anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 19.08.2022

Papa Francisc a sărutat numărul de lagăr tatuat pe braţul unei supravieţuitoare a Holocaustului

GALERIE
papa113
  • papa113
- +

Papa Francisc a sărutat numărul de lagăr al supravieţuitoarei Lidia Maksymowicz, deportată la Auschwitz Birkenau când avea doar trei ani, după ce aceasta i l-a arătat în cadrul Audienţei de miercuri desfăşurată la Vatican, relatează EFE.

Femeia bielorusă, în vârstă de 81 de ani, şi-a suflecat mâneca pentru a-i arăta papei numărul cu care naziştii îi marcau pe deţinuţii internaţi în lagărele de concentrare, iar papa a sărutat numărul tatuat, înainte de a o îmbrăţişa.

Amândoi au schimbat apoi câteva cuvinte, iar femeia i-a arătat papei numărul 3, indicând anii la care a intrat în lagărul de concentrare.

Maksymowicz se află în Italia pentru a prezenta documentarul despre viaţa ei, având ca titlu numărul care i-a fost tatuat: "70072, fetiţa care nu ştia să urască", un proiect realizat de asociaţia "Memoria Viva". Femeia care trăieşte la Cracovia a fost deportată în 1943 şi a ajuns în Pavilionul copiilor, victimă a experimentelor medicale atroce ale criminalului de război Josef Rudolf Mengele.

Ea a supravieţuit acestor orori şi, asemeni altor deţinuţi de la Auschwitz, a fost eliberată în ianuarie 1945 de soldaţii sovietici şi dată spre adopţie unei familii de polonezi, unde şi-a trăit tinereţea crezând ca mama ei a murit. Dar, în 1962, mama ei a fost localizată, aceasta crezând la rândul său că fiica ei murise.

Titlul filmului este inspirat dintr-o afirmaţie a lui Maksymowicz: "Dacă ar trebui să trăiesc gândindu-mă la ură şi la răzbunare, mi-aş face rău mie însămi şi sufletului meu şi m-aş îmbolnăvi: ura m-ar omorî şi pe mine", a spus ea.

Papa a făcut deja un gest în februarie, luând prin suprindere Vaticanul când a plecat să o viziteze la casa ei din Roma, pe Edith Bruck, o poetă maghiară a Holocaustului.

La 29 iulie 2016, suveranul pontif a vizitat în timpul şederii sale în Polonia lagărele de la Auschwitz şi Birkenau.AGERPRES

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Reformă? Ce fel de reformă?

Alexandru CĂLINESCU

Reformă? Ce fel de reformă?

În ce mă priveşte sunt sceptic, nu în ultimul rând din cauza persoanei care se află acum în fruntea ministerului. Sorin Cîmpeanu e o marionetă care se complace în insignifianţă. Fără coloană vertebrală, a servit drept unealtă obedientă mai multor partide. (...) Vorbeşte ca un robot, înşiră platitudini după platitudini. Este, cu siguranţă, omul cel mai puţin potrivit să reformeze învăţământul românesc.

opinii

Am fost la Gânju…

Nicolae TURTUREANU

Am fost la Gânju…

Un text „Sfâşietor - jurnalul unui artist care ştia că moare”, scris de Emilia Chiscop şi reluat de ZDI, după 20 de ani, mi l-a repanotat, pe simeza memoriei, pe redutabilul artist al penelului, Ioan Gânju. Mi-am amintit că şi eu „Am fost la Gânju”, dar cu încă vreo două decenii înainte, când „alte glasuri, alte încăperi” îşi etalau rezonanţele. Reiau, aici şi-acum, textul apărut la rubrica mea din ZDI, reprodus ulterior, sub genericul „Figuri. Legende”, în volumul „Cronice şi... anacronice” (Junimea, 2017).

Om câine

George PLEȘU

Om câine

Fără să ofer spoilere care să strice plăcerea celor care vor decide să-l vadă din 16 septembrie, când intră în cinematografe, spun doar că povestea creşte ca intensitate cu fiecare secvenţă până ajunge la paroxism, iar finalul deschis te face să pleci cu întrebări care revin şi-n zilele de după vizionare. Din ce-mi aduce la suprafaţă memoria afectivă, e probabil cel mai bun debut de la „Marfa şi banii” (2001) a lui Cristi Puiu.

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Codrin Liviu CUȚITARU

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.

pulspulspuls

O cotonogeală politică cu icnete şi gemete. Se vorbeşte de 40.000 de coco

O cotonogeală politică cu icnete şi gemete. Se vorbeşte de 40.000 de coco

Ehehei, dragii moşului, apăi să ştiţi voi aicea că cele mai interesante cotonogeli politice sunt, cum v-am mai spus noi şi cu alte ocazii, alea care au loc pe sub masă, când loviturile se aplică cu bombeul direct la ouşoarele sau fluierul piciorului adversarului, şi când icniturile şi gemetele sunt pe înfundatelea, ca să nu te dai de gol. 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.