anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

sambata, 04.02.2023

Pacea de la Ruginoasa: Cum au fost îngropate ciomegele războiului în vestita comună

GALERIE
Ruginoasa bataie traditionala2
  • Ruginoasa bataie traditionala2
- +

Moare o tradiţie veche de când lumea, sau se pune în sfârşit capăt unui obicei nedemn şi barbar? Pentru al doilea an consecutiv, tradiţionala bătaie cu ciomege de la Ruginoasa nu va mai avea loc decât simbolic. „Gata, tradiţia a murit...“, spun cu regret sătenii. Pregătirile pentru bătaia de la Ruginoasa din ultima zi a anului încep, de regulă, încă de la Crăciun. Cu toate acestea, de doi ani, Poliţia şi jandarmii au oprit încăierarea tradiţională, şi asta pentru că de fiecare dată se lăsa cu sânge, cu oase rupte, iar unii ajungeau în stare gravă la spital.

Sătenii sunt însă nemulţumiţi că în acest fel le moare o tradiţie cu care au crescut, obicei lăsat de părinţi şi de bunici încă de pe vremea domnitorului Cuza. „Dom'le, Cuza are palat la noi în sat. Eu am prins obiceiul ăsta de la străbunii mei, era şi pe vremea domnitorului. De ce să ni-l ia acuma?“ Umilirea vlăjganilor voinici ai satului a fost maximă acum doi ani, când au fost puşi de autorităţi ca, în loc de ghioagele lungi şi noduroase, să se bată cu coceni de porumb. Fără a lua obiceiului apărarea sau a-l înfiera, reporterii „Ziarului de Iaşi“ au fost acolo, pentru a vedea cu ochii lor cum moare o tradiţie atât de veche, dar atât de violentă, şi vă relatează în rândurile ce urmează sentimentele contradictorii şi diverse ale localnicilor dintr-unul din cele mai cunoscute localităţi rurale ieşene în întreaga ţară.

Nici anul acesta, bătaia tradiţio­nală de la Ruginoasa nu va mai avea loc. Cu toate acestea, obiceiurile de iarnă nu sunt interzise, ci chiar încurajate, dar obiectele contondente nu sunt permise. În urma unei şedinţe publice care a avut loc miercuri, de la ora 11, la Ruginoasa, la care a participat şi prefectul Iaşului, dar şi membri ai consiliului local de la Ruginoasa şi membri ai comunităţii, s-a stabilit modul de desfăşurare  a evenimentelor din data de 31 decembrie anul curent. Adică de mâine. „Obiceiurile se vor desfăşura la fel ca în ultimul an. Cei din Ruginoasa se vor putea costuma, vor putea păs­tra tradiţiile, vor putea merge să-l ure pe primar, însă sunt inter­zise obiectele contondente“, a precizat locotenent Ionuţ Catană, pur­tător de cuvânt al Grupării de Jan­darmi Mobile Bacău, cea care se ocupă de Ruginoasa.
 
Decizia luată în urma şedinţei de miercuri este considerată una bi­nevenită de către primarul de la Ruginoasa, Dănuţ Nechifor. „Ceea ce am decis în urma şedinţei, de a fi interzise obiectele contondente, cred că este o decizie binevenită. Pâ­nă acum, lucrurile luau o turnu­ră care nu ne făcea cinste. Să spe­răm că pe viitor vom putea transforma obiceiurile într-un festival, iar primul demers l-am făcut anul acesta“, a specificat primarul de la Ruginoasa. Astfel, mâine, de la ora 13, circa 15 formaţii, care vor prezenta diferite obiceiuri din zonă, se vor întâlni în faţa Centrului Cul­tural din Ruginoasa. „Noi sperăm ca aceste tradiţii să evolueze, iar, pe viitor, tradiţiile să ne aducă un alt renume faţă de cel de până acum“, a concis primarul.
 
O tradiţie de sute de ani
 
An de an, în dimineaţa de 31 de­cembrie, în jurul orei patru sau cinci dimineaţa, când soarele încă nu a apărut pe cer, bărbaţii din Ru­gi­noasa, care deja au plănuit totul de la Crăciun, obişnuiau să se întâlnească la una din case lor, îşi puneau măştile ce cântăresc cinci sau şase kilograme, îşi luau bâtele şi porneau spre toloacă. Totul are, în acea dimineaţă, aerul unui mit. Afară se disting doar umbre, iar bărbaţii par nişte uriaşi cu măştile lor pe cap, iar tălăncile care le sunt atârnate de brâu îi fac să sune ca o herghelie de cai. Tradiţiile încep însă să moară, iar în fiecare an, tot mai puţini tineri sunt dispuşi să participe la obicei, din cauza riscului de accidentare sau pur şi simplu pentru că cei mai mulţi au plecat la muncă în afara ţării.
 
Cei care încearcă însă să mai ţină tradiţia vie pornesc spre centrul sa­tului, unde se aliniază în faţa duş­manilor, umăr la umăr, şi încep să sară în sus, lăsând din când în când să cadă măciuca peste masca ina­micului. Totul pare un joc de copii sau un dans al unor titani care în­cearcă să sperie anul vechi şi spi­ritele rele. În ultimii doi ani, obiceiul însă nu s-a mai ţinut, sătenii motivând că poliţia şi mediatizarea negativă i-au oprit pe tineri să ducă mai departe tradiţiile. Totuşi, localnicii spun că semnificaţia acestui obicei este încărcată de istorie şi mit, iar frumuseţea lor este de puţini înţeleasă. „Se spune că obiceiurile de la noi ar fi de pe vremea lui Cuza, când arnăuţii, care au salvat-o pe Mărgăriţa Cuza, ar fi ieşit mascaţi“, explică Cristina Ioa­na Axinia, directorul Centrului Cul­tural din Ruginoasa. Deşi aceasta este doar o legendă, câteva documente atestă că, în 1954, acest obicei exista. Încă de atunci, tinerii din sat îşi făceau măşti cât mai urâte, din piei de oaie şi din blană de oaie, pe care le coseau deasupra caschetelor din armată. „Bătrânii spun că, după război, erau foarte multe fete în sat şi puţini bărbaţi, şi de aceea s-a făcut un pact, ca nimeni să nu-şi ia ne­vastă din altă parte. Abia prin 1965 ei au început să-şi ia soţii şi din alte sate, şi atunci acest obicei a luat o altă turnură“, povesteşte directorul Centrului Cultural. Pe atunci, bătaia era de fapt lupta dintre anul vechi şi anul nou, între Deal şi Vale. Dacă câştiga anul nou, însemna că va fi  un an bogat şi prosper, iar dacă cel vechi era câştigător, anul ce urma nu ar fi fost la fel de roditor. 

Autorităţile, „distrugătorii de tradiţii“
 
Din 1965 „bătaia de la Rugi­noasa“ a mai căpătat un sens, şi anu­me că cei care vor câştiga îşi vor putea alege nevasta din satul respectiv, puteau să organizeze balurile şi aveau un fel de autoritate în faţa celorlalţi. În perioada respectivă nu existau bâtele de astăzi, ci se fo­loseau doar harapnice, cu care flăcăii se şfichiuiau între ei. „Cam prin 1967 au început să folosească bâtele“, îmi explică Cristina Ioana Axinia. Cu toate acestea, lupta era doar „o bătaie amicală“, şi abia după Revoluţie au început să degenereze lucrurile. „Civilii, cei care nu se cos­tumau, au început să strice lucrurile, şi Poliţia. Înainte tinerii veneau, se ciondăneau un pic şi apoi plecau acasă, şi nu ţin minte să fi fost vreodată un incident“, spune directorul Centrului Cultural din Ruginoasa.
 
Localnicii ţin la tradiţia lor şi încearcă să explice tuturor că, dacă regulile sunt respectate şi participă doar cei mascaţi, nu se poate întâmpla nimic rău. „Obiceiul era ca, pe la ora cinci dimineaţa, tinerii să se adune în secret, să se mascheze în linişte, ca să nu ştie de unde vin, şi să meargă pe toloacă“, povesteşte nea Dumitru, un bărbat de 58 de ani, în putere, care încă mai participă la tradiţie. „E un obicei din moşi strămoşi, şi până acum doi ani nu ştiu să fi fost vreun incident. Şi atunci s-a întâmplat nenorocirea pentru că băiatul a venit ameţit, nu şi-a asigurat masca şi a primit un par în cap. În rest mai erau cu mâinile sclântite, dar foarte rar“, îmi povesteşte bărbatul. De mai bine de 40 de ani vine la întâlnirea de pe 31 decembrie, şi nu a lipsit aproape în niciun an. „Îmi iau masca pe cap, mi-o asigur bine, ca să nu poată să-mi cadă de pe cap, iar de la gât în jos sunt îmbrăcat doar cu o bundă sau o flanea mai groasă, ca să pot ridica mâinile şi să dau cu băţul“, îmi descrie bătrânul echipamentul său. Cu toate astea, în afară de câteva vânătăi, nu a păţit niciodată nimic. 
 
Acesta îmi explică că de fapt nu există nici o rivalitate între cei din deal şi cei din vale, iar toată „cion­dăneala“ este doar pentru a păstra un obicei. „După Revoluţie a devenit mai periculos, după ce a intervenit poliţia şi s-a dat în presă, că până atunci nu se întâmpla nimic. Vina este a celor care nu se costumează, vin ameţiţi şi se bagă şi ei la bătaie“, îmi explică bărbatul. Tot din cauza lor participă cu frică acum, pentru că cei care nu au treabă cu obiceiul mai vin cu cuţite ori cu ace. 

Ciondăneala „amicală“
 
Totul este atent planificat, ceata de tineri stabileşte de dinainte locul fiecăruia în grup şi îşi face un plan pe care trebuie să-l respecte. Mascaţii stau uniţi, umăr la umăr, iar loviturile vin doar în măştile confecţionate din mai multe rânduri de piei şi burete, cusute deasupra unei căşti din metal sau unui tuci. „Nu simţi nimic când îţi dă în mască. E mai mult la intimidare. Na, îţi mai vine una peste mâini, dar dacă ceata stă unită, nu are cum să se întâmple ceva“, spune nea Dumitru, ridicând ameninţător mâinile lungi ca nişte lopeţi deasupra capului, ca să imite o lovitură.
 
În Ruginoasa încep să se păstreze din ce în ce mai puţine obiceiuri, iar faţă de anii trecuţi, abia dacă au mai rămas jumătate, şi asta din cauza lipsei banilor. „E scump să tocmeşti muzica. Costă vreo 80 de milioane, iar oamenii nu mai au de unde. Mai trebuie să plăteşti şi băieţii, să le dai de mâncare, iar la urmă vezi că mai trebuie să pui de la tine bani“, îmi explică nea Dumitru, care a organizat de mai multe ori mălănci, cum se numesc cetele. „Oricum, ju­mă­­tate dintre obiceiuri au dispărut. Nu s-au mai ţinut, nu mai sunt bani, şi dacă mai intervine şi Po­liţia, o să dispară şi ăsta de pe 31 decembrie.“
 
Chiar dacă „ciondăneala“ durează doar cinci minute, după care tinerii se împrăştie la casele lor, „toată ţara vorbeşte de bătaia de la Ruginoasa, dar nimeni nu se interesează ce se întâmplă de fapt“, se plânge nea Dumitru. Nimeni nu vorbeşte nici de întâlnirea de la amiază, când bărbaţii se strâng din nou cu toţi în centrul comunei, purtând de această dată alte măşti, frumoase, viu colorate, tot din piele de oaie, dar cu broderii de mărgele. Atunci formeză grupuri numite mălănci, cu arnăuţi, cu şefi de formaţie, îşi iau lăutari şi ies toţi pe toloacă, cum se numea înainte centrul satului, unde dansează şi cântă. „Înainte de Revoluţie erau câte 24 sau 35 de formaţii a câte 30 de membri fiecare, iar acum abia sunt cinci“, îşi aminteşte directorul Cen­trului Cultural din Ruginoasa. Îm­preună cu caprele, cu cerbii, curcanii, dar şi cu celelalte obiceiuri de Anul Nou, aceştia mergeau prin întreaga comună, iar de cum se lăsa seara începeau să colinde casele unde erau fete de măritat. „Acest obi­cei dura la noi cam până de Bo­botează. Acum, poate nici pe 1 ia­nuarie nu se mai face ceva“, spune cu tristeţe Cristina Ioana Axinia.
 
Cu toate acestea, în Ruginoasa se depun acum eforturi pentru păstrarea tradiţiilor, însă se încearcă transformarea acestora dintr-o bătaie celebră în toată ţara într-un festival de iarnă. Iar localitatea are istoria necesară, câteva obiective turistice, iar frumuseţea costumelor şi jocul arnă­uţi­lor, curcanilor şi cerbilor ar putea trans­forma Ruginoasa într-un ade­vărat obiectiv turistic de sărbători. Poate şi bătaia ar putea fi păstrată: dar acea bătaie a lui nea Dumitru, nu a celor beţi...

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Stupida lex, sed lex!

Nicolae GRECU

Stupida lex, sed lex!

Stimaţi suporteri, nu contează că înjuraţi, aveţi grijă pe cine înjuraţi.

opinii

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (XI)

Eugen MUNTEANU

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (XI)

Lunga pledoarie pro domo a tânărului asistent universitar continuă în ampla scrisoare adresată profesorului Balan, tatăl fetei pe care și‑o dorea de soție.

Blocul, pacoste sau nevoie?

arh. Ionel OANCEA

Blocul, pacoste sau nevoie?

Spre sfârşitul comunismului din România, posibilitatea obţinerii rapide a unui apartament la bloc era reală. Majoritatea populaţiei urbane trăia în cartiere de locuinţe colective. Ambiţiile partidului comunist au fost anularea proprietăţii private, demolarea caselor cu grădină şi mutarea proprietarilor în apartamente cu chirie modică. Aproape au reuşit. 

Ca piatra-n lac

Radu POPESCU

Ca piatra-n lac

Până nu demult, atunci când Rusia încă se simțea aproape ca acasă în Republica Moldova, Kremlinul nu avea prea multe bătăi de cap legate de posibilele aspirații ale Chișinăului de a se apropia de Uniunea Europeană. Chiar și după 2009, momentul dispariției din prima linie a lui Vladimir Voronin și a comuniștilor moldoveni, primele guverne reformatoare și proeuropene de peste Prut erau temperate repejor de către Rusia atunci când mergeau parcă mai des în vizită la Bruxelles decât la Moscova.

pulspulspuls

Prind sau nu cei doi penali de la Iaşi listele? Nori negri deasupra filialei, trimişi de Ciucă

Prind sau nu cei doi penali de la Iaşi listele? Nori negri deasupra filialei, trimişi de Ciucă

Ce vă spuneam noi mai pe alaltăieri, stimaţi telespectatori, cum că alde nea Mihăiţă şi dom’ Costel nu ar sta deloc pe roze acuma la alesul liniilor directoare în vederea abordării anului electoral 2024? 

Caricatura zilei

Pițuțurlică

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.