Pățania de coșmar a unei turiste românce care a mers în Grecia și i s-a spus că are COVID
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 18.04.2021

Pățania de coșmar a unei turiste românce care a mers în Grecia și i s-a spus că are COVID

GALERIE
vacanta grecia, testare
  • vacanta grecia, testare
- +

O turistă din România a avut o experiență nefericită cu autoritățile din Grecia, unde s-a dus să-și petreacă concediul. La câteva zile după testarea obligatorie a primit un telefon ciudat în care i s-a spus că este infectată, fiind singura care a primit un astfel de rezultat dintr-un grup de mai multe persoane. A pornit o întreagă aventura pentru a vedea cu ochii ei rezultatul, iar statul în Grecia s-a transformat într-un  coșmar. Dar nu pentru că ar fi avut boala, ci pentru că s-a întâlnit cu o birocrație stufoasă, lipsită de umanitate care a ținut-o pe jar nejustificat, cum avea să afle la întoarcerea acasă. Vă redăm scrisoarea postată pe pagina de Facebook ForumGrecia.

Acesta este scrisoarea integrală, pe care autoarea a dorit s-o publicăm ca mesaj adresat membrilor Forum Grecia.
„Dulce și amar de Grecia

Scrisoare către mine și către voi toți, sper să învățam ceva bun de aici
Prima mea vacanță în Grecia
Au fost câteva zile minunate, în care m-am simțit fericită, m-am bronzat, am râs cu familia și prietenii care ne însoțeau, m-am plimbat cu bicicleta, am mâncat numai bunătăți și mi-a rămas gândul și acum la o porție de midii în sos de roșii (eu nu mănânc defel midii și alte fructe de mare, însă acest fel de mâncare l-am adorat de la prima furculiță furată din farfuria prietenei mele). Am savurat fiecare rază de soare și m-am bucurat de fiecare picătură de apă de mare curată.

Cititi si: Un avion a avut un traseu extrem de sinuos până a aterizat pe Aeroportul Iaşi

Totul a fost minunat până într-o zi, 16 iulie 2020 ora 12:04. Am intrat în Grecia în data de 10 iulie 2020, în jurul orei 19:30, iar la vamă am fost testați atât eu, cât și soțul meu și prietena mea care era cu familia în alta mașină. Deci, din 4 adulți și 2 copii minori au ales să testeze 3 dintre adulți. Zis și făcut. Nu a durat mult, pe la 19:55 am terminat cu testele și am plecat fericiți mai departe. In primele 24 de ore am păstrat distanța socială așa cum ne era descris în mesajele primite pe telefoane în momentul intrării în Grecia.

In data de 16 iulie însă, adică la 6 zile de la sosire, eu, primesc un telefon cu număr de Atena, la ora 12 si 4 minute trecute fix (cum ar zice Caragiale). Nu râdeți, ce urmează e cumva de plâns. Nu vreau să vă sperii și vă spun de-acum ca-s bine. Dar să revenim la acel apel primit. La capătul celălalt al firului, o voce de tinerică.
Hello, do you speak English?
Aaa, a little bit (zic eu bâlbâindu-mă, la dracu’, mă gândesc, toată vacanța am fugit de a-mi comanda singură de mâncare, căci eu nu vorbesc engleza defel, mai ales că am un accent rusesc).
Ok, where are you from?
I'm from Romania.
When you arrive in Greece?
aa, arrive, 10 July in the evening, 8 o'clock.
When you want to leave?
On Monday (tocmai stabilisem că prelungim vacanța cu încă 3 nopți și trebuia să plecăm pe 20 iulie în loc de 17)
Ok, next Monday, how old are you?
Aa, mean... my age? Aa, thirty nine. But, tell me please, who are you? (venise vremea să pun și eu întrebări)
I’m from Health Organisation of Greece, and you are positive on Covid!
Fac o pauză și zic: I don't think so.
Hahaha (se aude la celălalt capăt al firului, acel râs îmi răsună și acum în urechi, un râs ironic)! Si continuă: where are you now?
I'm in Olympiada.
Ok, Olympiada - Halkidiki?
Yes.
Ok, which hotel?
A.......... xx
A..........?
A.......... xx , moment în care convorbirea s-a întrerupt brusc, am auzit un ton de ocupat și am rămas cu informația ca am Covid, dar nu mi s-a transmis și ce să fac... am încercat să contactez acel număr, dar nu răspundea nimeni.

In timpul convorbirii se făceau pauze intre întrebări, ca și cum și-ar nota ce auzea. Nici măcar o clipa nu m-a întrebat ceva legat de numele meu.
Si ce fac acum? Prietenii mei și soțul meu se uitau la mine înmărmuriți. Am apucat sa le spun ca am Covid și că s-a întrerupt convorbirea. M-am gândit ca e o glumă proastă din partea cuiva care se joacă. Dar nu știam încotro s-o apuc, îmi treceau prin minte toate persoanele cu care m-am întâlnit în ultimele 2 săptămâni înainte de plecarea in vacanta, totuși nu auzisem pe nimeni ca ar fi avut vreun simptom, inclusiv eu, nu mă știam cu niciun simptom. Zic în gând, la dracu', suntem toți asimptomatici? Nu puteam nici măcar să plâng. Aveam deja procese de conștiință că am infectat și alți oameni. Prietena mea, mai lucidă decât mine, îmi spune că nu se poate, e o greșeală. Am fost testați 3 și ceilalți 2 nu au nimic. Au trecut 6 zile totuși de la testare, nu se poate să fiu eu. Am fugit împreună cu soțul la proprietara hotelului si am rugat-o sa investigheze acel număr, dacă chiar aparține autorității grecești si de ce nu răspunde nimeni? De ce nu mă suna înapoi?

Doamna, inițial calma, a încercat sa contacteze acel număr, îmi explica apoi ca poate este un număr de la un fel de centrala care nu poate fi apelat in sens invers. Vorbea la un moment dat in grecește la telefon. Ne explica apoi ca a luat legătura cu medicul local si ca trebuie sa mergem urgent in camerele noastre de hotel sa așteptăm ca va veni medicul local la noi, sa păstram distanta si sa nu părăsim camerele. Așa am si făcut. Am mers in camerele noastre si am așteptat. Soțul meu are un coleg grec. L-a contactat si l-a rugat sa se intereseze ce e cu acel număr care m-a apelat. A reușit sa afle doar ca într-adevăr e numărul autorităților grecești si ca da am fost sunată de ei însă lui nu ii pot da nicio informație in ceea ce mă privește din motive de GDPR. Ok, măcar am aflat ceva, o frântură, dar de ce nu mă suna aceasta organizație înapoi, sa continuam convorbirea, sa mă lămurească ce se întâmplă cu mine, cu familia mea, prietenii mei?

Intre timp eu am încercat sa sun la consulat. Nu răspunde nimeni. Găsesc pe site un număr de România pe care îl apelez, îmi răspunde o doamna care rămâne un pic înmărmurită de povestea mea dar nu mă poate ajuta cu nimic de-acolo, îmi recomanda sa insist la consulatul din Grecia caci ei știu mai bine ce procedura am de urmat. Sun. Nu răspunde. Așteptăm. După un timp apare doctorul local chemat de proprietara hotelului, echipat corespunzător, care îmi ia temperatura, am apucat sa vad 36.4, apoi îmi pune un clips pe degetul arătător si spune ca măsoară oxigenul din sânge, ritm cardiac si ca acestea sunt in parametri normali. Îmi ia tensiunea si spune de asemenea ca este in regula. Scoate un stetoscop si îmi consulta plămânii. Intre timp soțul meu ii explica ce boli mai am (alergie la ambrozie si astm). Cu toate acestea medicul spune ca plămânii mei sunt in regula. Mă întreabă de alte simptome, gust, miros, tuse seaca, febra, dureri de gat si altele in ultimele 2 săptămâni. Răspund: nimic din toate acestea si chiar nimic altceva. Am lucrat de acasă încă din martie. Nu m-am plimbat pe nicăieri, am comandat acasă ce am avut nevoie si am minimizat pe cat posibil contactele cu oamenii. Am purtat masca pe unde am fost totuși nevoita sa merg. Îmi spune ca după părerea dumnealui poate fi o greșeală. Ok, dar eu ce fac? Încotro s-o apuc? Mă liniștește spunând-mi ca va lua legătura cu autoritățile grecești si îmi va comunica ce am de făcut. Așteptăm, din nou. După un timp, in care noi am stat in camerele noastre, doctorul si proprietara hotelului ne striga la balcon si ne transmit ca am avea permisiunea autorităților ca a doua zi sa plecam pentru ca se îndeplinesc 7 zile de la sosire; spuneau de ceva protocol intern legat de cele 7 zile pe care sincer nu l-am înțeles si nici nu am citit pe undeva de el. In fine. Eram fericita ca mă pot întoarce acasă unde îmi pusesem in gând sa refac testul degrabă. Voiam cu tot dinadinsul sa aflu ce e cu mine. I-am întrebat totuși, e ceva oficial ce îmi spun? Adică, sa nu mă oprească la vama ca sunt căutată si vezi-doamne încerc sa fug din Grecia. Eu vreau ca totul sa fie legal, sunt un om corect si sunt dispusă să urmez procedura de carantinare așa cum știam ca se anunțase pe mae.ro. Doar ca grecii nu mă voiau in carantina. Cu atât mai mult mi se părea ciudat. De ce mă trimiți acasă fără sa îmi explici daca într-adevăr e o greșeală sau chiar sunt infectata? Mai departe medicul local mă asigura ca este o informație oficială aceea că pot pleca in data de 17.07.2020 si îmi dă totuși o carte de vizită a dumnealui, pe care îmi scrie cu pixul un număr de telefon pe care să îl prezint la vama si să ii rog să sune acolo in caz ca as fi fost oprita. Nu aveam nicio siguranță pentru nimic. Aveam o informație verbala pe care nu o pot demonstra decât prin persoanele prezente lângă mine la acel moment si o carte de vizita a unui medic local.

Am pregătit bagajele pentru ca a doua zi dimineața sa plecam. In jurul orei 20 probabil, data de 16.07, revine la noi proprietara hotelului, căreia chiar i-am cerut scuze de situația creata si am întrebat daca crede ca pot primi pe mail rezultatul testului meu. A dat un telefon, din nou vorbit in grecește, apoi îmi explica sa trimit un mail la info@eody.gov.gr sa cer acest lucru. Ne-am luat la revedere si am plecat dimineața pe 17.07 ora 6:30. La vama Promachonas ne-au verificat actele și am trecut fără nicio alta vorba. La ora 16:20 am ajuns acasă. Am dat jos din mașină bagajele si la 16:30 eu am plecat către centrul de testare de la Băneasa. Am preferat acest lucru pentru a minimiza din nou contactul meu cu alți oameni. Aici testele se fac din mașina personala. Mi-am luat toate masurile de precauție atât cat am știut eu. Bineînțeles ca tot drumul, din Grecia pana acasă, m-am întrebat dacă atunci când ajung in tara ar trebui sa anunț autoritățile noastre. Dar ce sa le spun? Am Covid, dar Grecia m-a trimis acasă, nu am simptome și nici vreo dovada de acest lucru, în presa nu a apărut vreun caz de turist roman pozitiv în zona în care am fost eu. Ce sa fac? Decid totuși sa mă izolez si sa mă testez cat mai repede. Așadar, am stat 4 ore la coada la Băneasa si la ora 21.10 mi s-au prelevat probe din gat si din nas. A doua zi, pe 18.07 a mers si soțul meu la testare. Amândoi am primit rezultat negativ.

Încă din data de 17.07 am început sa trimit mail-uri către acea organizație a sănătății din Grecia, prin care mi-am expus povestea si am cerut sa mi se trimită pe mail rezultatul testului meu efectuat in vama de la Promachonas. Niciun răspuns. Când am primit rezultatul testului efectuat in 17.07 in România am atașat si acest rezultat mail-urilor către ei. Niciun răspuns. Încă aștept in speranța ca voi primi un răspuns de la ei...

Pot sa înțeleg ca aceste autorități, indiferent de țara aparținătoare, sunt reprezentate de oameni, oameni supuși greșelilor, ca si noi toți ceilalți. As fi putut accepta ca in cazul meu s-a făcut o greșeală, ori ca testul pozitiv nu îmi aparținea, ori ca mi-au închis telefonul in nas, ori ca pur si simplu s-a întrerupt convorbirea din oricare alte cauze, ori ca sunt pozitiva dar totuși nu mă vor acolo, orice altceva, dar mă întreb: cum îmi poți spune ca sunt pozitiva si apoi îmi trântești telefonul in nas? nu revii sa mă lămurești ce am de făcut? Eu te caut cu disperare, sună oamenii aceștia (cetățeni greci) pentru mine, încerc sa aflu ce am de făcut în acest caz și tu autoritate reprezentată de UN OM nu mai dai niciun semn de viață? Ba mai mult, îmi confirmi prin persoanele care au sunat in numele meu ca da, am fost sunată, dar nu le poți da detalii confidențiale despre mine, si totodată, nu crezi ca ar fi necesar sa revii la mine cu un apel prin care sa îmi dai explicații, oricare ar fi acelea?

Pe 21.07.2020 aflu că pe o pagină de facebook, li se transmite localnicilor din Olympiada că posibilul caz e de fapt negativ. Asta la nici o oră după ce am transmis rezultatul meu din România către proprietara hotelului din Grecia. Eu mi-am ținut promisiunea făcută către ei de a-i anunța imediat de starea mea. In schimb, eu ce liniște pot avea? Ca ați făcut mișto de mine? Eu, turist roman aflat in Grecia, prima mea vacanta aici, ruinata de un om, sau poate mai mulți, incapabili de a-si termina procedura, incapabili de a recunoaște ca au greșit... Vreau sa vad acel rezultat al testului făcut in vama. Cer prea mult? Eu încă nu pot dormi liniștita. As vrea sa ii privesc in ochi si sa ii întreb dacă ei dorm liniștiți acum că m-am dovedit a fi negativă...

Poate va întrebați cum mă simt, sau cum m-am simțit atunci când am primit acel telefon. Eram disperată si întra-un fel sigură că nu sunt bolnavă, nu mă simțeam bolnavă. Da, exista asimptomatici, poate eram eu una dintre ei, normal ca mă gândeam la toate aceste lucruri. Nu pot descrie in cuvinte ce simți exact in acele momente. Îmi părea a fi ceva ce nu pot controla si mă gândeam doar ca de situația mea depind si ceilalți, familia si prietenii mei, cei cu care am avut contact înainte de a veni in Grecia. Cum sa le spun si mai ales ce sa le spun, nu am nimic cert, un ras in nas si un telefon întrerupt brusc. Câtă panica pot crea cu asta? Au fost câțiva care au aflat de situația mea. Unii au spus ca nu cred, alții au întrebat dacă totuși suntem bine si s-au rugat pentru noi, dar au existat si cei care ne-au certat că am ajuns sa fiu infectată. Acum zâmbesc, amar, si aștept in continuare un răspuns...

Intre timp, pe 21.07.2020, am primit si rezultatul testului de anticorpi Covid. Negativ, atât eu cat si soțul meu, ceea ce dovedește ca la data de 10.07 nu aveam cum sa fiu infectata. Pentru mine e dovada ca ei au greșit dar ar putea măcar sa îmi comunice ceva, o vorba cat de mica. Am trimis din nou mail, de data aceasta cu noul rezultat al anticorpilor. Aștept...

Niciun răspuns încă, azi (ieri n.b.) 22.07.2020, mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă m-ar fi încarantinat din greșeală în Grecia. As fi fost pusa laolaltă cu alți bolnavi Covid de la care as fi luat si eu virusul si ... iaca greșeală lor nu se mai poate dovedi. Așadar, mă simt norocoasă ca am fost lăsata să plec. Așa pot dovedi ca nu am si nici nu am avut virusul.

Au răspuns de la consulat. Nu e de competenta lor ci a EODY, consulatul nu mă poate ajuta in niciun fel. De ce mă mai zbat încă? Dreptate? Nu exista!
Acum scriind aceste lucruri mă gândeam de ce oare mintea umana este atât de vicleana? De ce am intrat in panica in momentul apelului? Nu am avut capacitatea sa gândesc la rece, dar in contextul pandemiei existente de atât de mult timp, oare cum as fi putut sa nu strig in gura mare ca am nevoie de ajutor?
In final, le mulțumesc celor care au fost alături de mine și m-au susținut atunci când mi-a fost extrem de greu. Mulțumesc celor care au vorbit în numele meu, încercând să afle pentru mine ceva.
Vouă, tuturor, vă transmit că trebuie să fim mai atenți la detalii.
Eu, turist român în Grecia"

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De la Koudela la Schär, via Şovre

Nicolae GRECU

De la Koudela la Schär, via Şovre

Corectitudinea politică în sport începe să însemne respectarea ad litteram a unor reguli, indiferent cât de stupide ar fi.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

În acest episod, autorul serialului se referă critic la încercările unui cunoscut etnolog contemporan de a impune ideea existenţei unui „mit fondator” românesc, bazat pe figura împăratului roman Traian, cuceritor al Daciei.

Iar şi iar despre pocăinţă

pr. Constantin STURZU

Iar şi iar despre pocăinţă

Pocăinţă nu se poate face decât în timp. Când se termină timpul, omul nepocăit "se încremeneşte în moleşeala sufletului şi în nesimţire". Există şi atunci un soi de pocăinţă, dar "pocăinţa lui de acolo este un regret pentru viaţa lui greşit trăită, dar unit cu neputinţa de a se mişca din ea" (Părintele Dumitru Stăniloae). 

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Ideile vehiculate în rubrica de azi, aparţinând marelui filozof francez Rémi Brague (1947-), deşi par străine de tărâmul economiei, au un rol important în înţelegerea modului cum s-au născut şi consolidat valorile şi instituţiile occidentale care caracterizează azi o naţiune civilizată, inclusiv sub raport economic.

pulspulspuls

Un deştept Grămadă

Un deştept Grămadă

Până mai ieri, indiferent de guvern, PSD sau PNL, fostul dipotat local PMP Grămadă avea numai cuvinte de laudă despre orice ministru al Sănătăţii.

Caricatura zilei

Mita-n mască

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.