Caută 
3 MIN
A venit toamna. Păsările călătoare pleacă în țările calde – cele care nu și-au isprăvit cariera prin oalele sătenilor înfometați, amatori de barză pe varză, cocor la cuptor, cuci gătiți la tuci, ciocârlie la farfurie, ciolan de pelican, privighetoare cu sare, sfrâncioc prăjit pe foc și altele. Toamna se numără bobocii. Pesemne că fiecare primărie a angajat deja numărători de boboci, care acum se tem că vor fi înlocuiți de Inteligența Artificială sau zburați din schemă o dată cu restructurările bugetare. Dar nu toți românii numără bobocii: unii mai și muncesc pe ogoare. Stăm de vorbă cu câțiva:
– Spor la treabă! Ce faceți aici?
– Gică, lasă toporul, domnul nu-i de la Primărie. Ce vreți să aflați? Să nu ne scoateți vorbele din context, că Gică de-abia așteaptă.
– Aș vrea să aflu ce recoltați aici.
– Aici recoltăm recolta. Ce-a ieșit.
– Și ce-a ieșit?
– Habar n-am, sunt miop, nu le văd prea bine, deci nu știu ce-s.
– Cum arată? Par niște vegetale mici.
– Mici, dar nu par vegetale, că mișcă și unele mușcă.
– Să fie șoareci?
– Nu s-au prea făcut șoarecii, că n-a plouat, și când a plouat a venit apa și le-a luat. Pe toate ni le-a luat. În acte, aici ar trebui să fie rădăcinoase, dar ieri am găsit bostani. Totuși, cred că astea sunt coropișnițe, ce ziceți? Prea mici să fie cârtițe…
– Bostanii îi dați la porci?
– Îi golim de semințe, pe care le mâncăm. Carapacea o scobim, facem ochi și gură și punem lumânare, să speriem, după datină.
– E o datină cu speriatul, cu bostanii? Mai sunt două luni până la Halloween.
– Să-i speriem pe ăia de la primărie, care vin să plătim una-alta. Dacă nu se sperie de bostani, se sperie după aia, de la celelalte argumente, topoare, coase și furci. Iar bostanii și luminează, deci nu mai dăm în gropi.
– Bine, dar ce aveți, totuși, pe ogoare?
– Sperietori. E o tradiție locală. Fiecare om din sat are sperietoare cu chipul său, care seamănă cu el. Un alter-ego, ca să înțeleagă și cititorii dumneavoastră.
– De când e tradiția asta atât de inedită?
– De când ne scotea la muncă pentru CAP. Tovarășii de la partid se uitau cu binoclul, vedeau sperietoarea cu chipul lui, să zicem, Gică, nu se prindeau că nu-i Gică și îl pontau.
– Și ce făcea Gică în timpul ăsta? Dormea?
– Fura știuleți, împreună cu ceilalți. Acum s-a dus naibii agricultura, fără elevi și studenți. Eu aș da ordin să se facă din nou practică agricolă. Vă dați seama câți studenți ar munci în locul nostru, la câte universități particulare au apărut?
– Pe lângă cultura plantelor cu ce vă mai ocupați?
– Cu zootehnia, din pasiune.
– Stați bine cu șeptelul, aveți multe animale?
– Câine, mâță, șobolani, ca la țară… Și păsări, da.
– Găini, curci, rațe, gâște, nu?
– Porumbei, vrăbii, ciori, pupeze… Într-o zi sigur am văzut și o pasăre a Paradisului, cu coadă mare și colorată, dar eram nițel ciupit.
– Utilaje agricole dețineți? Tractor, combină, grapă cu discuri?
– Toți au combine! Stereo! Ascultă manele, populară, ca pe la noi. Discuri nu, doar Spotify.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
