Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Iaşul - Capitală a Unirii

Pădurea din Copou, pusă toată la pământ. Momente mai puțin cunoscute de acum 100 de ani

GALERIE
iasi
  • iasi
- +

Istoricii ieşeni consideră că suntem îndreptăţiţi să ne atribuim acest titlu. Prezentăm ce argumente au aceştia, dar şi câteva momente mai puţin cunoscute din timpul Primului Război Mondial, când capitala României s-a mutat la Iaşi.

Iaşul este unul dintre oraşele din ţară care va sărbători sâmbătă, 1 decembrie, împlinirea a 100 de ani de la momentul reîntregirii României. Însă istoricii ieşeni argumentează că, de departe, Iaşul are cele mai mari drepturi să îşi atribuie titlul de „Capitală a unirii“, în contextul în care de Iaşi se leagă toate cel trei uniri din istoria românilor: în anul 1600, Mihai Viteazul a declarat la Iaşi unite cele trei principate, în 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales întâi domn al Moldovei, iar la Iaşi s-a decis unirea şi formarea României, iar în 1918, când conducerea ţării era retrasă la Iaşi, sub asediul Puterilor Centrale, delegaţiile de bucovineni, basarabeni şi transilvăneni au tratat în clădirile simbol ale oraşului unirea ţării de după finalul războiului.

Cea mai nouă apariţie editorială care consfinţeşte atât rolul Iaşului, cât şi principalele momente din istoria ţării legate de parcursul unificator este cartea „Centenarul Marii Uniri la TVR“, editată de istoricul Gheorghe Iacob, profesor universitar doctor al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Aceasta a fost lansată ieri, 29 noiembrie, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iaşi în prezenţa autorului, directorul TVR Iaşi, Vasile Arhire, a istoricului Sorin Iftimi, a directorului BCU, conf.dr. Ioan Milică, şi a profesorilor universitari Daniel Condurache şi Daniel Şandru. Volumul prezintă 23 de emisiuni moderate de prof.dr. Gheorghe Iacob la TVR Iaşi cu privire la istoria României în contextul unirii de acum 100 de ani şi aduce în vedere mai multe elemente inedite cu privire la rolul Iaşului în acest proces.

Nimeni nu a luat în considerare retragerea la Iaşi

Unul dintre acestea este faptul că retragerea de acum 100 de ani la Iaşi nu a fost prevăzută de conducerea ţării. Încrederea în victoria pe frontul de luptă, după intra­rea în război din 1916, a fost atât de mare încât nu a fost prevăzut un plan de rezervă în cazul în care vom fi împinşi să ne apărăm.

„Nu a existat un proiect al retra­gerii la Iaşi. La un moment dat, anumite ministere încep oficial, dar nu public, să mute arhivele şi stocurile la Iaşi. A urmat tezaurul Băncii Naţio­nale, al Casei de Depuneri, tot felul de ministere şi instituţii şi-au mutat la Iaşi aceste bunuri, fără a fi un demers oficial. Ie­şenii văd cu uimire tot mai multe trenuri venind sub pază militară, mutân­du-se în depozitele de la Banca Naţională de pe Ştefan cel Mare tot felul de valori. Pe 12 - 25 noiembrie este o decizie oficială, Parlamentul este convocat la Iaşi pentru luna decembrie“, a precizat istoricul Ovidiu Buruiană.

Istoricii citează în acest sens şi file din jurnalul Reginei Maria, care, în însemnările din perioada 1916-1917, când se afla în trenul spre Iaşi, care a poposit timp de două săptămâni în gara din Zor­leni, aceasta se întreba „unde mergem, încotro mă duc? Niciodată nu am plecat mai nepregătită la un drum atât de lung“.

Procesul mutării spre Iaşi a început efectiv în octombrie 1916, vârful a fost atins la final de noiembrie, început de decembrie, când populaţia a început să vină masiv către capitala Moldo­vei, iar procesul s-a terminat până la finalul anului, când evenimentele au fost punctate de tragedia de la Ciurea, accidentul fero­viar în urma căruia şi-au pierdut viaţa aproape 1.000 de persoane. Însă istoricii ieşeni punctează faptul că a mai fost o retragere planificată, pentru care insistau şi ruşii - retragerea Armatei şi a Casei Regale la Odessa, unde să se refacă pentru a putea intra în ofensivă, moment în care a existat şi riscul ca Iaşul să fie abandonat.

„S-a luat acest fapt în calcul către iarna lui 1917, eventualitatea retragerii către Rusia, şi există mărturii care atestă a­ceastă preocupare şi acest efort. Vedem o suplimentarea trenu­rilor între Iaşi şi Odessa, dar şi reflectarea în presă a acestei posiblităţi. Ea a fost luată în calcul, dar fără să existe un plan riguros, bine pus la punct“, a declarat Ionuţ Nistor în cartea citată. 

Pădurea din Copou, pusă toată la pământ

La momentul marelui refugiu, Iaşul avea o populaţie de circa 80.000 de locuitori şi în timp de câteva luni a ajuns de cinci ori mai mare, la 400.000. Deşi a existat şi o reticenţă, dar şi o accep­tare a ieşenilor a acestei situaţii, istoricii vorbesc despre unele consecinţe care nu sunt la fel de bine rememorate - unul dintre ele ar fi tăierea aproape în întregime a pădurii care exista pe Dealul Copoului pentru lemne de foc şi alte foloase în mai puţin de doi ani, cât România era comasată la Iaşi.

„Oraşul era lipsit de această infrastructură necesară pentru a cuprinde noua Românie, atât partea oficială, cât şi partea neoficială. Trebuie să avem în vedere că, în Moldova, în momentul respectiv era un exces de populaţie greu de înţeles astăzi; populaţia Moldovei la nivelul anului 1914 era în jur de 2,2 mi­lioane de locuitori, iar cu armata rusă şi cu refugiaţii se dublează“, a spus Ovidiu Buru­iană.

Acesta a mai precizat că primarul de atunci al Iaşului, Gheor­ghe Mârzescu, a fost nevoit să găsească mai multe soluţii pentru a putea primi refugiaţii şi, după ce bunăvoinţa ieşenilor s-a încheiat, a fost nevoit să impună obligaţii la case particulare şi instituţii pentru a primi refugiaţi, inclusiv structuri administrative. Astfel, cele mai cunoscute repere ale găzduirii de acum 100 de ani se regăsesc la Palatul Universitar din Copou, unde au fost primite mai multe ministere, în Aula Magna „Carmen Sylva“ a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, care era atunci Aula Univer­sităţii din Iaşi, ţinându-se şedin­ţele Senatului României. Camera Deputaţilor s-a întrunit la sediul Teatrului Naţional „Vasile Alec­sandri“, regele Ferdinand a stat la Muzeul Unirii, în timp ce Regina Maria, în casa care este astăzi Palatul Copiilor.

Pierderi de război: de cinci ori bugetul oraşului pe un an

Un rol deosebit de important în acea perioadă l-a avut gene­ralul Berthelot şi cu misiunea franceză, care au venit la Bucu­reşti şi s-au retras la Iaşi odată cu administraţia. La finalul războiului şi plecarea regelui şi a reginei din Iaşi la finalul lui 1918, s-a făcut o evaluare şi s-a constatat că Iaşul a suferit destul de mult. Ca şi în 1859, când mutarea capitalei la Bucureşti a dus la o stagnare a evoluţiei, la nivelul anului 1918, Iaşul, care era deja la un nivel mai scăzut al dezvoltării economice, a rămas într-un stadiu precar.

„Se remarcă o anumită înapoiere a Iaşului, un stadiu economic precar, peste care s-au adăugat distrugerile de război. Primăria, împreună cu structurile din subordine, a făcut rapoarte care au arătat că pavajul era distrus, gunoaiele erau neridicate de trei ani de zile, apa lipsea prin defecţiunile permanente ale conductei proaspăt date în 1914 în folosinţă, Timişeşti-Iaşi, lipseau motoare bune, performante, la uzina electrică, şi au fost distruse unele clădiri importante“, a precizat Ionuţ Nistor. 

Acesta a adău­gat că o primă estimare a pierderilor la nivelul anului 1919 era apreciată la 25 de milioane de lei, în condiţiile în care bugetul ora­şului era de 5,5 milioane. Până la nivelul anului 1926, Iaşul primise circa 13 milioane de lei în contul acestor pierderi de la statul ro­mân. Însă la finalul războiului, is­toricii spun că recunoştinţa între­gii ţări faţă de capitala Mol­dovei era atât de mare încât erau discuţii despre realizarea unui pelerinaj anual la Iaşi, pentru a aminti de refugiul administraţiei şi de rezistenţa până la capăt, idee care însă nu s-a mai concretizat nici în primii ani după unire.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri