anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 26.09.2020

Otravă şi prostie veche (I)

GALERIE
catalin onofrei
  • catalin onofrei
- +

Recurgeţi la următorul experiment mental: închipuiţi-vă că, în mai 1990, Ion Iliescu şi FSN au luat decizia istorică de a nu mai intra în lupta electorală.

Din perspectivă electorală, de vreo 30 de ani zice-se că tot alegem între două rele: unul mai mare, celălalt mai mititel. Consider afirmaţia adevărată, chiar dacă apare ca evident faptul că nu toţi dăm răului politic aceeaşi definiţie.

În schimb, raportându-mă strict la aceste trei decenii, mi se pare complet falsă propoziţia potrivit căreia numele răului este interşanjabil; ceea ce, din punct de vedere politic, era doar rău în 1996 poate deveni foarte rău în 2000, şi - invers - ceea ce părea diabolic în 2004 s-ar putea transforma în ceva acceptabil în 2012.  

După 1989, singurul rău foarte mare, devastator, ruinător, care a îmbolnăvit de moarte România a fost Partidul Social Democrat. Sub toate acronimele sale: FSN, FDSN, PDSR, PSD. Şi sub toţi liderii lui: Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, Dăncilă, Ciolacu. Partid bolşevic, cultivând cu nesaţ minciuna, demagogia, populismul deşanţat, PSD nu a urmărit niciodată un proiect naţional, fie el oricât de banal. De 30 de ani, singurul scop al pesediştilor a fost de a-şi salva gâturile, întâi de ghilotina anticomunistă, apoi de cea anticorupţie. Pentru a-şi atinge scopul, au distrus fără remuşcări economia naţională, au năşit clanurile de interlopi, au umplut ţara de pomanagii şi au dereglat complet administraţia, educaţia şi sănătatea. Personal nu mai cred că, în timpul vieţii noastre, a „ceauşeilor” (a elevilor de liceu ori a studenţilor din decembrie 1989), România îşi va mai reveni din mizeria în care a băgat-o PSD. Dar le doresc înţelepciune celor ce vor veni după noi.  

Vor sări indignaţi unii, susţinând că şi celelalte forţe politice din ultimele trei decenii - Constantinescu şi CDR, Băsescu şi PDL ori Iohannis şi PNL - nu-s cu nimic mai bune. Şi totuşi există o diferenţă vizibilă între corupţii pesedişti şi cei nepesedişti. E suficient bunăoară să urmărim măsurile luate de guvernele PNŢCD - cel mai înjurat partid după 1989 - spre a descoperi că atât Ciorbea, cât şi Vasile, şi mai ales Isărescu au încercat în felul lor - mai dezlânat (Ciorbea) ori mai logic (Isărescu) - să elimine câte ceva din haosul semănat de PDSR. La fel s-a întâmplat, mai târziu, şi cu executivele din vremea lui Băsescu şi Iohannis. Pe de altă parte, niciodată, dar niciodată, pesediştii (chiar când au avut ceva rezultate la guvernare, precum cabinetul Năstase) nu au recurs la măsuri nepopulare - dure, dar drepte - oricât de necesare ar fi fost ele pentru ţară. Nu vă miră că PSD, deşi a deţinut deseori o putere uriaşă, nu a realizat reforma administrativ-teritorială, deşi a pomenit de atâtea ori de importanţa ei extraordinară? Dar ce reforme au făcut pesediştii? (Singurul ministru inovator din Educaţie, pedelistul Funeriu este şi azi blestemat de sindicatele din învăţământ fiindcă nu s-a sfiit să scoată la iveală şpăgile şi tarele din domeniu. În schimb, incompetenta Andronescu e mângâiată pe creştet!)

Nu neg, şi forţele anti-PSD au avut gradul lor de corupţie şi au devenit tot mai corupte cu fiecare an petrecut la guvernare. Însă - în esenţă - nu îmbogăţirea, jaful şi păstrarea/ înmulţirea privilegiilor de tot felul au reprezentat principala lor preocupare (deşi nu s-au dat în lături nici ele de la aceste îndeletniciri), ci identificarea unei guvernări mai eficiente pentru categorii diferite de populaţie. Că nu au reuşit mai deloc în încercările lor este o altă poveste, o parte din vină purtând-o chiar - oricât de penibil sună expresia - „moştenirea dezastruoasă” lăsată de PSD.

Ca să vedeţi dacă îmi daţi dreptate ori ba, recurgeţi la următorul experiment mental: închipuiţi-vă că, în mai 1990, Ion Iliescu a luat decizia istorică de a nu mai intra în lupta electorală considerând că atât el, cât şi FSN şi-au îndeplinit menirea de a organiza primele alegeri libere după multe decenii de comunism (şi alte dictaturi). Cum aţi vedea România de azi: la fel ca acum, mai frumoasă, mai urâtă?    

Pun rămăşag că şi cei mai vajnici apărători ai lui Ion Iliescu s-ar codi destul de mult înainte de a răspunde. Şi tot ar da-o cotită. Pe data viitoare!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Spinoasa problemă a jucătorului U21

Nicolae GRECU

Spinoasa problemă a jucătorului U21

FRF trebuie să schimbe urgent modificarea de acum doi ani pentru a se evita situaţiile tragicomice din Liga I

Filmuletul zilei

opinii

Despre smerenia necesară a celor care ne cer votul

Eugen MUNTEANU

Despre smerenia necesară a celor care ne cer votul

Suntem în campanie electorală. Ni se solicită, cu aparentă deferenţă, votul! Pe cei care ne cer votul îi invit la mai multă decenţă, sau chiar la oarecare smerenie, adică umilinţă.

Ale lui Dumnezeu şi ale Cezarului

pr. Constantin STURZU

Ale lui Dumnezeu şi ale Cezarului

Ne întrebăm adesea: până în ce punct suntem datori să facem ascultare? Limitele ascultării de orice fel de autoritate, bisericească sau lumească, sunt păcatul şi apostazia (lepădarea de credinţă). Este extrem de important să avem aceste repere mai ales astăzi, când suntem chemaţi să evităm două extreme. 

Vocea de înger

Alex VASILIU

Vocea de înger

Ar fi interesant de cercetat destinele unor muzicieni marcate de cel mai sensibil, mai dificil, mai înşelător, mai frumos instrument - vocea. Un instrument ce nu îţi promite întotdeauna succesul imediat, pe viaţă, chiar dacă ai talent uriaş, exersezi în fiecare zi cât este nevoie şi norocul e de partea ta în clipa/ clipele esenţiale. Un instrument prevăzut încă din faza „proiectării” cu senzorul ce dezvăluie exact configuraţia psihică, arhitectura umană a interpretului. Elena Moşuc este un caz plin de învăţăminte.

pulspulspuls

Tractoristul dipotatului Moş Vilă

Tractoristul dipotatului Moş Vilă

Băbăeţi băă, oare de unde a scos dârvarul ăsta deştept Grămadă (zis şi Moş Vilă), încă dipotat de Iaşi vreo două-trei luni în trupa marinerului, tot felul de specimene ciudate de pus pe liste, că-ţi vine să-ţi pui mâinile-n cap, nu alta, când vezi atâta tupeu ghiolbănesc şi nesimţire crasă? 

Caricatura zilei

Afiș

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.