Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Pandemia şi prostituatele de pe strada Montezuma

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Privind imaginile din arhivă, începi să înţelegi sensul luptei de clasă. În spatele imaginilor, lozincile proletare prind contur. Sentiment de revoltă îţi inundă arterele. Pentru o clipă simţi nevoia să fii alături de cei mulţi. Căci mizeria şi nedreptatea nu te lasă în pace. Însă încetul cu încetul începi să revii la sentimente mai paşnice.

*

Prinsă în chingile pandemiei de toamnă, încetul cu încetul Europa îşi închide graniţele, intrând în hibernare. Străzile marilor oraşe se golesc de lume. Pieţele sunt aproape pustii. Atmosfera e cea din tablourile metafizice ale lui Giorgio de Chirico, caracterizat a fi drept unul din pictorii suprarealişti cei mai enigmatici ai artei secolului XX. „Influenţat de filosofia lui Nietzsche, scria criticul Costin Tuchilă, de Chirico îşi construieşte fără ezitare un univers personal în care figuri, obiecte juxtapuse, elemente arhitecturale, reminiscenţe mitologice par încremenite într-o lumină puternică, nefirească, accentuate prin jocul umbrelor şi mai ales desprinse de orice urmă de contingent. O nelinişte, care poate deveni angoasă ori formă de trăire extatică a sentimentului, transpare din pânzele sale, de o originalitate care a fost rapid remarcată. În această fază a creaţiei sale, Giorgio de Chirico nu seamănă, într-adevăr, cu nimeni. Spaţiile sale sunt goale, străzi, pieţe, intersecţii, clădiri care par nepopulate. Când apare un personaj nu e decât o formă de a accentua singurătatea. De aici sentimentul special pe care îl creează tablourile sale, această impresie de aşteptare absurdă, de frică, într-o lumină şi ea parcă venită din altă lume, contrastând puternic cu umbra, totul într-un spaţiu care interzice orice speranţă. Umbrele din tablourile lui de Chirico sunt, de altfel, întotdeauna terifiante.”

Oare tablourile lui de Chirico, pictate la începutul secolului XX, prefigurează lumea golită de viaţă şi de sensuri, intrată într-o degringoladă ce depăşeşte imaginaţia, inclusiv reprezentările metafizice, a lumii secolului XXI, lipsită de credinţă şi bântuită de pandemie?

Să fi avut Giorgio de Chirico o premoniţie?

Ar trebui să ne aplecăm mai mult asupra tablourilor sale şi a neliniştilor ce bântuie prin ele.

*

Străjuită, la stânga de cum intri, la dreapta de cum ieşi, de Penticostarul cu slujbe din perioada pascală, de prescorniţele din lemn, de Liturghierul din 1834, de psaltiri, ceasloave, medalii şi monede jubiliare, dar şi de talere, irmilice, monede bizantine şi turceşti din Evul mediu, de pistoale Walter & Coult, de spade de Toledo ce se încrucişează la răscruci de secole cu caschete franţuzeşti şi austriece de paradă, de carabine dezmembrate, puşti, gramofoane, grenade defensive şi branduri, toate aparţinând părintelui Dumitru Merticaru, ocrotitorul artiştilor de tot soiul, expoziţia fotografică Arhiva Casasola - Începuturile Mexicului contemporan, deschisă la iniţiativa Ambasadei Statelor Unite Mexicane în Podul Pogor-fiul, cuprinde un eşantion de circa 483 993 de negative, realizate pe plăci de sticlă şi nitrat, ale Arhivei Sistemului Naţional al Fototecilor de la Ciudad de Mexico. Urcând scările podiumului şi cotind la dreapta, vizitatorul, adâncindu-şi ochii, în slovele vechilor pisanii, se lasă cuprins mai întâi de o stare de duioasă evlavie, vecină cu revelaţia, după care, ridicându-şi privirea înceţoşată de extaz spre fotografiile executate de reporterul Agustin Victor Casasola de la El Tiempo în anii 1920-1930, este izbit de realitatea crudă, de tempoul trepidant al secolului XX, marcat de revoluţii, războaie, proteste şi şomaj. E ca şi cum, ieşind de la moaştele Sfintei Parascheva, cu sufletul pătruns de cele eterne, te-ai trezi brusc sub roţile unui tramvai sau ale unei locomotive în mişcare.

Făcând un ocol sălii, ai impresia că fumul de cărbune şi pucioasă pe care o degajă fotografiile reporterului de la El Tiempo este anihilat de fumul de tămâie ce se ridică din ceasloave. Pe de altă parte caschetele şi grenadele din colecţia părintelui au darul de-a a atrage atenţia că trecutul belicos al omenirii nu a luat sfârşit, ci, dimpotrivă, contemplarea lui ne face să ne gândim că mileniul în care am păşit va fi deopotrivă războinic şi religios. Imaginile surprinse de Agustin Victor Casasola poarta amprenta marilor contraste sociale, a mişcărilor proletariatului (folosesc un termen revolut) din metropola mexicană, sufocată de sărăcie şi utilaje a căror menire este de-a ajuta omul să producă cât mai mult.

