Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Partidul, Caţavencu, România!

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Întrebarea e: la ce poţi să te aştepţi de la un partid care nu îşi selectează absolut deloc membrii? Răspunsul este evident: la nimic. Poţi să ai foarte mulţi şi proşti sau puţini şi buni. Adică mergi pe volum sau pe cantitate. Dar toţi merg, de fapt, doar pe volum şi fac orice să aibă cât mai multe semnături de adeziune. Pentru că, din păcate, nici votanţii nu merg pe conţinut, ci doar pe formă, la alegeri încă majoritatea decide, în mare parte în totală necunoştinţă de cauză. Numărul de voturi contează şi atât.

Am scăpat şi de alegerile astea parlamentare, uf! răsuflăm încă o dată uşuraţi. Datoriile astea democratice au devenit o corvoadă. Mai bine era dacă ne lăsau în pace şi îşi vedeau mai departe de treburile lor şi fără aprobarea noastră încă vreo 20 de ani ca să ştim una şi bună. Că tot aia e. În comunism votai fără să ai ce alege şi pentru că era obligatoriu, altfel îţi făcea Securitatea o vizită la domiciliu, acum, în democraţie, votezi, după analize îndelungi, stres, certuri cu vecini, prieteni, cunoştinţe, scandaluri, pentru că „vrei să participi efectiv la destinul patriei” şi alegi „răul cel mai mic” care se va face, de fapt, mare. E ceva diferit? Aiurea, e aceeaşi Marie, dar cu altă pălărie.

Apropo de vremurile ceauşiste. Nu poţi să nu fii impresionat când vezi nişte cifre din acea perioadă. De exemplu, la alegerile din România Socialistă a anului 1975 s-au prezentat la vot 99,96%, adică 14.894.185 de cetăţeni, din 14.900.032 votanţi înregistraţi, toţi optând pentru Frontul Unităţii Socialiste, evident. În 1980, populaţia cu drept de vot a crescut la 15.631.351 de persoane, iar numărul celor care au fost prezenţi la urne s-a ridicat la 15.629.098, respectiv tot 99,9%. Au fost doar 44 de voturi anulate în toată ţara!...

Ultimele alegeri legislative din RSR au avut loc pe 17 martie 1985, când peste 15,7 milioane de români au votat cu toţii pentru Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Nu s-a înregistrat atunci nici măcar un vot nul…

Ceva mai liniştit, mai organizat şi mai frumos nu se putea. Puţin plictisitor chiar. Noroc că mai erau din când în când buletine de vot care aveau scrise în pix mesaje cu dedicaţie specială din partea alegătorilor pentru candidaţi, de genul: „Nu meritaţi, cretinilor, Jos Guvernul!” sau „Jos trădătorul care a înfometat poporul!” Evident că nimic nu era trecut cu vederea, „bileţelele de amor” erau trimise direct Biroului „S” pentru a fi identificaţi autorii şi „felicitaţi”…

Dar cel mai mult şi mai mult mă frapează, în afară de alegeri şi prezenţa la vot, care oricum e o problemă în general, fie că e prea mare, fie că e prea mică, discrepanţa uriaşă dintre modul cum erau admişi noii membri în Partidul Comunist şi cum se admit astăzi în partidele actuale.

Acum trebuie doar să alegi „formaţiunea politică” ce ţi se potriveşte cel mai mult cu personalitatea şi caracterul din uriaşa ofertă valabilă, să mergi la sediul din cea mai apropiată localitate, să completezi şi să semnezi adeziunea. Atât. Uneori acel formular îţi poate fi adus de altcineva şi nici nu trebuie să te mai deplasezi în afara locuinţei. Iar acum, cu pandemia, se poate totul face online. Condiţii nu sunt, nici măcar una reală, doar generalităţi stupide, bla bla-uri! Cea cu „deplinătatea facultăţilor mintale” se subînţelege, dar e posibil ca nici măcar aceea să nu mai fie obligatorie. La urma urmei nu este o ilegalitate să accepţi nebuni în partid, o faci doar pe propria răspundere şi după propria strategie, pot fi şi cretinii folosiţi la ceva, la lipit afişe, strâns cotizaţii, participat la proteste… Cotizaţia, dacă vrei, o plăteşti, dacă nu, asta e, n-o să te tragă nimeni de mânecă, decât dacă eşti un membru mai important, cu vreo funcţie, sau dacă vrei să apari pe vreo listă în calitate de candidat. Diferenţa dintre aderarea la un partid care contribuie la dezvoltarea ori prăbuşirea unei ţări şi înscrierea într-un club de dans la bară este zero. Consecinţele pot fi cu mult diferite, în primul caz ai şanse, dacă ştii să te mişti, să ajungi şi preşedinte de ţară sau prim ministru, în al doilea caz poţi doar să devii un dansator foarte bun cu bara între picioare, care ia premii internaţionale şi participă la emisiuni tv, sau care pur şi simplu face bani din asta. Excluderile din partid sunt o raritate. Trebuie să faci o boacănă mare de tot care să apară şi prin presă ori să ocupi locul unuia mai influent ca tine pentru o funcţie, altfel mori şi habar nu ai că încă mai apari în registre…

Acestea fiind spuse, întrebarea e: la ce poţi să te aştepţi de la un partid care nu îşi selectează absolut deloc membrii? Răspunsul este evident: la nimic. Poţi să ai foarte mulţi şi proşti sau puţini şi buni. Adică mergi pe volum sau pe cantitate. Dar toţi merg, de fapt, doar pe volum şi fac orice să aibă cât mai multe semnături de adeziune. Pentru că, din păcate, nici votanţii nu merg pe conţinut, ci doar pe formă, la alegeri încă majoritatea decide, în mare parte în totală necunoştinţă de cauză. Numărul de voturi contează şi atât. Dacă vine un partid cu 0.1% din voturi şi zice că are cei mai buni specialişti din întreaga lume care pot schimba ţara din temelii în doi ani de zile, pe bune, cu siguranţă va fi luat în râs de celelalte cu zeci% voturi şi mii de membri, majoritatea covârşitoare analfabeţi funcţional. Influenţa partidului mic şi bun va fi zero.

Pe de altă parte, Partidul Comunist, atât de hulit, îşi selecta cu mare grijă membrii. Era chiar o corvoadă să fii primit în rândurile lui, de parcă băteai la porţile sultanului. Trebuia să te recomande un membru deja existent şi respectabil, nu puteai să te duci tu când aveai chef, apoi te prezentai în faţa unei comisii care te chestiona cu maximă rigoare. Era un examen foarte dur. Trebuia să-ţi plăteşti la timp cotizaţia şi, atenţie, să înveţi statutul partidului! Adică acea cărticică unde sunt scrise toate principiile pe care un membru trebuie să le respecte, ideile după care funcţionează partidul şi pe care vrea să le ducă la îndeplinire în această lume. Dacă dai azi o lucrare scrisă surpriză membrilor importanţi ai marilor partide, nu cred că vor lua prea mulţi notă de trecere. Pentru că niciunul nu „lucrează” după principiile de partid, ci după cum îl taie capul ca să obţină ce vrea.

Mă distrează un citat din Wikipedia referitor la comunismul totalitar din ţara noastră: „Sub conducerea PCR în România a fost instaurată dictatura proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.” Păi, astăzi, cu un regim chipurile democratic, situaţia este aceeaşi, trebuie doar schimbate patru cuvinte, iar ideea rămâne: „Sub conducerea partidelor în România a fost instaurată dictatura proletariatului, în economie s-a instituit debandada, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale UE, iar manipularea a inhibat libertatea de exprimare”. Ba chiar concluzia e mai naşpa!

La congresele PCR oamenii aduşi cu autobuze din toată ţara aplaudau frenetic şi scandau la unison: „Partidul, Ceauşescu, România!” după toate platitudinile şi bâlbele vorbitorilor, azi e la fel. Înainte, dacă nu erai membru de partid, nu pupai nicio funcţie pe merit, azi tot aşa. Partidul de la guvernare supraveghea şi aproba ori respingea totul pe criterii politice, azi nu e nimic diferit. Poate că românul obişnuit de azi trăieşte un pic mai bine decât cel de ieri, dar ţara e vraişte. Cineva să îmi explice, dacă poate, ce anume am câştigat din punct de vedere politic odată cu Revoluţia din 1989 şi dacă nu cumva am făcut o greşeală… 

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri