vineri, 29.03.2024
... vorba amicului Mitică. D-aia la cuptor de lemne, fără drojdie, cu plămădeală, neagră-neagră după copt, bătută bine după şi răzuită. Tare bună proaspătă, tare când nu mai e proaspătă, că aşa-i gândită, să ţină. Am şi acum, când scriu, deci după opt zile, din pita asta şi e bună!
Anul trecut, pe când sora mea cu familia au fost la Amnaş, am găsit în Piaţa Săptămânală a Producătorilor (locali) (în fiecare sâmbătă) de lângă Sala de Sport/ Stadionul din Sibiu o pită d-asta făcută ca pe vremuri la taraba unei femei din Alămor (sat românesc întrucâtva vecin cu Amnaşul). Anul ăsta, cumnatul a vrut neapărat să ajungă să cumpere trei pite d-astea ca să le ducă-n Germania. Şi trei a luat, cele mai mari, plătind 90 de lei pentru ele! Am luat şi eu două, una pentru mine, una pentru amicul Mitică, plătind 40 de lei. Ajuns acasă, mi s-a părut mie că am dat cam mult pe pitele astea. Reţinusem că un kg costă 10 lei, dar cântărindu-le, n-am ajuns decât la 1,6+1,7 = 3,3 kg. Să ne fi înşelat femeia? Hm, tind să cred că nu. Căci împărţind 40 la 3,3 mi-a dat fix 12. Cam scump kilu de pită, da, dar ştiind câtă muncă e în spatele ei...
Pe vremuri, mama făcea pâine cam la două (poate trei) săptămâni, pregătea aluatul de cu seară, se scula pe la 4 dimineaţa, aprindea focul în cuptor, îl încingea, punea la copt cele îndeobşte 7 pâini mari de vreo 2 kile fiecare, din care două le lăsa în coajă (în coaja aia neagră, alea veneau ultimele la rând la mâncat şi erau bătute câte una după o "încălzire" în cuptorul de la sobă). După ce scotea pâinea, mai făcea şi câte-o tavă cu Pelsenlippie - dacă era sezonul, adică prăjitură-tartă cu prune şi mai punea uneori o oală cu fasole la fiert în cuptor - o nebunie! O nebunie de nostalgie culinară...
Împrumuţi de la vecini...
Ori de câte ori vine vorba de genul ăsta de pâine, îmi amintesc cum am întrebat-o eu pe mama, prin 2015 (avea să moară-n 2016, la 93 de ani), cum se face pita aia a noastră la cuptorul de lemne, la care ea mi-a replicat:
- Acuma mă-ntrebi? Da’ ce, vrei tu să te apuci să faci pâine la Amnaş?
- Poate o să vreau, că tot am avut grijă să se păstreze cuptorul!
Mi-a zis ea în mare ce şi cum, adică fără detalii poate importante, iar elementul contrariant l-a reprezentat treaba cu plămădeala - căreia noi îi zicem Diessem (diisăm), Sauerteig (aluat acru) în germană - şi pe care o obţii îndeobşte după fiecare copt de pită, adunând resturile de aluat rămase-n covată, le pui într-o oală de lut şi presari sare zgrunţuroasă peste (oala-n care ţinea mama plămădeala există şi acum). Şi acum problema-cheie:
- Bine, bine, mamă, dar de unde iau eu plămădeală d-asta, dacă n-am deloc?
- Păi, te duci şi împrumuţi de la un vecin!
Mi-a venit să râd amar la adevărul ăsta plămădit sub formă de ironie istorică:
- Care vecini, mamă? Că nu mai face nimeni în sat pâine la cuptor...
Ei bine, aveam să aflu că, totuşi, mai există şi la Amnaş o femeie mai în vârstă care face chiar şi de două ori pe săptămână pită la cuptor, nu pentru consumul propriu, desigur, ci la comandă pentru doritorii care pare-se că există. Hm, până una alta, când vin la treburile toameni, m-am gândit să comand şi eu o pită coaptă loco.
Cât priveşte coptul de pită-n cuptorul care-o fi ducând şi el dorul roţilor de pâine şi oalelor de fasole, la anul şi la mulţi ani...
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |