În acest sens, Uniunea Europeană semnalează cu îngrijorare starea unor monumente culturale semnificative, importanţa acestora la nivel național și universal, dar și urgența promovării, protejării și valorizării fragmentelor de cultură, artă, istorie ce aparțin patrimoniului european comun, a subliniat în Plenul Camere Deputațiilor, prof. dr. Camelia GAVRILĂ.

Declarația politică susținută de deputatul ieșean se referă la „dubla dimensiune spirituală și materială a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional, în sens propriu, la nivel pragmatic, dar şi din punct de vedere simbolic, spiritual, acestea reprezentând o expresie a valorilor, a credinţelor și tradiţiilor naţionale, pentru că, în esență, cultura și valorile patrimoniale sunt fundamentul solid și irevocabil al identităţii unui popor”.

„Patrimoniul cultural reprezintă o sinteză aproape perfectă a interferenței demersului creativ al ființei umane cu ambientul natural, armonie susținută prin trecerea timpului, probând permanența unor aspirații și valori, inspirând generaţiile noi pentru continuarea proiectelor creative de dezvoltare umană şi de creştere implicita a  calităţii vieţii colective. Tot în acest sens, patrimoniul cultural este elementul primordial de legătură între trecut și prezent, între  generaţiile vechi şi noi, amintind de aspirațiile, jertfele, dar și reuşitele unor lumi apuse, fiind în acelaşi timp și deschidere a prezentului printr-un angajament natural și firesc pentru conservare, prețuire, dar și inovare sau dezvoltare”.

Esenţa unei culturi se regăsește în patrimoniul cultural, se transpune sugestiv și în elemente concrete, tangibile, reprezentate de monumentele istorice, statui, biserici, cetăți, catedrala, sinagogi, muzee, forme artistice, elemente de arhitectură, repere ale civilizaţiei unui popor, ale unui neam, menite să păstreze vie amintirea unui eveniment, a unei personalităţi, a unui timp anume.

Deputatul PSD Camelia Gavrilă subliniază că programul de Guvernare al PSD acordă o atenție deosebită domeniului cultural în abordarea complexă pe care o propune societății românești în orizontul anilor 2020 - 2025, preocuparea pentru valorificarea şi conservarea patrimoniului existent rezultând din faptul că, în general, cultura este considerată elementul definitoriu al identității naţionale.

În judeţul Iaşi, lista monumentelor istorice cuprinde un efectiv de 1630 de obiective, dintre care 828 sunt obiective arheologice, 703 monumente de arhitectură, 53 monumente de for public, iar 46 sunt monumente memoriale. Printre acestea, regăsim exemple de bune practici, de finalizare a lucrărilor de restaurare pentru monumente de referință: Palatul Culturii, care are valoare emblematică pentru Iaşi, impresionantă împletire de stiluri arhitecturale - neogotic, romantic şi neobaroc,  Mănăstirea Golia, monument ridicat în secolul al XVI-lea, Teatrul Național, bijuterie artistică a arhitecților vienezi Fellner și Helmer sau Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Politicile culturale şi de sprijin al patrimoniului cultural trebuie susţinute printr-o bună colaborare a instituţiilor, o implicare activă, ce include şi efortul financiar, dar și inițiativa managerială. Consiliul Judeţean Iași, în parteneriat cu ministerele de resort, a demarat programe ce vizează reabilitarea unor monumente şi clădiri istorice integrate în patrimoniul naţional, precum: Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei Mitropolitul”, restaurarea Muzeului „Vasile Pogor”  și a Muzeului „Nicolae Gane”. Apreciem și demersurile Primăriei Municipiului Iași pentru demararea proiectului de reabilitare a Mănăstirii Frumoasa din Iași.

Deputatul ieșean atrage atenția, însă și asupra  unei ”liste negre” a monumentelor din Iași care sunt deteriorare si aparent abandonate: Clădirea Filarmonicii, Ruinele Curţii Domneşti din Iaşi, situl arheologic ”Cetatea geto-dacică de la Cotnari”/situl Cătălina, Castelul Sturdza din Miclăuşeni, Palatul Cantacuzino Pașcanu, ridicat în jurul anilor 1640-1650 în Pașcani sau Conacul Rosetti - Catargiu din Răducăneni.

Paradoxal, ne prindem în Hora Unirii, în amintirea momentelor istorice din 1859 sau ale celor din anului 1918, în Piaţa Unirii,   lângă un edificiu aflat într-o stare gravă de deteriorare  Palatul Braunstein, deși este o clădire valoroasă și simbolică de la începutul secolului XX.

Cultura nu trebuie  să fie acoperită de pânze pentru a atenua degradarea și indiferența, amânarea unor finanțări și, de multe ori, ignorarea Iașului. Valorificarea patrimoniului cultural prin reabilitarea monumentelor istorice poate aduce avantaje în plan cultural, economic, dar şi social, acestea pot fi incluse în trasee turistice, determinând inclusiv sporirea directă sau indirectă a  resurselor bugetare, a activităților sociale ce pot fi desfășurate în clădirile refăcute. Cu siguranţă, un peisaj cultural bogat, bine valorificat și plasat în lumină, duce la dezvoltarea turismului, a vieții sociale în general.

În concluzie, în Anul Patrimoniului European inițiativele Guvernului și demersurile parlamentare trebuie să-și îndrepte atenţia mai ales în direcţia monumentelor semnificative ce trebuie reabilitate, aceasta fiind nu doar o responsabilitate, ci și o datorie morală, o dovadă de respect faţă de istorie, faţă de momentele emblematice din trecut, față de județul Iași de multe ori dezavantajat în alocările bugetare, pentru că, prin împletirea paginilor de istorie cu cele de artă și cultură, intrăm în circuitul valorilor perene, salvate de eroziunea timpului și a uitării.

Mai multe informații regăsiți pe site-ul www.cameliagavrila.com.