mai mari din ţară.

pulspulspuls

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

PULS

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

Auzim prin zona băieţilor de la cumătrie că e mare agitaţie în zona acestora, cu tot sprijinul indirect de care beneficiază ei dinspre palatul cel roznovan, pe motiv că sunt prea şuntaţi de concurenţa pe bune care vine dinafara Iaşului cu bani tot mai mulţi de investit în cartiere întregi de blocuri.

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.