Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Mai trăim într-o lume în care deciziile fundamentale aparţin statelor separate şi angrenate în jocul politicii de putere sau am intrat într-o altă zonă: o hegemonie universală, o lume a blocurilor macroregionale, o armătură de organizaţii globale întrepătrunse, o reţea de sate mai mult sau mai puţin interconectate?
Am sugerat, în textul de săptămâna trecută, că am putea vorbi de o schimbare în ordinea mondială dacă am asista la modificări semnificative la nivelul unui ansamblu de trei dimensiuni importante ale politicului: configuraţia interstatală a puterii, principiul de legitimare a ordinii socioeconomice interne, modelul etic privilegiat pentru individ. Nu am încercat să ierarhizez aceste dimensiuni şi nici să avansez praguri arbitrare care să „detecteze” o eventuală nouă stare, pentru că aceasta ar fi fost o strategie contraindicată într-un domeniu în care schimbarea se produce treptat, dezordonat şi imprevizibil. Dacă vom intra cândva într-o nouă etapă, o vom simţi, chiar dacă n-am fost în stare să o anticipăm teoretic şi chiar dacă ne va fi greu s-o explicăm. Dar am recomandat să privim către cele trei dimensiuni importante.
Mai trăim într-o lume în care deciziile fundamentale aparţin statelor separate şi angrenate în jocul politicii de putere sau am intrat într-o altă zonă: o hegemonie universală, o lume a blocurilor macroregionale, o armătură de organizaţii globale întrepătrunse, o reţea de sate mai mult sau mai puţin interconectate, altceva? Mai vorbim de câteva mari stiluri concurente de justificare a distribuţiei bunurilor şi a puterii conducătorilor într-o societate sau am ajuns într-o zonă diferită: forţă nudă fără comentarii, o unică voinţă supraumană, religia universală a ştiinţei sau poate altceva? Avem la dispoziţie, în mare, aceleaşi variante de comportament la capătul cărora aşteptăm armonia între binele individual şi cel public sau constatăm că gama de opţiuni ni s-a modificat radical, că există o variantă aproape unanim îmbrăţişată sau poate chiar una obligatorie - spre exemplu, din imperativul justiţiei istorice sau al supravieţuirii speciei?
Dacă tindem să acceptăm raţionamentele de mai sus, probabil că interesul şi curiozitatea noastră se vor îndrepta spre posibilitatea ca anumite evenimente majore să deschidă procese transformatoare, în loc să stăm cu pixul şi carneţelul pregătite pentru a bifa schimbarea. Separat, dar mai ales luate împreună, criza financiară din 2008 (astăzi) şi cea generată de pandemia COVID-19 (miercurea viitoare) pot fi abordate din acest unghi.
Prin tot ceea ce a declanşat, drama financiară din 2007-2008 a pus în cauză mai multe arene ale globalizării, înţeleasă aici drept un proces prin care fluxurile transregionale în diversele arene de interacţiune (finanţe, comerţ, producţie, circulaţia ideilor, a oamenilor, a microorganismelor generatoare de epidemii, dar şi cele axate pe putere şi violenţă) îşi extind aria, se intensifică şi devin tot mai rapide. Globalizarea are nevoie de adjective pentru toate aceste dimensiuni. E clar că între ele există legături şi că niciodată - nici în 2007-2008, nici acum - nu sunt toate egal afectate. Dar, revenind la criza financiară, întrucât problema a fost detectată la nivelul mecanismului de propulsie a economiei (şi, de aici, a altor zone) spre viitor, nu ar trebui să ne surprindă faptul că tentativele de reparare, temperare şi control au luat forma unor încercări de reconsolidare a bazelor sistemului, aşa cum au fost ele enunţate mai sus.
Tocmai pentru că este extrem de importantă, să lăsăm pentru final chestiunea pluralităţii statelor-naţiune, ca actori decisivi în reafirmarea logicii sistemului. Aşadar, să constatăm că schimbările în privinţa principiilor de legitimare a ordinii socioeconomice nu au fost extraordinare. Nu am avut parte de criza generală a modelului capitalist, ci de o conjuncţie de presiuni pro-reformă. La margini, iar nu în nucleu, s-a simţit cel mai acut unda de şoc, condamnând imediat sau în perspectivă proiecte precum socialismul arab recoafat. Fără a neglija efectele populismului în lumea dezvoltată, vremurile mai grele cu care s-a confruntat în toţi aceşti ani vechiul asociat al pieţei libere, democraţia liberală, nu seamănă cu epoca Weimar şi aşa mai departe, lista poate continua.
Coborând la nivel individual, desigur că toate căutările deja începute pentru găsirea unor noi căi de practicare a virtuţii civice s-au văzut întărite graţie spectacolului trist al lăcomiei iraţionale propagate vertical, de sus în jos, în societate. Între ele se numără şi cele centrate pe înfrăţirea cu mediul ambiant sau pe afirmarea viguroasă a unicităţii şi diferenţei. Dar, deşi e bine să nu exagerăm în direcţia continuităţii, trebuie să remarcăm modul în care s-au întărit proiecte deja cunoscute, precum cel bazat pe comuniunea cu cei de aceeaşi limbă sau religie, pe altarul valorilor şi modurilor de viaţă tradiţionale. Nu s-au descurcat prea rău, însă, nici propovăduitorii vechiului individualism cumpătat de sorginte nord-europeană protestantă, mai uşor de armonizat cu linia de producţie decât cu birourile băncilor de investiţii.
În fine, nefiind o prea mare aglomeraţie de salvatori de ultimă instanţă, a rămas la latitudinea vechilor state-naţiune să încerce limitarea dezastrului. Aceste reacţii, mai mult sau mai puţin reuşite, s-au bazat tocmai pe logica durabilă a sistemului internaţional de state. Cel mai semnificativ intrus, Uniunea Europeană, a avut şi cel mai mult de suferit, iar reţeta de salvare a venit nu de la Bruxelles, ci în principal de la Berlin. Întâlnirile de tip G20 sau coordonările interbancare au completat inovativ reţetele clasice de tip FMI/Banca Mondială, în acordurile persistente ale refrenului potrivit căruia statul şi-a atins nadirul. Un refren ce suna bizar pentru cei care, spre exemplu, doreau să scape de un stat dezagreabil creând altul nou sau, de ce nu, să revină în centrul scenei secolului XXI prin deja consacratele metode ale secolului XIX - achiziţia de teritorii.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Reguli de igienă orală corectă pentru copii, în funcție de vârstă (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |