Pârțurile vacilor și ale porcilor vor fi taxate. S-a stabilit deja cât se va plăti

Pârțurile date de vaci și de porci vor fi impozitate. Nu este nicio glumă sau vreun fake news vânturat de tabloide, site-uri sau televiziuni aflate în căutare de audiență. Deocamdată, crescătorii români de animale scapă de această aberație ecologistă, însă viitorul este incert. Nu putem băga mâna în foc și să spunem cu certitudine că nu se va ajunge la astfel de năzbâtii legislative și în țara noastră.

AFP anunță că Danemarca va deveni prima țară din lume care va taxa emisiile de carbon ale șeptelului, o măsură unică destinată să aducă țara scandinavă mai aproape de obiectivul său privind ajungerea la neutralitatea emisiilor de carbon în 2045. Nimic nu a fost lăsat la întâmplare, s-a stabilit deja care va fi mărimea impozitelor. Începând din 2030, emisiile de metan provocate de flatulența bovinelor și a porcilor vor fi taxate cu 300 de coroane (40,2 euro) pentru fiecare tonă de echivalent CO2. Asta pentru început. După cinci ani, adică în 2035, taxa ar urma să fie majorată la 100 de euro.

Unde va duce această măsură și care vor fi principalele consecințe este foarte greu de prevăzut. Istoria ne învață totuși că taxele se transferă aproape întotdeauna și în proporție de 100% pe spinarea clienților. Adică, carnea de vită și cea de porc se vor scumpi. Teoria și practica economică arată că în momentul în care o marfă/produs are un preț mai mare, iar aceasta nu are caracter de unicat și este strict necesară pentru traiul zilnic, clienții tind să o înlocuiască cu ceva asemănător sau cât de cât comparabil. De exemplu, dacă se scumpește untul, cel mai probabil oamenii vor diminua consumul, în primă fază, iar apoi se vor orienta spre margarină sau alte mărfuri din aceeași gamă.

Paradoxal, vedem că zootehnia, o ramură a agriculturii ridicată și susținută în numele siguranței alimentare prin subvenții uriașe din banii consumatorilor, va fi afectată de o decizie politică care chipurile ar trebui să conducă la stabilizare climatică. Scopul este unul nobil și lăudabil, dar măsura în care va reuși ceva concret nu poate fi cuantificată în niciun fel. Intențiile bune se lovesc deseori de zidul necunoașterii sau de cel al prostiei omenești, iar când cele două se îmbină poate conduce la adevărate dezastre, uneori cu consecințe dintre cele mai nefaste.

Încălzirea globală este evidentă. Nu cred că există om rațional care să nege acest fenomen. De foarte mult timp, iernile sunt extrem de sărace în zăpadă, verile sunt foarte călduroase – tocmai am traversat un episod crunt de caniculă, dar a pretinde că poți opri încălzirea globală cu ajutorul impozitului pe pârțurile vacilor și ale porcilor este ca și cum ai da o lege împotriva gravitației. Nu știm care a fost raționamentul din spatele acestei decizii, inițiatorii ei nu au fost foarte darnici cu detaliile, putem însă bănui că se așteaptă la o reducere a efectivului de animale. În caz contrar, impunerea legislativă nu are niciun sens. Degeaba impozitezi flatulența porcilor și a vacilor dacă numărul lor rămâne constant sau crește, efectul pentru mediu ar fi egal cu zero. Prin urmare, este clar că scopul urmărit este aducerea numărului de vaci și de porci la un nivel cât mai redus, poate aproape de extincție. În această decizie se întrevede și un anume interes comercial. Înlocuitorii din carne realizați din proteină vegetală, cum ar fi de exemplu cea din mazăre, sunt deja pe rafturile magazinelor din țară și din lumea largă. Multe companii din SUA, Israel sau Europa au anunțat deja că au cultivat carne în laborator pe baza a câtorva celule de origine animală, se așteaptă doar un OK din partea autorităților de reglementare. Deocamdată, ambele variante, și cea din proteină vegetală, și cea cultivată în laborator, se izbesc de reticența consumatorilor, care pur și simplu ori nu au încredere în ele, bănuind diverse efecte adverse, nu le place gustul sau sunt prea scumpe față de carnea de vită sau de porc. Evident că aici era nevoie de intervenția statelor pentru înfrângerea voinței consumatorilor și deschiderea unor noi piețe.

Chiar și dacă guvernele care impun astfel de taxe sunt de bună-credință, iar membrii lor nu pot fi bănuiți de prostie, tot rămâne o întrebare fără răspuns: Procesul de fabricație al „cărnii vegetale” sau cel al „cărnii” cultivate în laborator produc mai puține noxe și deșeuri față de metoda tradițională? Studiile realizate pe industria vehiculelor electrice au arătat că partea care se câștigă prin folosirea mașinilor electrice se pierde în procesul de fabricație și ulterior prin cel de alimentare. Nu se mai elimină CO2 când mașinile merg, dar în schimb se elimină mult mai mult când se fabrică. În plus, energia care alimentează vehiculele este obținută din surse nu tocmai ecologice. Acum, să ne gândim că vom adopta în masă „carnea” vegetală. Cum cererea de proteine vegetale va crește, este ușor de intuit că fermierii săraci din America de Sud, Asia sau Africa vor fi tentați să defrișeze mii de hectare de pădure, să le ardă și să le cultive cu mazăre. Nu odată am privit cu toții clipuri care arătau cum arde pădurea amazoniană și în locul ei se cultivă soia, produs ce preponderent merge la export în Europa sau America de Nord. Și cum pădurea amazoniană este una mare consumatoare de CO2, nu este așa că facem mai mult rău decât bine?

Concluzia evidentă este că impozitul pe pârțurile vacilor și ale porcilor va conduce la scumpirea cărnii și a produselor rezultate din prelucrarea ei. Va rezolva însă problema încălzirii globale? Greu de dat un răspuns cert. Pot să scadă până aproape de dispariție efectivele de animale, dar nu avem absolut nicio garanție că înlocuitorii propuși nu vor agrava și mai tare problema care încearcă acum să fie combătută.

Publicitate și alte recomandări video