Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Istoricii ieşeni consideră că suntem îndreptăţiţi să ne atribuim acest titlu. Prezentăm ce argumente au aceştia, dar şi câteva momente mai puţin cunoscute din timpul Primului Război Mondial, când capitala României s-a mutat la Iaşi.
Iaşul este unul dintre oraşele din ţară care va sărbători sâmbătă, 1 decembrie, împlinirea a 100 de ani de la momentul reîntregirii României. Însă istoricii ieşeni argumentează că, de departe, Iaşul are cele mai mari drepturi să îşi atribuie titlul de „Capitală a unirii“, în contextul în care de Iaşi se leagă toate cel trei uniri din istoria românilor: în anul 1600, Mihai Viteazul a declarat la Iaşi unite cele trei principate, în 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales întâi domn al Moldovei, iar la Iaşi s-a decis unirea şi formarea României, iar în 1918, când conducerea ţării era retrasă la Iaşi, sub asediul Puterilor Centrale, delegaţiile de bucovineni, basarabeni şi transilvăneni au tratat în clădirile simbol ale oraşului unirea ţării de după finalul războiului.
Cea mai nouă apariţie editorială care consfinţeşte atât rolul Iaşului, cât şi principalele momente din istoria ţării legate de parcursul unificator este cartea „Centenarul Marii Uniri la TVR“, editată de istoricul Gheorghe Iacob, profesor universitar doctor al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Aceasta a fost lansată ieri, 29 noiembrie, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iaşi în prezenţa autorului, directorul TVR Iaşi, Vasile Arhire, a istoricului Sorin Iftimi, a directorului BCU, conf.dr. Ioan Milică, şi a profesorilor universitari Daniel Condurache şi Daniel Şandru. Volumul prezintă 23 de emisiuni moderate de prof.dr. Gheorghe Iacob la TVR Iaşi cu privire la istoria României în contextul unirii de acum 100 de ani şi aduce în vedere mai multe elemente inedite cu privire la rolul Iaşului în acest proces.
Nimeni nu a luat în considerare retragerea la Iaşi
Unul dintre acestea este faptul că retragerea de acum 100 de ani la Iaşi nu a fost prevăzută de conducerea ţării. Încrederea în victoria pe frontul de luptă, după intrarea în război din 1916, a fost atât de mare încât nu a fost prevăzut un plan de rezervă în cazul în care vom fi împinşi să ne apărăm.
„Nu a existat un proiect al retragerii la Iaşi. La un moment dat, anumite ministere încep oficial, dar nu public, să mute arhivele şi stocurile la Iaşi. A urmat tezaurul Băncii Naţionale, al Casei de Depuneri, tot felul de ministere şi instituţii şi-au mutat la Iaşi aceste bunuri, fără a fi un demers oficial. Ieşenii văd cu uimire tot mai multe trenuri venind sub pază militară, mutându-se în depozitele de la Banca Naţională de pe Ştefan cel Mare tot felul de valori. Pe 12 - 25 noiembrie este o decizie oficială, Parlamentul este convocat la Iaşi pentru luna decembrie“, a precizat istoricul Ovidiu Buruiană.
Istoricii citează în acest sens şi file din jurnalul Reginei Maria, care, în însemnările din perioada 1916-1917, când se afla în trenul spre Iaşi, care a poposit timp de două săptămâni în gara din Zorleni, aceasta se întreba „unde mergem, încotro mă duc? Niciodată nu am plecat mai nepregătită la un drum atât de lung“.
Procesul mutării spre Iaşi a început efectiv în octombrie 1916, vârful a fost atins la final de noiembrie, început de decembrie, când populaţia a început să vină masiv către capitala Moldovei, iar procesul s-a terminat până la finalul anului, când evenimentele au fost punctate de tragedia de la Ciurea, accidentul feroviar în urma căruia şi-au pierdut viaţa aproape 1.000 de persoane. Însă istoricii ieşeni punctează faptul că a mai fost o retragere planificată, pentru care insistau şi ruşii - retragerea Armatei şi a Casei Regale la Odessa, unde să se refacă pentru a putea intra în ofensivă, moment în care a existat şi riscul ca Iaşul să fie abandonat.
„S-a luat acest fapt în calcul către iarna lui 1917, eventualitatea retragerii către Rusia, şi există mărturii care atestă această preocupare şi acest efort. Vedem o suplimentarea trenurilor între Iaşi şi Odessa, dar şi reflectarea în presă a acestei posiblităţi. Ea a fost luată în calcul, dar fără să existe un plan riguros, bine pus la punct“, a declarat Ionuţ Nistor în cartea citată.
Pădurea din Copou, pusă toată la pământ
La momentul marelui refugiu, Iaşul avea o populaţie de circa 80.000 de locuitori şi în timp de câteva luni a ajuns de cinci ori mai mare, la 400.000. Deşi a existat şi o reticenţă, dar şi o acceptare a ieşenilor a acestei situaţii, istoricii vorbesc despre unele consecinţe care nu sunt la fel de bine rememorate - unul dintre ele ar fi tăierea aproape în întregime a pădurii care exista pe Dealul Copoului pentru lemne de foc şi alte foloase în mai puţin de doi ani, cât România era comasată la Iaşi.
„Oraşul era lipsit de această infrastructură necesară pentru a cuprinde noua Românie, atât partea oficială, cât şi partea neoficială. Trebuie să avem în vedere că, în Moldova, în momentul respectiv era un exces de populaţie greu de înţeles astăzi; populaţia Moldovei la nivelul anului 1914 era în jur de 2,2 milioane de locuitori, iar cu armata rusă şi cu refugiaţii se dublează“, a spus Ovidiu Buruiană.
Acesta a mai precizat că primarul de atunci al Iaşului, Gheorghe Mârzescu, a fost nevoit să găsească mai multe soluţii pentru a putea primi refugiaţii şi, după ce bunăvoinţa ieşenilor s-a încheiat, a fost nevoit să impună obligaţii la case particulare şi instituţii pentru a primi refugiaţi, inclusiv structuri administrative. Astfel, cele mai cunoscute repere ale găzduirii de acum 100 de ani se regăsesc la Palatul Universitar din Copou, unde au fost primite mai multe ministere, în Aula Magna „Carmen Sylva“ a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, care era atunci Aula Universităţii din Iaşi, ţinându-se şedinţele Senatului României. Camera Deputaţilor s-a întrunit la sediul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“, regele Ferdinand a stat la Muzeul Unirii, în timp ce Regina Maria, în casa care este astăzi Palatul Copiilor.
Pierderi de război: de cinci ori bugetul oraşului pe un an
Un rol deosebit de important în acea perioadă l-a avut generalul Berthelot şi cu misiunea franceză, care au venit la Bucureşti şi s-au retras la Iaşi odată cu administraţia. La finalul războiului şi plecarea regelui şi a reginei din Iaşi la finalul lui 1918, s-a făcut o evaluare şi s-a constatat că Iaşul a suferit destul de mult. Ca şi în 1859, când mutarea capitalei la Bucureşti a dus la o stagnare a evoluţiei, la nivelul anului 1918, Iaşul, care era deja la un nivel mai scăzut al dezvoltării economice, a rămas într-un stadiu precar.
„Se remarcă o anumită înapoiere a Iaşului, un stadiu economic precar, peste care s-au adăugat distrugerile de război. Primăria, împreună cu structurile din subordine, a făcut rapoarte care au arătat că pavajul era distrus, gunoaiele erau neridicate de trei ani de zile, apa lipsea prin defecţiunile permanente ale conductei proaspăt date în 1914 în folosinţă, Timişeşti-Iaşi, lipseau motoare bune, performante, la uzina electrică, şi au fost distruse unele clădiri importante“, a precizat Ionuţ Nistor.
Acesta a adăugat că o primă estimare a pierderilor la nivelul anului 1919 era apreciată la 25 de milioane de lei, în condiţiile în care bugetul oraşului era de 5,5 milioane. Până la nivelul anului 1926, Iaşul primise circa 13 milioane de lei în contul acestor pierderi de la statul român. Însă la finalul războiului, istoricii spun că recunoştinţa întregii ţări faţă de capitala Moldovei era atât de mare încât erau discuţii despre realizarea unui pelerinaj anual la Iaşi, pentru a aminti de refugiul administraţiei şi de rezistenţa până la capăt, idee care însă nu s-a mai concretizat nici în primii ani după unire.
Cuvinte cheie: + iași capitala unirii, pădure copou, capitală iași
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Amenzi de 100.000 € dacă îți vinzi casa prea ieftin. Ce sumă trebuie să ceri pentru a nu fi anchetat
Cu câte sute de lei crește pensia la recalculare? Cum diferă sumele după județ? Anunț oficial
Profesor condamnat pentru agresarea sexuală a unei eleve. Daune de 35.000 de lei de achitat minorei
Apare un nou tip de concediu plătit în România. Cine va putea beneficia de el
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |