Cei care urcau zilnic zeci de trepte ca să întoarcă ceasurile, scoşi anticipat la pensie

Orologiile din turnurile Iaşului, întoarse şi reglate prin GPS de pe telefon

sâmbătă, 24 iulie 2021, 02:03
5 MIN

Un atelier de ceasornicărie din Iaşi a apelat la bani europeni ca să devină mai performant. Acum, graţie fondurilor UE accesate prin Programul Operaţional Regional, reglează şi câteva dintre orologiile vestite ale oraşului. Intitulat „Dezvoltarea unor procese inovatoare în cadrul atelierului de ceasornicărie VALITEO“, proiectul a mai adus la „clinica de ceasuri“ un aparat de sudură în puncte, un strung cu dispozitiv de confecţionat roţi dinţate, un dispozitiv pentru repararea pivoţilor la ceasurile de perete, o maşină cu ultrasunete pentru curăţat ceasuri etc. Povestea lui Adrian Rotariu, ceasornicar şcolit unde altundeva decât în Elveţia, şi a atelierului său minune dotat pe bani europeni, pe larg, în rândurile următoare.

Când aţi intrat ultima dată într-o ceasornicărie? Sunt atelierele acelea mici-mici în care te şi miri că poate să se mişte în largul lui cineva care face ceva minuscul să ticăie. Dar, de fapt, la cât de mic e mecanismul la care se uită printr-o lupă, nici spaţiul din jur – plin cu un instrumentar cu vârfuri care de care mai ascuţite – nu poate să fie prea mare. S-ar pierde „jucăriile“ aduse aici pentru ca ceasornicarul să le readucă la viaţă. Să le repornească şi să le regleze ticăitul constant ca un ritm cardiac în ton cu secundele.

Un asemenea atelier, încă şi mai ascuns – deşi e „la bulevard“-, funcţionează la doi paşi de redacţia Ziarului de Iaşi. E o ceasornicărie în care nu doar că se fac ceasurile să meargă din nou, dar care ţi le şi arată – demontate până la ultima rotiţă şi montate la loc, strălucind parcă de bucurie că merg din nou.

Cel care le redă cadenţa timpului le pune şi poveştile pe blog. Vorbim de ceasuri de marcă, de ceasuri moderne, cu cadrane clasice sau futuriste, dar şi de ceasuri banale, pe care mulţi le purtăm la mână ca accesoriu vestimentar sau doar pentru că e mai comod să aflăm rapid cât e ora.

Mecanica fină de pe blog

Ceasornicarie.ro e pagina cu poveştile ceasurilor sosite în atelierul care tot aşa se numeşte, precum blogul. Hublot 1240 Unico, Audemars Piguet, Alpina, Zenith… ceasuri noi şi vechi, zgâriate sau prăfuite, toate venite aici să-şi caute salvarea şi strălucirea de odinioară, au „scrisoarea medicală“ istorisită pe blog. Cu patru ani în urmă, cei de aici au apelat la fonduri europene ca să doteze atelierul cu aparatură performantă. Pe lângă un sistem de iluminat menit să alunge umbra de pe orice detaliu, unsprezece maşinării au fost achiziţionate prin Programul Operaţional Regional. Pe unele poţi să le vezi lucrând atunci când ajungi aici cu ceasul „bolnav“. Una dintre ele ţine câteva ceasuri din acelea de mână şi le învârteşte uşor în toate poziţiile. De fapt, aici e perioada de „convalescenţă“, care imită condiţiile activităţilor zilnice obişnuite: odată pus la mână, ceasul e întors, scuturat, mişcat energic sau lent în toate direcţiile. Rostogolit fără încetare mai mult timp, ceasul va arăta la final ce reglaj îi mai trebuie în aşa fel încât să arate ora corect, fără să o ia înainte sau să rămână în urmă.

Ultrasunete: ticăit sănătos

Tratamentul ni l-a dezvăluit Adrian Rotariu, doctorul de ceasuri de aici. Pasionat de peste 35 de ani de mecanismele delicate şi precise, el a apelat la banii europeni ca să crească competitivitatea atelierului şi calitatea serviciilor. Intitulat „Dezvoltarea unor procese inovatoare în cadrul atelierului de ceasornicărie VALITEO“, proiectul a mai adus la „clinica de ceasuri“ un aparat de sudură în puncte, un strung cu dispozitiv de confecţionat roţi dinţate, un dispozitiv pentru repararea pivoţilor la ceasurile de perete, o maşină cu ultrasunete pentru curăţat ceasuri etc. Şi numărul angajaţilor a crescut.

Dar, dincolo de cei 162 de mii de lei ai proiectului (108 mii, partea nerambursabilă de la Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est), stă ceva mult mai de preţ: pasiunea. După ce a terminat cursurile şcolii din Arad, în 1986, de unde a primit certificatul de ceasornicar, Adrian a reuşit să prindă după revoluţie un stagiu în Elveţia, adică în ţara ceasurilor. 

Între timp, şcoala din Arad a încetat să mai pregătească ceasornicari. Dar internetul e în continuare plin de referiri la unitatea de învăţământ a cooperaţiei meşteşugăreşti din oraşul de pe Mureş – singura care pregătea bijutieri, ceasornicari, meseriaşi în alte meserii din domeniul mecanicii fine.

De ce nu se mai aude noaptea ceasul Mitropoliei

Stabilit la Iaşi, Adrian Rotariu a crescut afacerea, la propriu, de la ceasurile de mână la ceasurile care domină oraşul. Care ieşean n-a ridicat privirea către turnurile Mitropoliei sau spre cel al Mănăstirii Bărboi, să vadă cât e ceasul? Orologiile instalate aici au fost automatizate, iar istoria modernizării marilor cadrane se regăseşte alături de poveştile celor mici pe ceasornicarie.ro.

Aşa am aflat, şi ne-a explicat şi părintele Dosoftei Şcheul, mare ecleziarh la Catedrala Mitropolitană, că ceasurile din turnuri care arată ora spre centrul Iaşului sunt reglate automat prin GPS, că nu mai bat la fix şi la sfert de oră după 8 seara. Mai mult, ele pot fi controlate de la distanţă, adică nu mai trebuie să urce nimeni pe scări până la 40 de metri înălţime ca să „întoarcă“ ceasul şi să-i regleze acele. Totul, cu un calculator de proces montat de Adrian, care poate fi programat în funcţie de solicitări: „să sune la fix, să sune la sferturi, să sune ziua, să nu sune noaptea; de asemenea, să poată fi controlat de pe smartphone“.

Catedrala – restaurată cu fonduri europene, la fel ca Mănăstirea Bărboi (unde încă e şantier) – dă acum ora exactă prin bătăile clopotelor. „În zilele Majestăţei Sale, Regelui României – Carol IIU şi Archipastoriei Mitropolitului Moldovei şi Sucevei – Josif, cu concursul DD-lor N. Drossu şi Sc. Pastia – membrii în Comisiunea de Administraţie a Restaurărei Bisericii Mitropoliei Jasi la anul 1883. Casier secretar al Comisiunei Theodosie Protopopescu. Collin Horloger a Paris. Asedat de N. Ostapovici- ornicar“, este inscripţia de pe cele trei clopote ale ceasului, al căror dangăt este inconfundabil.

În Iaşi mai sunt câteva orologii care domină oraşul. Cel mai cunoscut, ceasul cu carillon care cântă Hora Unirii din turnul Palatului Culturii, încă are un îngrijitor doar al lui. Pentru celelalte însă, pentru care timpul s-a oprit sau curge altfel, ar trebui prescris un tratament de recondiţionare. Şi asta cât mai urgent: are cine îl face…

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii