De Business

Punem punctul pe știi

Crochiuri Economice

Organizare fiscală pro-colectare. Anii interbelici

marți, 28 mai 2024, 03:00
4 MIN
 Organizare fiscală pro-colectare. Anii interbelici

Între multele cauze ale slabei colectări bugetare adesea le regăsim pe cele de ordin organizatoric. Din totdeauna s-a pus această problemă, decidenții încercând variate formule – restructurări peste restructurări, inovări perpetue de proceduri, schimbări de șefi frecvente etc. – mai ales în ultimele două-trei decenii. Chiar în zilele noastre se încearcă a imprima unele accente organizatorice instituției antifraudei fiscale (DGAF), dintre cele regăsite cândva în cazul Gărzii financiare. Să nu uităm, această din urmă pomenită instituție a fost mai demult una de elită a finanțelor publice românești, purtând amprenta „Finanzkorps” (”„moștenită” fiind de la Imperiul Austro-Ungar). Până la desființarea acesteia din anul 1949 (având o întrerupere în funcționare în perioada 1927-1932), s-a dovedit a fi de însemnătate esențială pentru realizarea obiectivelor financiar-bugetare ale statului.

În România, ceea ce a reprezentat Garda financiară, modul acesteia de organizare și funcționare etc., a constituit o continuare a ceea ce s-a preluat de la Imperiul Austro-Ungar, în Transilvania și Bucovina, în anul 1918. Explicația este dată de faptul că după destrămarea Imperiului, în care își avea originea din prima jumătate a Secolului al XIX-lea, Garda financiară – cunoscută ca având responsabilități aparte de control și supraveghere a bunurilor impozabile – și-a păstrat activitatea în statele succesoare.

Aceasta se baza pe o funcționare după standarde militare (avea propriile cazărmi/sedii și echipamente necesare desfășurării activității – mijloace de transport, armament etc.), structura specifică fiind una de tip ierarhic. Personalul propriu (inițial „finanți”) includea inspectori, subinspectori, comisari, supraveghetori și veghetori. Atribuțiile acestora erau direct legate de controlul și supravegherea taxelor indirecte și a taxelor de consum, precum și de monitorizarea producției de băuturi alcoolice, fabricilor de bere, distileriilor și activității vamale din frontieră. Sistemul de salarizare era unul special (stimulare suplimentară în funcție de „capturile” efectuate în favoarea statului/Fiscului etc.).

Apoi, aceiași „finanți” se bucurau de recunoaștere și respect în fața societății și de autoritate în raport cu comercianții/contribuabilii inspectați. Mai mult, cei din cadrul inferior şi mijlociu, precum şi şefii de secţii, erau obligați să locuiască în cazărmi, fiind supuși unui set de reguli stricte referitoare la serviciu și conviețuire. Birourile Gărzii erau, de asemenea, situate în cazărmi și funcționau neîntrerupt în zilele lucrătoare, iar în zilele de duminică și sărbători, doar până la ora 12:00.

Citește aici integral Ziarul de Business nr. 8

Unul dintre criteriile de recrutare a personalului era ca respectivii candidați să nu fie căsătoriți. Cu toate acestea, în mod excepțional, căsătoria era permisă pentru cei având gradul de la guard principal în sus, cu aprobarea comandantului Gărzii financiare. Pentru a obține permisiunea de a se căsători, raportul către Comandament trebuia să aibă anexate certificatul de bună purtare, certificatul de naștere și actul de dotă pentru persoana cu care se intenționa să se încheie căsătoria. În situația în care funcţionarii ar fi contractat căsătorii fără aprobare, aceștia se îndepărtau deîndată din serviciu.

„Adaptările” instituționale din perioada României Mari s-au bazat pe numirea (încă că de la început) ca inspector general (Comandant) a excepționalului „finanț” – Ștefan Zopa, care provenea din Corpul Superior al Finanților din Austria, fiind cât se poate de familiarizat cu funcționarea acestei instituții. Acesta, „fiind format în școala austriacă, își începuse cariera în Bucovina înainte de Marea Unire și a continuat să activeze acolo până la întreruperea temporară a activității Gărzii financiare din anul 1927. A fost cunoscut pentru corectitudinea sa exemplară, fiind atât drept, cât și exigent cu subalternii săi. Ștefan Zopa a contribuit semnificativ la transformarea Gărzii financiare într-o instituție de elită a finanțelor românești.

El a introdus reguli stricte, cum ar fi limitarea șederii unui înalt funcționar al Gărzii în aceeași locație la cinci ani, și a impus restricții severe pentru membrii familiei funcționarilor, care nu puteau lucra pentru companii ce ar fi putut genera conflicte de interese (…)” (https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=62089). Același Ștefan Zopa a fost cooptat în elaborarea și aplicarea reglementărilor legate de reluarea activității Gărzii financiare în anul 1932 (fiind păstrat la comandă următorii cinci ani). Legea monopolului alcoolului (din 22 Aprilie 1932) a readus instituția pe bazele originale ale acesteia, cu personalul său anterior, în bună parte veterani care activaseră în precedenta formulă organizatorică, în calitate de inspectori, agenți etc.

Altfel spus, Garda financiară a fost acum, într-un fel, reînființată, funcționa pe întreg teritoriul României, cu Ștefan Zopa ca inspector general, și ajungând să dispună de un efectiv de 500 membri (1933-1934) (https://www.scribd.com/doc/49661486/istoria-garzii#). Regulamentul de serviciu și organizare al Gărzii financiare din 1 Februarie 1935 s-a dovedit a fi printre cele mai bune acte normative de acest fel (M.Of., Partea I, nr. 27 din 1 Februarie 1935). Dispoziţiile acestuia se refereau la aspecte importante ale activității Corpului, precum: atribuţiile, modul de organizare şi de funcţionare – poziţia, disciplina, condiţiile de recrutare, înaintările, mutările, drepturile şi obligaţiile personalului.

Rezultatele erau remarcabile: datorită bunei organizări instituționale, eficiența în colectarea impozitelor individuale depășea cu mult cea a impozitelor directe. Cu toate acestea, schimbarea politică postbelică a reorientat radical relațiile economice, România trecând de la modele „capitaliste” la alinierea cu „lagărul socialist”.

În consecință, nu a constituit o surpriză foarte mare faptul că, prin Decretul nr. 346 din 1 Decembrie 1949, s-au creat toate bazele ca Garda financiară să se transforme în Miliția economică (subordonată Ministerului Afacerilor Interne). Evident, devenită instituție de forță tipic socialistă/comunistă, nu mai avea competențe foarte importante în materie fiscală.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii