Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Pe urmele răului transpersonal definit de Stanislav Grof

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Văz puţin şi simţ şi mai puţin, de aceea universul pe care-l construiesc e o imagine a deşertăciunii.

*

Întâi şi întâi şi-a dat poalele peste cap guvernul, apoi a venit şi rândul opoziţiei, care a ieşit la rampă arătându-şi muşchii. Şi în cele din urmă a venit şi rândul preşedinţiei. Acum toţi stau cu poalele puse pe cap, iar noi, privindu-le goliciunile, începem să înţelegem ce însemnă puterea şi cum se exercită ea.

*

Se reface PDL-ul?

Păi, PNL-ul lui Ludovic Orban, iată, curând va veni la guvernare + Partidul Mişcarea Populară, creat de Băsescu după celebra sa despărţire de PDL, singurul partid din opoziţie care doreşte să intre la guvernare alături de PNL, în timp ce restul partidelor, cu excepţia partidului lui Ponta, declarând că vor sprijini viitorul guvern Orban, fără să se implice în guvernare, fac exact PDL.

Sucite vremuri ne aşteaptă.

Căci, dacă se face alianţa asta, PMP-ul lui Băsescu va înghiţi sau, mai degrabă, va submina PNL-ul.

Se va întâmpla exact aşa cum s-a întâmplat cu ţărăniştii în timpul guvernelor Victor Ciorbea şi Radu Vasile.

Căci Petrov îşi schimbă şuviţa pe chelie, chiar şi numele, dar năravul, ba.

*

Abordând problema binelui şi a răului din straturile holotropice ale conştiinţei, în cartea sa Jocul cosmic, profesorul Stanislav Grof, unul dintre pionerii psihologiei transpersonale, apelează la un verset din Chuang Tzu, un precursor al daoismului, care sună astfel: "În consecinţă, cel vrea să aibă/ dreptate fără nedreptate,/ ordine fără dezordine,/ nu va înţelege principiile/ cerului şi ale pământului./ Nu va şti cum/ se îmbină lucrurile împreună". Aici e definită într-o formulă poetică, de o simplitate matematică, principiile de evoluţie ale lumii şi ale universului ce se rostogoleşte în hău.

Citiţi cu atenţie fragmentul şi nu vă mai miraţi de nimic din cele ce se întâmplă în jur.

*

Văz puţin şi simţ şi mai puţin, de aceea universul pe care-l construiesc e o imagine a deşertăciunii.

*

Dragă Fiodor Mihailovici, ai fost şi ai rămas un idealist. Nu frumuseţea va salva lumea. Nici adevărul. Nici raţiunea. Ci urâţenia, prostia. Şi, desigur, setea de putere.

Născut într-o zodie în care se încrucişează astrele, din negura timpurilor şi până azi, omul a aspirat să atingă înţelepciunea şi frumuseţea zeilor, dar a devenit din ce în ce mai lunecos şi mai avar, înclinând balanţa spre latura luciferică a existenţei. Iar urâţenia aceasta l-a salvat. Căci dacă şi-ar fi atins idealul, s-ar fi tocit instinctul de conservare şi toată omenirea asta s-ar fi cufundat demult într-o apatie vecină cu moartea.

*

Nu te dărui cu totul celuilalt sau celorlalţi. Păstrează o mică parte, o fărâmă din tine pentru zilele de restrişte ce oricum o să vină. Atunci această fărâmă o să renască şi o să te salveze.

*

Dacă uiţi un fapt, nu intra în panică. Apucă lucrul acela cu mâna şi reaşază-l înapoi în memorie. Dacă uiţi un fapt sau un gând, procedează la fel. Şi dacă uiţi de sentimentele tale trecute, întoarce-te în timp şi mâna ta dreaptă făcând un ocol asemenea cumpenei unei fântâni ţi le va scufunda din nou în adâncuri. Dacă uiţi cine eşti, dacă nu-ţi aminteşti nimic din ziua de azi, nici din ziua de ieri, mulţumeşte-i Domnului că ţi-a dat puterea de-a trece peste tine şi de-a te cufunda în uitare, care oricum se va aşterne curând peste lucrurile pe care le-ai făptuit, peste gândurile pe care le-ai gândit şi peste sentimentele pe care le-ai trăit. Eternitatea te urmează încă de pe acum, tocmai ca să te obişnuieşti cu ce va fi după.

*

Există un gel Bayer care are o acţiunea atât de toxică asupra gândacilor de bucătărie, încât insectele care se ating de picătura de soluţie, nu numai că mor, dar se şi devorează între ele, până nu rămâne decât una. Iar aceasta, ca în "Colonia penitenciară" a lui Kafka, se devorează pe ea însăşi. Am impresia că substanţe similare sunt folosite şi în societatea românească. Mai ales în mediul politic, uneori şi cultural, altfel cum ne-am putea explica atât agresivitatea, cât şi mâncătorimea care au loc aici? Bineînţeles că toxicitatea se manifestă nu la nivel fizic, ci psihic. Dar efectul este la fel de nociv sau poate chiar mult mai nociv decât exterminarea în masă.

*

Măsura lui Dumnezeu e fără de măsură, iar măsura omului e în strânsă legătură cu faptele şi gândurile lui cele mai tainice. Prima cunoaşte măreţia, cealaltă are drept piatră de încercare orgoliul şi, uneori, pocăinţa şi chiar smerenia cunoaşterii umane.

*

Posterul care inaugurează campania de strângere a semnăturilor pentru cel de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis, actualul preşedinte alt României, conţine un element straniu, care te pune pe gânduri. Aşteptând în fiecare zi tramvaiul, n-am avut încotro şi l-am studiat cu atenţie din mai multe perspective. Cele patru postere strânse la un loc reprezentându-l pe Klaus Iohannis arată ca un zar de pânză aşezat pe trotuar în faţa trecătorilor. Orice trecător îl poate admira din poziţia în care se află, decizând pe loc dacă merge pe mâna lui sau nu. Zâmbetul un pic cam chinuit al preşedintelui te îndeamnă să-ţi depui semnătura în favoarea lui. Dar mâinile, ei bine mâinile, şi aici intervine bizareria, te îndeamnă să nu te grăbeşti, ci să meditezi asupra lor.

Mâinile în sine nu spun mare lucru despre preşedintele Klaus Iohannis. Sunt mâini obişnuite în prelungirea hainei de la costum, nişte mâini mari şi destul de expresive. Problema e însă culoarea. Mâinile sunt mult mai închise la culoare decât faţa preşedintelui. Şi din cauza aceasta par străine. Oare ce au gândit oameni care se ocupă de campania lui electorală? Nu le-a sărit în ochi această discrepanţă? Au vrut cumva tocmai prin această inadvertenţă să ne transmită un mesaj subliminal? Care o fi acesta? Deocamdată nu am reuşit să-l descifrez. Am descifrat doar zâmbetul. Sau măcar o parte din enigma închisă înăuntrul personalităţii prezidenţiale. Culoarea mâinilor îmi dă în continuare mari bătăi de cap.

Ştiind că preşedintele a vizitat cât de curând Casa Alba şi a fost primit de Trump, am căutat să găsesc explicaţie pornind tocmai de la această vizită istorică. Şi brusc, mi-a străfulgerat prin minte o idee: când a dat mâna cu Trump, probabil că Iohannis s-a gândit la Obama, şi acest gând i-a rămas adânc imprimat pe epidermă. Aţi înţeles?! Oricum, băieţii care se ocupă de campania lui electorală ar trebui să se sesizeze de la sine, şi să mai adauge la poster o altă culoare, sau chiar alte mâini.

*

Mama lui Bacovia, Zoe Vasiliu (născută Langa, ce nume frumos!) a murit cu inima neîmpăcată văzând degradarea fizică şi psihică prin care trecea, din pricina patimii sale pentru alcool, fiul ei iubit, George, căruia toţi apropiaţii îi spuneau Iorgu. Ea a văzut decăderea autorului Lacustrei, prăbuşirea sa fizică şi morală, dar nu a întrezărit nici măcar pentru o clipă începutul gloriei bacoviene ce se profila la orizontul marcat de lozincile proletcultiste ale anilor cincizeci, care, în cazul lui Bacovia, s-au dovedit a fi extrem de faşti. Pentru mamă însă viaţa fiului ei a constituit un veşnic motiv de dezamăgire. Doamna Zoe Vasiliu nu avea cum să înţeleagă, aşa cum n-au înţeles atâţia iluştri contemporani, printre care G. Călinescu şi Eugen Lovinescu, poezia de o vibraţie spirituală izvorâtă dintr-o suferinţă fără seamăn scrisă de Bacovia. Cum ar fi putut mama lui Bacovia să perceapă poezia Plumb, care suna atât de sinistru încât ascultând-o, simţeai că încep să-ţi clănţănească dinţii în gură?

Când era copil, scrie Maximilian Vasiliu, nepotul de pe linia maternă a poetului, mama lui Bacovia "îşi pusese în el atâtea şi atâtea speranţe, fiind primul băiat după atâtea fete, îl plimba în braţe prin camere, alintându-l cu idolatrie şi spunând: Procurorul mamei, procurorul mamei!"
Şi Maximilian adaugă: "Pe atunci, se vede, în mentalitatea comună a timpului a ajunge procuror era o culme a reuşitei în viaţă". Deşi de atunci şi până azi timpurile s-au tot schimbat, pe undeva mentalitatea a rămas aceeaşi. Şi în prezent, cariera de procuror tinde să devină vârful piramidei sociale.

Dar visul timpuriu al mamei nu s-a realizat, George Bacovia, deşi a făcut studii juridice şi la Iaşi, şi la Bucureşti, nu a devenit procuror, ci poet. Dar oare cum ar fi sunat în gura procurorului versurile: "Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Şi flori de plumb şi funerar veştmânt -/ Stam singur în cavou... şi era vânt.../ Şi scârţâiau coroanele de plumb.// Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort... şi era frig.../ Şi-i atârnau aripile de plumb".

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri