Orașul de acum un secol: spicuiri din presa vremii
„Orgia hoţilor la cârciuma din Piaţa Halei; au făcut gaură în zid”. Grozăvie mare în centrul Iașului, exact acum 100 de ani. Ce scria presa?
Cea mai cunoscută cârciumă din Iașul anului 1925, cea a comerciantului de băuturi alcoolice Michel Weinstein, a fost scena unui jaf inedit în noaptea de 20 spre 21 noiembrie. O bandă de hoți a pătruns în cârciumă printr-o gaură făcută în zidul dinspre piața Halei. Ce a urmat, aflăm din presa vremii.
Răzbiți de frig, hoții „au golit o baterie întreagă de sticle de rom, cogniac şi alte bunătăţi”. Apoi au dat iama în pastramă și salamuri, au spart tejgheaua, de unde au furat 3.500 de lei și s-a retras prin aceeași gaură din zid. Comisarului Ciudin îi revenea sarcina de a-i descoperi pe „fericiții chelfii”, nota autorul articolului det acum un secol (disponibil pe platforma Ziarele Arcanum).
În presa ieșeană de acum un secol, reportajele despre micile păcate ale orașului se scriau cu o naturalețe care astăzi pare literatură. Așa se întâmplă și cu textul publicat la 21 noiembrie 1924 în ziarul Lumea.
Hoții au pătruns în cârciumă printr-o gaură săpată în zid
Totul începe cu o prezentare pe măsura vremurilor: „Cea mai vestită cârciumă din Iași, Michel Weinstein din Piața Halei, a fost în cursul nopței de eri, teatrul unei adevărate orgii bachice. Eroii acestei petreceni fac parte din o bandă de spărgători, care și-au pus în gând să prade acest local”. Niciun detaliu în plus și nicio nuanță care să umbrească intenția naratorului: hoții nu doar că au spart cârciuma, au transformat-o într-un fel de refugiu domestic, cu focul înlocuit de alcool și cu frigul alungat printr-o încălzire „interioară”.
Relatarea continuă cu precizia unui anchetator care n-are nevoie de stenograme: „Hoții au pătruns în cârciumă printr’o gaură săpată în zidul casei. Gaura a fost făcută în zidul care dă în piața Halei. Pătrunzând în cârciumă, hoții care erau răzbiți de frig s’au gândit să se ‘încălzească’ mai întâi.” Iar încălzirea aceasta pare să fi mers atât de bine, încât vizitatorii clandestini păreau să se simtă în vertita cârcimă mai degrabă ca niște oaspeți întârziați, nu ca niște infractori.
În doar câteva rânduri, autorul articolului revine cu un amestec de uimire și amuzament: „Și așa de bine s’au încălzit că în timp de peste 2 ceasuri au golit o baterie întreagă de sticle de rom, cogniac și alte bunătăți.” Doar că, așa cum remarca ironic ziaristul, „băutura fără îmbucătură nu merge”, așa că „au mai golit şi cârligele de păstramă uscată şi salamurile ce atârnau în cui. Nici cutiile cu conserve şi sardelele n’au fost dispreţuite”.
„Petrecerea a durat până în zorii zilei, în acelaș haz”
Ceea ce urmează este aproape o scenă de film mut: sticle goale, conserve desfăcute, monede aruncate pe jos, totul în lumina slabă a unei cârciumi abandonate peste noapte. Hoții nu s-au grăbit. „Petrecerea a durat până în zorii zilei, în acelaș haz”. Abia atunci s-au întors la la motivul inițial al „vizitei”: „Spre a nu pleca cu mâna goală, hoții au spart tejgheaua, unde se afla suma de 3500 lei.”
Banii au fost împărțiți cu aceeași seninătate cu care au fost golite sticlele. Ba, chiar, gazetarul interbelic surprinde un detaliu care îi apropie pe acești spărgători de personaje de teatru: „Şi-au împărţit frumos ultime pradă, şi au început să se joace cu monezile „cap sau marcă”.
Se vede, că aveau buzunare sparte: s’au găsit pe jos câteva monede”.
Textele din presa ieșeană a anilor ’20 surprind lumea orașului așa cum era: simplă, improvizată, cu mici drame și hoții transformate în scene de viață. Episodul din cârciuma lui Michel Weinstein rămâne o mostră de umor involuntar, dar și o fereastră spre un Iași mai sărac, mai înghețat și mai înclinat spre povești pe care astăzi le citim cu un zâmbet, nu cu o sprânceană ridicată.
În acest caz, ieșirea hoților din „teatrul orgiei bahice” s-a făcut prin același loc pe unde au intrat, fără grija că autoritățile ar putea apărea: „Hoții s’au furișat din cârciumă tot pe gaura pe unde și-au făcut intrarea.” Iar finalul este aproape nonșalant: „Dl. comisar Ciudin a deschis o anchetă, pentru descoperirea fericiților cheflii, care au plecat și cu bani, după ce s’au ghiftuit o noapte.”
Cârciumarul păgubit nu și-ar fi recuperat prejudiciul
Comisarul Ciudin nu și-a făcut treaba prea bine, de vreme ce la începutul lunii decembrie, un hoț prins în timp ce spărgea un depozit de spirt avea să-și recunoască și spargerea de la cârciumă. „Adus la Comisia IV și în urmă la Siguranță, individul care are abea 19 ani, a mărturisit că este și autorul spargerei de la cărciuma Weinstein”, nota același ziar ieșean din 3 decembrie 1925. De data aceasta, Gh. Crețu, cum îl chema pe hoț, ar fi „rupt belciugele magazinului Goldenberg din strada Anastasie Panu și după ce a tăiat o tăblie din ușa a doua, a pătruns în depozit, unde a spart saltarul”. Hoțul, prins de sergentul „care-și făcea razia obișnuită în pont și a observat belciugul rupt”, nu a vorbit despre complici.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Cât despre cârciumarul păgubit, Michel Weinstein, nu am găsit dovezi că și-ar fi recuperat prejudiciul. Numele său apare însă în presa ieșeană din următorii ani: în mai 1927 devenea membru al nou-constituitei „Banca de Credit și Industrie” – Societate anonimă pe acțiuni cu sediul în Iași. Participarea sa era de 100.000 de lei (100 de acțiuni dintr-un total de 7.500).

O altă înșelăciună notorie a vremii
Iar în august 1933 ziarul bucureștean Argus relata că Michel Weinstein un alt comerciant, Freim Schneer, au fost implicați într-un caz de înșelăciune judiciară petrecut la Iași și au fost condamnați pentru organizarea unei licitații fictive. Totul a pornit de la o creanță pe care Weinstein o avea asupra lui Mendel Hirschorn, proprietarul unui imobil. Weinstein „voia cu tot dinadinsul să pună mâna pe casa d-lui Hirschon pentru o sumă infimă”, dar nu mai existau și alți ofertanți la licitație. În aceste condiții, cârciumarul a convins un alt comerciant să participe formal la licitație, simulând astfel o competiție reală. Hirschorn a contestat procedura, acuzând că licitația a fost trucată. Tribunalul i-a condamnat pe cei doi la trei luni de închisoare și plata unor despăgubiri de 250.000 lei. Deși au fost achitați ulterior în urma opoziției, procurorul și Hirschorn au făcut apel, cerând condamnarea pentru escrocherie.
Publicitate și alte recomandări video