anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Oraşele secundare ale României şi rezilienţa teritorială (VIII)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Discursul istoric cu privire la importanţa regiunilor în constituirea statului român e ambiguu, uneori lăsând impresia unei contribuţii echilibrate a acestora în ecuaţia teritorială a structurii naţionale, alteori devoalând, într-o manieră mai degrabă implicită, rolul primordial al Bucureştiului şi ţării Româneşti.

Indiferent cât ne-am dori noi, locuitorii zonelor marginale, să ni se recunoască un rol mai important în această acţiune, şi indiferent cât vom vorbi despre fie cât de bine ne-a fost nouă împreună, fie despre sacrificiul teritorial al Moldovei, din perspectiva politică şi teritorială, acreţia statului român s-a produs în jurul Bucureştiului şi al hinterlandului său politic iniţial - ţara Românească. Noi am dat construcţiei naţionale doar elemente cu impact efemer - primul conducător de stat, primul premier etc., pe când sudul le-a pus în loc pe cele perene - în primul rând centrul de difuzie al unei puteri din ce în ce mai autoritare cu teritoriile sale periferice.

Organizarea de tip centralizat a administraţiei a impus o structură teritorială naţională dominată de la vârf de un singur oraş, ce s-a detaşat mult în raport cu celelalte oraşe secundare româneşti. Din nefericire, România e un teritoriu unde există un conflict activ între morfologia de ansamblu a spaţiului teritorialităţii naţionale şi maniera centralizată de gestionare a resurselor. Spaţiul românesc e unul echilibrat din perspectiva raportului între diversele trepte de relief, aşa cum învăţăm în prima oră de Geografia României şi e traversat de văile unor râuri mari, chiar şi de cel mai important fluviu european, ce sunt capabile să faciliteze relaţii. Uităm însă că unele dintre aceste forme sunt dispuse în geometria naţională, astfel încât se comportă mai degrabă ca bariere greu de învins în comunicarea dintre diversele fragmente teritoriale, decât ca elemente care să susţină complementaritatea dintre regiuni şi coeziunea naţională.

În aceste condiţii, Capitala, centralitatea superioară unică, nu e suficientă funcţionării eficiente a statului român. Absenţa metropolelor regionale sau a unor clustere urbane care să aibă o masă critică suficientă dezvoltării unei economii puternice la nivelul regiunilor pun în pericol însăşi existenţa funcţională a structurii naţionale. Acest fapt nu va afecta pe viitor geometria politica a României, ci se va reflecta în reorientarea funcţională a teritoriilor periferice, situate departe de incidenţa metropolitană bucureşteană, spre o metropolă externă, dar mai apropiată.

Din perspectiva structurilor teritoriale, reţeaua urbană reprezintă armătura, reţeaua de centralităţi ordonate scalar în jurul căreia se organizează sistemul. Caracteristică fundamentală a unui teritoriu, centralitatea nu este un produs exclusiv al geometriei. Ca reper şi ca element structurant, centralitatea este un construct mai degrabă cultural, un produs, deopotrivă social, economic şi politic. Centralitatea nu e unică; în funcţie de repere şi de scara de analiză, vorbim mai degrabă de o succesiune de centralităţi, intuite şi explicate de geografii germani W. Christaller şi A. Lösch în modelul locului central. Centralităţile se ordonează trans-scalar: cele locale tind să se agrege în clustere, subordonându-se unor localităţi urbane de talie mai mare şi mai bine situate în raport cu geometria relaţiilor spaţiale. Acestea din urmă pot genera centralităţi superioare, ce au capacitatea de a insera micile organizări spaţiale obţinute până la scară globală.

În realitate, sistemele teritoriale nu au o structură atât de simplă şi de ordonată ca în cazul modelului locurilor centrale, un model care e construit pe numeroase constrângeri spaţiale (spaţiu omogen, izotrop şi care generează forme de organizarea regulate - izomorfie). Unele linii de forţă ale spaţiului (văile largi ale unor râuri sau zonele de contact geografic) pot genera veritabile axe urbane ale căror incidenţă teritorială poate ajunge până la nivelele scalare superioare - uneori transnaţionale. O bună parte a regiunilor europene îşi bazează logica de funcţionare pe axe urbane: Italia (Emilia-Romagna, Puglia, Genova), Franţa (Auvergne - Rhône - Alpes), Polonia (Pomerania, Kujawy-Pomerania, Subcarpatia etc.). Mai mult, acolo unde există zone de convergenţă majoră sau alte tipuri de favorabilităţi ale spaţiului (bogăţii subsolice, de exemplu), structurile urbane axiale capătă consistenţă, transformându-se în areale de mari dimensiuni, uneori de talie regională - nucleul dur al Europei, suprapus în mare parte bazinului renan, ce reprezintă una dintre cele mai complexe structuri spaţiale la nivel continental, concentrând zeci de milioane de persoane şi o bună parte a economiei europene, din Elveţia şi până în Olanda şi Belgia (Randstadt Holland, Rhein-Ruhr, Rhein-Main etc.).

În România lucrurile sunt ceva mai simple, pentru că majoritatea structurilor teritoriale depind de centralităţi, cumva disjuncte, dacă ar fi să ne raportăm la forţa de interacţiune a zonelor europene amintite anterior. Dar avem o excepţie - Moldova, un teritoriu a cărui existenţă şi persistenţă în timp a fost datorată axelor urbane suprapuse marilor relaţii trans-continentale, relicte în prezent, dar încrustate adânc în morfologia de ansamblu a reţelei urbane regionale. (Pe săptămâna viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.