Producţia de masă goleşte însă producătorul şi obiectele de identitate. Omul devine, deopotrivă, un sclav al maşinilor, dar şi al produselor în serie ce invadează piaţa. În acest context, noţiunea de libertate îşi pierde sensul. Scenele ne trimit cu gândul la frescele unor Diego Rivera, Orozco şi D. A. Siqueiros, la celebrul tablou al acestuia intitulat Noua democraţie, reprezentând o femeie puternică, cu sânii robuşti ce încercă să-şi smulgă cătuşele din zid, pentru a se înălţa spre libertate absolută.

Multe din fotografiile lui Agustin Casasola surprind scene din viaţa muncitorilor, altele crâmpeie din viaţa mondenă. Contrastele sunt izbitoare. De fapt, sărăcia şi opulenţa convieţuiesc în acelaşi loc. Unele fotografii au o uşoară tentă pamfletară. Artistul se fereşte totuşi să transmită mesajul său la un mod simplist.

În spatele personajelor descifrăm drama. O dramă personală şi una colectivă. În maşinăria socială, chiar dacă omul apare ca un simplu component, el nu-şi pierde cu totul identitatea. De aici şi senzaţia de strigăt mut. Titlurile fotografiilor vorbesc de la sine: „Fabrica de cuie, 1930”; „Industria textilă”, „Mitingul sindicatului fabricii La Carolina”, „Mitingul sindicatelor de ziare”, „Greva transportatorilor urbani de la Zacalo”, „Represaliile poliţiei”, „Proteste împotriva educaţiei sexuale” etc.

Privind imaginile din arhivă, începi să înţelegi sensul luptei de clasă. În spatele imaginilor, lozincile proletare prind contur. Sentiment de revoltă îţi inundă arterele. Pentru o clipă simţi nevoia să fii alături de cei mulţi. Căci mizeria şi nedreptatea nu te lasă în pace. Însă încetul cu încetul începi să revii la sentimente mai paşnice.

Meditând la ravagiile revoluţiilor marxiste, te cuprinde parcă ruşinea că ai dat curs impulsurilor de moment, că ai vibrat la unison cu clasa oropsită muncitoare de la început de veac, şi atunci cauţi o portiţă de scăpare. De la protestele de masă, privirea îţi lunecă spre scenele de grup... O scenă dintr-un parc, domni la costum şi pălărie, doamne în rochii lungi şi umbreluţe. Figurile îţi par aproape cunoscute. Le-ai întâlnit în albumele de epocă, dar şi în paginile unor romane scrise de Camil Petrescu, Ibrăileanu, Călinescu, Cezar Petrescu sau Mateiu Caragiale...

Privind „Staţia de tramvai din Piaţa Constituţiei” tresar. Unde am mai văzut imagini similare? Piaţa Constituţiei mexicane seamănă izbitor de mult cu Piaţa Unirii din Iaşii anilor 1920. Tramvaiele, pietonii, clădirile... Lipsesc doar statuia lui Cuza şi Hotelul Traian… Tulburătoare sunt portretele prostituatelor de pe strada Montezuma, datând din anul 1925. Fotografia surprinde patru „fete uşoare” în căutare de clienţi.

Fetele uşoare au feţe late, picioare scurte şi trupuri robuste. Par mai degrabă făcute să mânuiască secera, grebla, sapa, lopata sau hârleţul, decât să-şi ascundă feţele după câte un evantai. Te-ai aştepta să le întâlneşti pe câmp, odihnindu-se obosite după o zi de muncă istovitoare. Din alte două femei de consumaţie se văd doar „picioruşele” încălţate în pantofi cu tocul cui. Privindu-le, mă aştept ca din clipă în clipă să apară şi un fante cu pălărie şi baston.

O altă fotografie poartă titlul „Prostituate în salonul spitalului Morelas…” Aceleaşi fizionomii, un pic mai obosite. „Cârciuma improvizată în piaţă” emană, în schimb, un aer sănătos, de petrecere populară. Singurul detaliu întristător sunt cei câţiva copii murdari, ghemuiţi sub mese, care aşteaptă parcă să le arunce mahalagiul o bucăţică de cârnat ce-i atârnă galeş din mustăţi.

... În timp ce coboram treptele în spirală ale Podului Pogor-fiul (pe tatăl îl lăsasem sus), în nări şi în suflet îmi stăruia mireasma de tămâie ce se înălţa din evangheliile expuse în vitrine ale părintelui Merticaru. Fumul de tămâie izvorât de litere chirilice se răsucea amestecându-se cu imaginile fumegânde ale ruinelor Imperiului aztec, peste care se suprapuneau rafalele de mitralieră din timpul revoluţiei conduse de Emiliano Zapata şi Francisco Villa.

Istoria, veche sau contemporană, cere sacrificii. Religia şi arta - aşijderea. Coborând scările, mă gândeam şi la dialogul pe care îl purtasem cu un tânăr maestru al artei fotografice: Dan Mititelu. Şi el, ca, de altfel, şi Lucian Vasiliu, mă îndemnaseră să vizitez expoziţia din Pod. „E foarte interesantă, mi-au spus. Are un aer retro. Mişcările de masă, mitingurile muncitoreşti, dar şi toată această epocă apusă te va face să înţelegi mai bine lumea în care ne-a fost dat să trăim.”u numai epoca noastră, ci şi cea trăită de Geo Bogza, de Sahia şi, de ce nu?, Urmuz.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri