Patru ani de război: ce a mai rămas din cel mai mare centru pentru ucraineni din România, cel de la Iași? Pe aici au trecut peste 5.000 de refugiați

Astăzi, centrul nu mai există în forma sa inițială. După trei ani și șapte luni de activitate neîntreruptă, serviciile de cazare au fost închise, iar întregul mecanism complex de sprijin s-a restrâns drastic. Dintr-o structură care implica zeci de angajați, voluntari și specialiști, a rămas un nucleu minimal.

Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați Nicolina a fost deschis pe 24 martie 2022, la doar o lună după declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Inițiativa a fost rezultatul unui parteneriat între Primăria Municipiului Iași și FONSS (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale), managementul fiind asigurat de un consorțiu format din patru organizații: FONSS, Asociația Afterhills, ParentIS și Asociația Grupul Zâmbetul Nostru.

„Centrul de la Iași a îmbinat asistența umanitară cu serviciile sociale”

Coordonatoarea centrului, Mihaela Munteanu, explică faptul că modelul de funcționare a fost unul unic la nivel național.

„Iașul a avut cel mai mare centru de refugiați din țară, urmat de București și Brașov, și a rezistat trei ani și șapte luni. Ce l-a diferențiat de celelalte centre a fost faptul că a îmbinat asistența umanitară cu serviciile sociale. Nu a fost doar un spațiu de cazare și hrană, ci un loc în care oamenii primeau sprijin real pentru integrare”, a declarat aceasta.

Conform coordonatoarea, centrul a funcționat non-stop și a oferit o gamă extinsă de servicii: cazare, masă în sistem catering, asistență socială, sprijin medical, consiliere psihologică, educație, activități recreative și programe de integrare comunitară. Spre deosebire de alte orașe, unde costurile au fost suportate aproape exclusiv de autoritățile locale, la Iași cea mai mare parte a cheltuielilor a fost acoperită din fonduri atrase de ONG-uri și organizații internaționale.

„Am funcționat aproape exclusiv din donații și finanțări externe. A fost un centru care a costat extrem de puțin bugetul local, în comparație cu alte situații similare din țară”, a precizat Mihaela Munteanu.

Aproape 5.000 de persoane cazate și peste 2.800 de beneficiari ai magazinului social

Dincolo de asigurarea nevoilor de bază, centrul a dezvoltat un sistem complex de servicii sociale. A fost înființat un magazin social, unde refugiații își puteau alege hainele și bunurile necesare, în funcție de nevoile reale, evitând distribuția rigidă de pachete standard. Au fost organizate cursuri de limba română, programe educaționale pentru copii de toate vârstele, activități de tip after-school, dar și excursii și activități recreative, menite să atenueze traumele provocate de război.

„Am creat un hub educațional care acoperea copiii de la doi ani până la 18 ani. Programul a fost gândit astfel încât mamele să poată merge la muncă, iar copiii să fie în siguranță, să învețe și să se dezvolte într-un mediu stabil”, a explicat Mihaela Munteanu.

Coordonatoarea centrului spune că, un rol esențial l-a avut și sprijinul pentru integrarea în comunitate. Asistenții sociali au lucrat intens la obținerea documentelor, deschiderea conturilor bancare, accesarea serviciilor medicale și sociale, dar și la identificarea unor soluții de locuire pentru cei care puteau trăi independent.

„A fost o muncă uriașă pe partea de documente. Am avut perioade în care băncile refuzau să deschidă conturi pentru refugiați și a trebuit să intervenim constant. A durat luni întregi până când am reușit să stabilim proceduri clare și să îi ajutăm pe oameni să se descurce singuri”, a adăugat aceasta.

„Ne-au dat speranța că cineva se ocupă de noi și că nu suntem singuri”

Deși cifrele sunt impresionante, respectiv aproape 5.000 de persoane cazate și peste 2.800 de beneficiari ai magazinului social, coordonatorii subliniază că impactul real al centrului nu poate fi măsurat doar în date statistice.

„Este extrem de greu să cuantifici munca într-un centru umanitar. Nu vorbim doar despre porții de mâncare sau nopți de cazare, ci despre destine, despre oameni care au venit în stare de șoc și care, pas cu pas, au reușit să se stabilizeze și să își reconstruiască viața”, a specificat Mihaela Munteanu.

Printre aceștia se numără și Halyna Vlasenko, o femeie de 49 de ani din Kiev, care a ajuns la Iași în martie 2022, împreună cu cei doi fii ai săi și cu părinții în vârstă. Soțul ei a rămas în Ucraina, fiind obligat să se înroleze.

„Centrul din Nicolina a fost de un ajutor foarte mare pentru toată lumea. Ne-au dat speranța că cineva se ocupă de noi și că nu suntem singuri. Nu a fost vorba doar despre haine și mâncare, ci despre sprijinul comunității, despre ajutor cu documentele și despre toate problemele care apar atunci când trebuie să îți reconstruiești viața într-o altă țară”, a declarat Halyna.

Ea spune că, pentru familia sa, centrul a devenit un spațiu al reconectării și al vindecării, iar orele de terapie oferite de ParentIS au avut un rol esențial în depășirea traumelor provocate de război. (povestea întreagă a Halynei AICI)

Mihaela Munteanu explică faptul că închiderea centrului a fost rezultatul unui proces îndelungat, pe fondul scăderii semnificative a finanțărilor.

„Nu am mai putut susține costurile. Donatorii s-au retras treptat, iar fondurile internaționale s-au redus considerabil. Am construit un plan de închidere împreună cu autoritățile locale și partenerii internaționali, astfel încât tranziția să fie cât mai puțin traumatică pentru beneficiari. Pentru noi a fost extrem de important să nu închidem brusc și să nu lăsăm oamenii fără opțiuni. Am lucrat pe planuri individuale, astfel încât fiecare familie să poată face tranziția cât mai ușor și mai sigur”, a explicat Mihaela Munteanu.

Ce servicii au rămas

Astăzi, din complexul amplu de servicii care a funcționat la Nicolina a rămas un nucleu restrâns. FONSS continuă să ofere sprijin refugiaților ucraineni la sediul de pe strada Sărărie nr. 134 din Iași, unde își desfășoară activitatea și Asociația Caritas. Aici sunt disponibile servicii de traducere la distanță din limbile rusă și ucraineană, prin intermediul call-centerului (+40 724 700 087), precum și asistență directă pentru informare și consiliere privind drepturile ucrainenilor, sprijin în completarea documentelor, accesarea serviciilor publice, integrarea în sistemul educațional și pe piața muncii, inițierea unei afaceri, susținerea persoanelor cu dizabilități și a altor categorii vulnerabile, consolidarea comunității ucrainene și menținerea dialogului cu autoritățile române, completate de activități de integrare socială prin grupuri de întâlniri, seminarii și inițiative precum Clubul Femeilor Ucrainene.

Publicitate și alte recomandări video