Păpică
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 28.07.2021

Păpică

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Pe vremea cînd şcoala era face-to-face, am fost sunat, la un moment dat, de un coleg de la Facultatea de Matematică, Merdeneu Tripoli, pe care-l ştiu încă din studenţia (noastră) ceauşistă, adică de pe vremea cînd jucam baschet împreună.

„Codrine”, m-a abordat el abrupt, „nu sînt de acord cu imaginea copilului contemporan creionată de articolul tău, articol bazat sau nu – în fine, e treaba ta! – pe fapte reale, aşa cum pretinzi de obicei. Nu cred deloc în existenţa făpturii sugerate de tine acolo prin intermediul micuţului Maurice Jean-Pierre Turbişor. O făptură raw-vegană, apărătoare a animalelor, a persoanelor non-umane, obsedată carevasăzică de drepturile necuvîntătoarelor etc., etc., bla-bla-bla. Resping ideea în mod fundamental, bazîndu-mă, evident, pe experienţa proprie. Am, la rîndu-mi, din a doua căsătorie, un băiat la Grădiniţă, Claude-Emmanuel, iar viziunea lui şi a tovarăşilor săi asupra lumii diferă semnificativ de cea aparent închegată în grupa erouaşului de plastilină. Mai precis, copii postmoderni cunoscuţi de mine nemijlocit se dovedesc nişte carnasieri incorigibili, devoratori de burgers şi nuggets (vestiţii nagîţi, dacă îţi aminteşti maniera de traducere, la noi, a termenului, pe la începutul anilor nouăzeci, atunci cînd năstruşnicele şniţeluţe au pătruns în magazinele alimentare autohtone!). Puştanii actuali sînt feroce, sangvinari şi pantagruelici. Mai mult, au vocaţie de teoreticieni ai unei new age nutriţionale apocaliptice...”

„Teoreticieni?” l-am oprit. „Ce vrei să spui? Sînt preşcolari. Ce teoretizează?” „Vai, vai, omule”, a ripostat Tripoli, „te găseşti în urmă cu evaluarea noilor generaţii de – iertată fie-mi incorectitudinea politică! – umanoizi! Preşcolari, preşcolari, nu-i vorbă, însă precoce, articulaţi în convingeri personale şi la fel de vehemenţi precum Jean Pierre-ul tău, numai că în sens invers! Bunăoară, cel mai bun prieten al lui Claude, un flăcăuţ de cinci ani şi jumătate, dar care arată de zece, Tottenham (nu-mi dau seama dacă este o poreclă ori numele lui real; eu aşa l-am preluat în memorie, cu apelativul Tottenham, pronunţat, bineînţeles, greşit, Totănhem, nu Totnăm, cum ar fi potrivit conform standardelor englezei britanice!), şi-a apostrofat recent părinţii care încercau să-l convingă să accepte, la masă, şi cîteva garnituri vegetale lîngă proteinele excesive de origine animală. E stupid ce-mi cereţi, a replicat, sigur pe el, copilul. Legumele reprezintă chestii lipsite de gust, complet inutile. Să luăm iepurele! Acest rozător retardat se hrăneşte vegetarian şi aleargă, practic, încontinuu. Logic, ar trebui să fie cea mai sănătoasă şi longevivă creatură de pe pămînt. Nonsens! Are o speranţă de viaţă absolut ridicolă. Se stinge mai rapid decît lumînarea adusă de Buni de la biserică în noaptea de Înviere. Un nefericit lipsit de perspectivă, un ratat mizerabil, un fariseu impardonabil... Bine, au ţipat părinţii înfricoşaţi de discursul extraterestru al fiului lor, şi care animal ţi se pare ţie adecvat, alimentar vorbind?”

„Garfield”, a declamat, solemn şi fără pic de ezitare, băiatul. „Motanul Garfield, mîncăul leneş şi răutăcios, rămîne modelul meu în viaţă. Ca şi el, vreau să mă îndop in aeternum. (In aeternum? Dumnezeule mare, la cinci ani aşa un vocabular?! Ce ţi-e şi cu postmodernitatea asta, am gîndit!). Să am burta mare şi mustăţile uleioase, dar, mai ales, să fiu cinic. Cinic, sarcastic, sfidător, asemenea acelei obrăznicături de mîţă. De mîţă împuţită. Da, da, ăsta va fi scopul meu în viaţă: să devin un împuţit, o obrăznicătură!” După o pauză, colegul a continuat: „Pesemne că nu mai trebuie să precizez, Codrine: Tottenham nu constituie o excepţie! Oh, nicidecum! Un alt coleg de-al lor fuge prin casă cu McPuişorul în gură, simulînd vînătoarea de felină mare din spaţiile aride ale savanei. Ţine sandvişul între dinţi ca un leopard care tocmai a vînat un pui de antilopă. Tot un băieţaş din grupa lor haleşte Mc-urile hulpav, lăsînd sosurile roşii, demonstrativ, să i se scurgă pe la colţurile gurii, asemenea sîngelui de pradă doborîtă...” „Ok”, l-am întrerupt iarăşi speriat, „dar Claude al tău ce zice?” „Ce să zică? Ne ţine – mie şi soţiei – discursuri savante despre beneficiul E-urilor în alimentaţie. Ne-a explicat că prigoana împotriva aditivilor alimentari ilustrează un gest iresponsabil. Reprezintă invenţia unor minţi plate, limitate, confuze, care nu pricep progresul şi rigorile sale. Păi, a strigat el tare la noi într-o seară, cum ar mai supravieţui miliardele de troglodiţi ai Terrei fără mîncare conservată?”

Merdeneu s-a oprit aici, creînd suspans. Apoi a redat, gnomic, răspunsul morbid al fiului său: „Ar ajunge canibali sumbri! Ceea ce, a precizat Claude ulterior, profund meditativ, poate nici n-ar fi o variantă rea! Prin urmare, prietene filolog, mai lasă-ne, te rugăm, cu menajeriile tale de plastilină! Avem, după cum observi, probleme mai grave la orizont!”.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ultimul val

Cătălin ONOFREI

Ultimul val

Câţi oameni au înţelepciunea de a se îndoi de lucrurile în care cred cu atâta tărie?

Filmuletul zilei

opinii

Măştile lui Adrian Marino (II)

Florin CÎNTIC

Măştile lui Adrian Marino (II)

În preambulul centenarului de la naştere (5 septembrie) aş cere îngăduinţa ca să amorsez dezbaterea reluând acest text, în trei părţi, scris în 2015, la un deceniu de la moartea cărturarului. E o discuţie care se cuvine făcută fără patimă, dar şi fără parti pris-uri, pentru a descrie şi devoala măştile succesive care se întrevăd sub chipul sever, aulic, al ieşeanului apostat.

...Şi parfumul de tei în Copou

Radu PĂRPĂUȚĂ

...Şi parfumul de tei în Copou

Se întâlneau în jurul Universităţii. Se plimbau, ţinându-se de mână, pe dealul Copoului şi pe străzile din jur: până la Biblioteca Eminescu şi luând-o apoi câteva sute de metri spre Păcurari, până-n parcul Copou spre liceul Negruzzi sau prin încrengătura de uliţe repezi din sus de liceu, pe partea cealaltă până ieşeau în Sărărie - în acest din urmă loc chiar nu-i întâlnea nimeni cunoscut. Când se întâlneau cu vreun profesor de-al lor, le era ruşine şi îşi desprindeau repede mâinile, deşi - îşi dădeau seama - profesorul sau profesoara zâmbeau când îi vedeau. Lui i s-a părut că a văzut o dată un fel de înduioşare în ochii unei profesoare la vederea lor.

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

Alex VASILIU

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

pulspulspuls

Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

PULS

Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

Vă povesteam ieri aicea la rubricuţă, stimaţi telespectatori, despre cum s-a făcut şi s-a dres încât noul vice dat afară din USR, junele Ciorăpel, avea deja dosarul făcut, la cheie, ca să conteste în instanţă decizia partidului de a-l exclude, contestaţie fără de care omul ar fi rămas fără mandat şi, evident, ciuciu vice dup’aia. 

Caricatura zilei

După o analiză mai atentă, Rădoi a descoperit motivul pentru care România a luat bătaie de la Coreea

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.